M-am aflat o dată lângă cineva care urma să moară, cu câteva ore înainte ca acel eveniment să se producă. Fusese o fiinţă deosebită, de o bunătate aproape ireală în această lume.

Deşi aveam în faţă un om pentru care, în mod evident, desprinderea de corpul fizic era chinuitoare, starea pe care am trăit-o acolo a fost una de pace profundă şi înălţătoare, plină de lumină, împăcare, seninătate, linişte.

Am simţit cum, în jurul încăperii şi în sus spre înalt, numeroşi îngeri, fiinţe de lumină, îl asistau în acea trecere plini de iubire, solicitudine şi chiar cu o atitudine de ceremonie sacră. Prin tunelul acela care se formase spre înalt cobora lumină, iar sentimentul era de legătură cu Dumnezeu, o stare de certitudine că ceea ce se petrece este voia Lui, iar îngerii o exprimă.

Atunci când fiica lui înlăcrimată m-a întrebat: "Oare raiul există? Oare tatăl meu va merge acolo?" i-am răspuns fără ezitare: "Da. Cu siguranţă."

Marcel