Într-o seară mi s-a făcut frică de întuneric, mie, care, aproape de când mă ştiu dorm singură, în întuneric. N-am fost în stare să sting lumina. Am dormit cu ea aprinsă.

În următoarea seară din nou. "Trebuie să trec cumva peste asta", mi-am zis. Şi am început să-mi rog îngerul păzitor să mă ajute. În scurt timp, teama a dispărut ca şi cum nici n-ar fi fost. Miraculos.

Atunci am stins lumina, m-am întins în pat şi, ca să mă simt mai în siguranţă, am rugat îngeraşul să mă ţină în braţe. Imediat am trăit sentimentul copleşitor că el chiar mă îmbrăţişează plin de iubire şi mă înveleşte cu aripa lui ocrotitoare.

Am adormit ca un copilaş în braţele cuiva care-l iubeşte şi-l ocroteşte necondiţionat.

Alina