0 altă povestire aparţine unei fetiţe suedeze, Karin Schubbriggs, în vârstă de zece ani.  Într-o zi Karin a făcut cu părinţii săi o excursie cu bicicleta.

Îi depăşise pe amândoi cu mult şi la un moment dat s-a oprit pe malul unui râu pentru a-i aştepta. Pe marginea râului a văzut ancorată o barcă mare si a vrut sã se urce în ea, dar a alunecat şi a căzut în apă.

În acel loc curentul era puternic şi Karin, care nu ştia să înoate, a început să se zbată disperată. În acel moment au sosit părinţii săi, iar tatăl s-a aruncat în apă încercând prin toate modalităţile să ajungă la fiica sa, dar nu a reuşit. Atunci l-a rugat pe Dumnezeu să o ajute pe fetiţa sa, să nu o lase să moară.

Atunci s-a petrecut ceva incredibil şi minunat: Karin a început să înoate într-un mod abil şi sigur, sosind la mal în câteva secunde.

Dupa ce şi-a revenit, ea a povestit că totul a fost foarte straniu: <Dintr-o dată am simţit că cineva se afla alături de mine. Mâini puternice îmi mişcau mâinile şi braţele făcându-le să execute mişcări de înot. Aveam senzaţia că nu înotam eu, că o făcea altcineva pentru mine.>