Numele ingerilor

Este desigur tentant să căutăm a cunoaște numele trimișilor Domnului, mai ales a celor care întrețin cu noi relații privilegiate. În cazul unora dintre ei este simplu deoarece ei au un patronim (nume de familie), dar acest lucru este extrem de rar.

Se spune că Dumnezeu a creat toate spiritele celeste în același timp și le-a dat nume, așa cum a procedat cu cosmosul întreg și cu omul. (Conciliile din Latran IV, 1215 și de la Vatican I, 1870)

Sfinții părinți și doctorii bisericii sunt de acord cu aceasta. Totuși Biblia nu ne oferă decât numele a trei îngeri: în ordinea apariției, ea îl citează pe Rafael , în Cartea lui Tobias, apoi pe Gabriel , în Cartea lui Daniel, și în final pe Mihail , în Cartea lui Daniel, dar și în Capitolul lui Iuda și în Apocalipsă. Foarte devreme, tradiția creștină i-a desemnat pe acești îngeri ca fiind trei arhangheli, un termen care s-ar traduce astăzi prin "conducători ai îngerilor". Anumite biserici orientale îl venerează și pe Uriel, al cărui nume semnifică Flacăra lui Dumnezeu sau Dumnezeu este lumina mea. Uriel a fost onorat în Biserica latină până în anul 745 când al doilea conciliu bisericesc l-a îndepărtat din textele liturgice, interzicând devoțiunea față de el. Numele și efigia acestui al patrulea arhanghel apar pe multe monumente anterioare acestei date.
Din motive ce au rămas obscure până în ziua de astăzi, arhanghelul Uriel, împreună cu alți îngeri și arhangheli, printre care arhanghelul Raguel, au fost brusc și fără nici un motiv considerați de către Papa Zaharia, în anul 745, ca ne mai fiind demni să facă parte din rândul îngerilor, iar toate referirile explicite la ei, sau mai exact la numele lor ce existau anterior în Biblie, au fost pentru totdeauna eliminate.

Dincolo de toate acestea, această stranie inițiativă a bisericii catolice nu îi va putea afecta în nici un fel pe îngerii de lumină ce au fost refuzați, am putea spune, în felul acesta, căci în realitate acest refuz îi va afecta numai și numai pe toți aceia care, sub influența acestei dogme ciudate, care nu are nici un suport real, nu vor cunoaște faptul că unii dintre îngerii și arhanghelii al căror nume a fost brusc și într-un mod ciudat eliminat din textul biblic, cum ar fi spre exemplu, arhanghelii Raguel și Uriel, ar putea avea în realitate un rol important, chiar esențial, atât în transformarea lor spirituală, cât și în cadrul revirimentului spiritual ce va trebui să se manifeste la nivelul întregii planete, unul dintre cei mai importanți fiind în acest context arhanghelul Raguel.

În plus, această inițiativă ciudată, cu privire la care nu s-a oferit niciodată până în prezent vreo explicație coerentă și inteligentă este cu atât mai stranie, dacă avem în vedere că în cazul în care ar fi fost cu adevărat vorba de niște așa-ziși demoni, atunci ar fi fost totodată normal să fie extrase din Biblie nu numai numele acestor așa-ziși demoni, ci și faptele lor.

În Orient, unde deciziile romane nu au fost total respectate, cultul lui Uriel este menținut până la reforma liturgică din secolul al XVII-lea:
"Păstrează-ți, Doamne, poporul tău, prin rugăciunile celor mai mari dintre Îngerii Tăi, prin splendoarea lui Mihail, Gabriel, Rafael și Uriel și a celor trei spirite neîncarnate!" (Cele trei spirite neîncarnate anonime completează seria celor șapte îngeri care sunt citați în Cartea lui Tobias și care se mențin în gloria lui Dumnezeu).

Este foarte adevărat că anumiți preoți sau doctori ai bisericii îi recunoșteau acestui arhaghel, înaintea fatidicului decret roman, o anumită legitimitate. Astfel, Ambrozie din Milano și-a plasat catedrala-alături de alte sanctuare- sub protecția celor patru arhagheli, al patrulea dintre aceștia fiind Uriel. De Asemenea, Isidora din Sevilia îl vedea pe acest arhaghel care i-a reținut brațul lui Abraham pentru a nu-l ucide pe unicul său fiu, Isaac, și care i-a revelat lui Moise transcendența lui Dumnezeu într-o băutură arzătoare. Iar Béde Venerabilul obișnuia să  îl invoce adesea pe Arhaghelul Uriel Protectorul.

Un alt înger pe nume Phanuel apare citat în Cartea lui Enoh și este evocat de Clement din Alexandria în venerabilul său Pasteur din Hermas, text considerat cu mare stimă de Biserica timpurie: astfel, Phanuel este "Îngerul penitenței care îl ține pe diavol sub puterea sa". În pofida utilității sale evidente pentru rasa umană, el nu a cunoscut succesul confratelui său Uriel, iar numele său a dispărut de pe lista oficială cum este cea propusă de fransciscanul Amedeo Gomes Meneses de Silva ( +1482), care i-a cunoscut pe cei șapte arhagheli prin revelație divină: Mihail, Gabriel, Rafael, Barachiel, Jehudiel, Uriel și Sealtiel.

Þinând cont de numărul imens de spirite celeste care există, este într-adevăr curios cum de doar cinci nume, și mai precis doar trei, dacă îi eliminăm pe Uriel și pe Phanuel, au fost pomenite de Biblie și sunt cunoscute de majoritatea oamenilor. Ne întoarcem firesc la apocrife, pentru a afla mai multe lucruri, și mai ales asupra Cărții secrete ale lui Enoh și a Cărții Palatului, adevărate comori ale angeologiei.
Cei șapte arhangheli ce sunt consemnați în scrierile lui Enoh sunt descriși după cum urmează:
"1 Iată numele sfinților Îngeri păzitori:
2 Uriel, Îngerul teribil care stăpânește peste infern.
3 Rafael, Îngerul sufletelor omenești.
4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cerești.
5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni.
6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.
7 Gabriel cârmuiește Raiul, ªerpii și Heruvimii.
8 În sfârșit, Remiel are în grijă ființele înălțate."

Alți cercetători, încă nesatisfăcuți nici de acestea, merg și mai departe în Epoca Renașterii pentru a explora Kabbala, care ne oferă numele a 72 de îngeri și numele altor spirite celeste. În fine, ezoterismul occidental structurează elementele de care dispune în sisteme susceptibile de aplicații practice.

Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici și sfinții, prin umilința lor în fața misterului divin care se manifestă prin îngeri îi fac să merite grația favorurilor angelice. Semnătura oricărei intervenții angelice autentice este gratuitatea, adică necondiționarea. Persoanele care nu cunosc mai nimic despre lumile spirituale, care nu dau dovadă de pietate, de umilință sau de alte virtuți autentice, pot fi asistate ocazional de îngeri, dar cel mai adesea spontan, atunci când spiritele celeste o consideră necesar, uneori chiar fără a fi invocate. Astfel încât se dovedește uneori neesențial să le cunoaștem numele, după cum afirmă o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor și nu încerca să ne cunoști numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ."

De altfel, sunt foarte rari servitorii Domnului care, beneficiind de relații privilegiate cu îngerii, au avut revelația numelor lor. Marea majoritate a celor care s-au bucurat aproape cotidian de prezența companionilor lor celești, ca de exemplu Francesca Romana, Gemma Galgani, Metchild Thaller, părintele Eduard Lamy și alții, nu le-au cunoscut niciodată numele. S-a mai petrecut totuși câteodată, ca printr-o grație minunată a Cerului, îngerii să se prezinte oamenilor prin intermediul numelor lor. Astfel, sfântul Ioan al Crucii spunea despre îngerul său păzitor că se numește Lauriel, ca are aripi și este foarte frumos, mai strălucitor ca soarele, îmbrăcat în alb, cu o coroană pe cap și cu o cruce pe frunte.

Îngerul păzitor al misticei italiene Luigina Sinapi (1916-1978) se numea cu adevărat Samuel sau acesta a fost doar un patronim atribuit de ea pentru a face scrierea cărții sale mai ușoară?

Haideți să ignorăm totuși aceste întrebări și să  ne îndreptăm atenția asupra religioasei din Malestroit, Yvonne Aimée a lui Iisus, care aduce mai multă lumină asupra acestui subiect:
"Yvonne avea prietenii mari în lumea angelică, în particular pe cei doi îngeri păzitori ai săi pe care îi cunoștea sub numele: Lumen și Laetare. Câteodată, aceștia se manifestau pentru ea sub forme umane. În alte circumstanțe, ea le auzea doar vocea. Cel mai adesea, ea se ruga noaptea împreună cu ei.”

Prin numele lor latine, cei doi îngeri i-au trasat Yvonei un program de viață spirituală: să rămână mereu în lumină (Lumen se traduce prin lumină) și în bucurie (Laetare se traduce prin bucurie). Asemenea revelații se dovedesc a avea mereu semnificații spirituale.

De exemplu, vizionara contemporană Vassula Ryden știe că numele îngerilor au cu siguranță o semnificație spirituală. Ea declară că a aflat pe cale paranormală numele îngerului ei păzitor. Acest lucru a survenit la începutul experienței sale mistice, pe la sfârșitul lunii noiembrie 1985, pe vremea când locuia în Bangladesh:
"Într-o zi, Vassula scria o listă de cumpărături. Ea a simțit cum mâna începe să îi tremure și apoi a constatat că scrisese ceva total diferit. Ea scrisese sub influența altcuiva. Puterea care îi controla mâna scrisese: "Eu sunt îngerul tău păzitor.” El se numea Daniel.

Interesant procedeu utilizat de înger pentru a se revela- seamănă mai degrabă cu scrierea automatică realizată de spirite-, iar numele său este insolit. Daniel este numele profetului din Biblie cu care au vorbit prima dată arhaghelii Mihail și Gabriel. Daniel semnifică "Dumnezeu este judecătorul meu”. Îngerul păzitor al Vassulei a vrut să ne arate că protejata lui se află mai presus de orice judecată umană, fie ea realizată chiar  de autoritățile ecleziastice competente.