Prima pagina arrowNasterea lui Iisus: adevarata poveste

Nasterea lui Iisus: adevarata poveste

Fragment din Copilăria lui Iisus de Jacob Lorber


Jacob Lorber a trăit în secolul XIX. Muzician de profesie, el a început la un moment dat să scrie cărți, inspirat fiind, din câte ne relatează el, chiar de Iisus. El a scris practic după dictare (ascultând un fel de voce interioară) un număr impresionant de cărți, în special referitoare la viața lui Iisus. Fragmentul de mai jos face parte din încântătoarea lucrare
Copilăria lui Iisus sau Evanghelia lui Iacov, care povestește primii ani din viața lui Iisus.


botticelli.jpg
"După ce a aranjat adăpostul, Iosif a dus-o pe Maria înăuntru și a așezat-o cu grijă, iar Maria s-a simțit mai bine în această poziție și în acest loc. Când a văzut-o pe Maria mai liniștită, Iosif s-a adresat fiilor săi astfel: "Voi doi mai mari, o veți veghea pe Maria și îi veți da ajutor în caz de nevoie, mai ales tu, Joel, care mai știi câte ceva, de când umblai cu prietenii mei din Nazaret!”. Celorlalți trei le-a ordonat să se ocupe de asin și de bou și să aducă cumva carul în peșteră, care era destul de încăpătoare.

După ce le-a aranjat pe toate cum a crezut mai bine, Iosif i-a spus Mariei: "Voi urca acum muntele și voi merge în orașul tatălui meu să caut în grabă o moașă, să vin cu ea aici să-ți dea ajutor!”. După aceste cuvinte, Iosif a părăsit peștera, căci se făcuse deja târziu și începuseră să se vadă stelele sclipind pe cer. ªi tot ce i s-a întâmplat după ce a părăsit peștera vom afla chiar din cuvintele lui, adică din ceea ce el le-a povestit fiilor săi, după ce s-a întors cu moașa, iar Maria a născut.

Iosif le-a vorbit astfel: "Copii, noi ne aflăm în pragul unor evenimente deosebite! Încep să-mi lămuresc acum ce mi-a spus vocea în ajunul plecării noastre de acasă; adevărat, dacă Domnul n-ar fi printre noi - chiar dacă nu Îl vedem - ar fi imposibil să se întâmple asemenea minuni, așa cum le-am văzut eu acum! Ascultați-mă! După ce am ieșit din peșteră și am plecat, am avut senzația că nu mă mai mișc deloc! ªi vedeam luna plină și stelele, care se înălțau pe cer ca și cum ar fi apus și totul încremenise, iar luna nu părăsea marginea pământului, iar stelele la orizont nu voiau să cadă!

Apoi am văzut stoluri întregi de păsări stând pe crengile copacilor; toate erau cu fața îndreptată încoace și tremurau ca înainte de un mare cutremur și nu puteau fi făcute să-și părăsească locul pe creangă, nici prin strigăte, nici aruncând cu pietre. Am privit înapoi din nou spre pământ și am văzut nu departe de mine un grup de lucrători stând în jurul unui castron plin cu mâncare; unii dintre ei țineau mâna în castron, dar înțepenită și nu puteau lua mâncarea din castron. Cei care apucaseră să scoată mâna din mâncare din castron și s-o ducă la gură rămăseseră așa, pentru că nu puteau deschide gura, ca să mestece mâncarea și fețele tuturor erau îndreptate în sus, ca și cum ar fi văzut lucruri deosebite pe cer. Apoi am văzut turme de oi mânate de păstori; dar și ele stăteau neclintite, iar mâna păstorului ridicată spre a lovi în ele rămăsese țeapănă în aer, fără putință de a mișca.

Apoi am văzut o turmă de capre cu boturile întinse deasupra apei, dar nu puteau să se adape pentru că erau ca paralizate. Apoi am văzut un izvor cu o cascadă mare, dar, închipuiți-vă, apa stătea liniștită și nu curgea la vale! ªi așa arăta tot ce am văzut pe pământ, de parcă n-ar mai fi avut viață și putință de a se mișca. ªi pe când stăteam așa, sau poate că mergeam, dar nu-mi dădeam seama dacă merg sau stau, iată că deodată zăresc ceva viu! O femeie cobora de pe munte venind chiar spre mine, iar când a ajuns la mine, m-a întrebat: "Omule, unde vrei să mergi la o oră atât de târzie?” Iar eu i-am răspuns: "Caut o moașă; căci acolo în peșteră se află o femeie care stă să nască!”

Dar femeia a vorbit în continuare, întrebând: "Cine este cea care urmează să nască? Îți este soție, rudă sau slujnică?” Iar eu i-am răspuns: "De puțină vreme, mi-a devenit soție înaintea lui Dumnezeu și a Marelui Preot: când însă a rămas însărcinată, nu era încă soția mea, ci doar încredințată mie prin grija Templului și semnul Domnului, deoarece copila a fost crescută în Casa Sfântă! Dar să nu te miri de sarcina ei; căci ceea ce se află în trupul ei a fost conceput în mod miraculos de Duhul Sfânt!”. Femeia s-a minunat auzind acestea și mi-a zis: "Omule, spune-mi adevărul!” Iar eu i-am zis: "Vino și vezi și convinge-te cu ochii tăi!””.

pruncul.jpg Iar femeia a acceptat și l-a urmat pe Iosif la peșteră; dar când erau aproape de ea, a fost învăluită dintr-o dată de un nor alburiu și n-au mai găsit intrarea. În fața acestei apariții, moașa a început să se minuneze și i-a spus lui Iosif: "Ce lucru minunat s-a întâmplat astăzi pentru sufletul meu! Azi dimineață am avut o vedenie extraordinară, în care totul se petrecea exact cum se întâmplă acum, cu ceea ce văd acum și probabil voi mai vedea! Tu ești același om cu cel care mi-a apărut în vedenie; exact ca acum, am văzut întreaga suflare oprindu-se din activitatea ei și am văzut peștera și norul care a acoperit-o și am discutat cu tine, așa cum o fac acum. Iar în peșteră am văzut lucruri încă și mai minunate. Apoi a venit la mine sora mea, Salomeea și i-am povestit toate acestea! De aceea zic acum față de tine și de Dumnezeu, o mare minune s-a petrecut pentru Israel! Din cer ne-a fost trimis un Mântuitor, în aceste vremuri de restriște!”.

După aceste vorbe ale moașei, norul s-a retras din fața peșterii și o lumină i-a întâmpinat pe cei doi, atât de puternică, încât ochii nu o puteau suporta. Iar moașa a spus: "Deci se adeverește tot ce mi-a apărut în vedenie! O, omule, fericitule! Aici este mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise și Ilie!”. După aceste cuvinte, lumina a început treptat să devină mai suportabilă, putându-se vedea pruncul, care tocmai lua pentru prima dată în gură sânul mamei sale.

Moașa a intrat atunci cu Iosif în peșteră, a cercetat mama și pruncul și văzând că totul se rezolvase cât se poate de bine, a spus: "Adevărat, adevărat, acesta este Mântuitorul prezis de toți profeții, care chiar în pântecul mamei a stat fără nici o legătură, ca să arate că este liber și că va desface toate legăturile nefirești ale legilor! Când a mai văzut cineva ca un prunc abia născut să apuce imediat sânul mamei?! Asta arată în modul cel mai clar că acest prunc - atunci când va deveni mare - va face o nouă rânduială în lumea aceasta, bazată pe dragoste și nu pe legi! Ascultă-mă, tu, soț fericit al acestei fecioare! Totul se află într-o orânduială supremă, de aceea, lasă-mă să plec din peșteră, pentru că nu mă simt bine, căci îmi dau seama că nu sunt destul de curată pentru a suporta apropierea sfântă a Domnului, Dumnezeul meu și al tău!”. Iar Iosif s-a speriat rău auzind aceste cuvinte ale moașei; dar ea s-a grăbit să părăsească peștera.

Dar când a ajuns afară, s-a întâlnit cu sora ei Salomeea, care o urmărise din cauza vedeniei despre care am vorbit, iar acum a întrebat-o: "Salomeea, Salomeea, vino să vezi vedenia mea de azi-dimineață înfăptuită! Fecioara a dat naștere unui prunc! Iată un adevăr pe care inteligența omenească și natura refuză să le priceapă!”. Salomeea, însă, a zis: "Pe Dumnezeul meu, nu pot să cred că o fecioară a născut, până nu o examinez, să mă conving personal!”.

După ce Salomeea a spus toate acestea, ea a intrat în peșteră și a zis: "Maria, sufletul meu nu mai are liniște; de aceea, te rog să te pregătești, să te examinez cu mâna mea experimentată, ca să văd cum este cu fecioria ta!”. Iar Maria s-a supus imediat dorinței acestei necredincioase și s-a lăsat imediat examinată de ea. Iar când Salomeea a atins corpul Mariei cu mâna sa pricepută, a dat un țipăt din toate puterile și a strigat: "Vai, vai mie și neîncrederii și necredinței mele, căci am vrut să cercetez pe Dumnezeu cel veșnic! Căci priviți, priviți aici, mâna mea arde în focul mâniei divine, pe care am atras-o asupra ticăloasei de mine!”.

Iar după aceste cuvinte, ea a căzut imediat în genunchi în fața pruncului și a spus: "O, Dumnezeul părinților mei! Tu, Doamne atotputernic peste toată slava! Gândește-te la mine, căci eu sunt sămânță din Avraam, Isaac și Iacov! Nu mă lăsa de râsul fiilor lui Israel, ci fă ca mâna mea să fie iarăși sănătoasă!”. Iată că îndată, lângă Salomeea a apărut un înger al Domnului care i-a grăit astfel: "Domnul Dumnezeu a auzit ruga ta fierbinte; du-te la prunc și ia-l în brațe și o mare bucurie se va pogorî asupra ta!”. Când Salomeea a auzit aceste cuvinte, a mers în genunchi la Maria și a rugat-o să-i dea pruncul. Iar Maria i-a dat îndată pruncul și a zis: "Să-ți fie pentru însănătoșire, după cum ți-a promis îngerul Domnului! Domnul să se îndure de tine!”.

ªi Salomeea a luat copilul și l-a purtat în brațe, mergând în genunchi și a zis: "O, Doamne, Dumnezeu atotputernic peste Israel, care ne conduci și ne stăpânești în vecii vecilor! Este adevărul curat că acum s-a născut în Israel un rege al regilor care va fi mai puternic decât a fost vreodată David, omul care a trăit după inima Domnului! Slăvit să fii și lăudat să fii de mine în vecii vecilor!”.

După aceste cuvinte, Salomeea a devenit din nou complet sănătoasă, dat Mariei copilul înapoi, mulțumindu-i din toată inima și a părăsit peștera ieșind afară. Iar când s-a văzut din nou afară, a vrut să strige s-o audă toată suflarea ce minune a minunilor s-a întâmplat și a început imediat să-i povestească surorii ei ce i s-a întâmplat. Dar, îndată s-a anunțat o voce din cer care s-a adresat Salomeei: "Salomeea, Salomeea, nu spune nimănui ce s-a întâmplat astăzi cu tine! Căci trebuie să așteptăm vremea când Domnul Însuși se va mărturisi lumii prin cuvinte și fapte!”. Atunci, Salomeea a amuțit imediat, pe când Iosif tocmai a ieșit să le roage pe cele două surori să intre din nou în peșteră la dorința Mariei, pentru ca nimeni să nu bage de seamă ce lucruri extraordinare se petrec în peșteră. Iar cele două au intrat din nou în peșteră, pline de smerenie.

Când toți erau adunați în peșteră, fiii lui Iosif l-au întrebat pe tatăl lor: "Tată, ce mai avem de făcut? Am aranjat totul cum se cuvine! Călătoria ne-a obosit; putem să ne odihnim?”. ªi Iosif le-a răspuns: "Copii, vedeți cu toții ce îndurare fără seamăn s-a pogorât asupra noastră; de aceea, cred că nu trebuie să vă culcați, ci să lăudați pe Domnul împreună cu mine! Voi ați văzut ce i s-a întâmplat Salomeei în peșteră, pentru că nu a vrut să creadă; de aceea, nici noi nu trebuie să dormim, dacă Domnul va vrea să ne încerce! Puteți însă să mergeți la Maria și să atingeți pruncul! Nu se știe, poate după asta ochii voștri vor fi mai odihniți ca după mai multe ore de somn!”.

ªi fiii lui Iosif s-au dus și au atins pruncul; iar pruncul le-a zâmbit și și-a întins mânuțele spre ei, ca și cum i-ar fi cunoscut de frați. Drept care toți s-au minunat și au zis: "Adevărat, acesta nu este un copil obișnuit! Căci unde s-a mai pomenit ca cineva să fie salutat și binecuvântat de un nou născut?! În plus, iată că toți ne simțim mult mai întăriți, de parcă nici n-am fi făcut această călătorie, ci am fi acasă, într-o dimineață, după un somn zdravăn!”.

Iar Iosif le-a zis: "Vedeți, deci, că sfatul meu a fost bun! Dar acum observ că a început să se facă tare frig, așa că aduceți aici boul și asinul! Animalele vor sta lângă noi și ne vor încălzi cu suflarea lor; iar noi toți vom sta pe lângă Maria, să-i ținem adăpost!”. ªi băieții au urmat întocmai sfatul tatălui. Ei au adus amândouă animalele lângă Maria, iar ele s-au așezat cum era mai bine pentru ca suflarea lor să treacă peste Maria și pruncul ei și să-i încălzească.

Iar moașa a spus: "Adevărat, important lucru este pentru Domnul, dacă până și animalele acestea dau ajutor, de parcă ar avea minte și ar înțelege!”. Iar Salomeea a zis și ea: "O, surioară, aceste animale par să vadă mai mult decât noi! Când noi abia dacă îndrăznim să credem, aceste animale se roagă deja la Cel care le-a creat! Crede-mă, surioară, pe Dumnezeul meu, în fața noastră se află Mesia cel făgăduit; căci noi știm că nici la nașterea celor mai mari profeți nu s-au întâmplat asemenea lucruri extraordinare!”.

Iar Maria s-a adresat Salomeei astfel: "Domnul Dumnezeu îți acordă o mare favoare, dacă ai reușit să vezi lucruri care fac să-mi tresalte inima. Dar nu divulga aceste lucruri, așa cum te-a învățat și îngerul Domnului mai înainte; altfel vei aduce mult necaz asupra noastră!”. Iar Salomeea s-a legat cu jurământ să tacă toată viața ei, iar moașa a urmat exemplul surorii sale.

angel12.jpgÎn peșteră s-a făcut apoi liniște. Dar, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, au auzit cu toții răsunând cântece de slavă în fața peșterii. ªi Iosif a trimis imediat pe fiul său cel mare să vadă ce este și cine cântă atât de tare cântece de slavă lui Dumnezeu sub cerul liber. Joel a ieșit afară și a văzut că tot spațiul cerului era plin de sus până jos cu nenumărate cete de îngeri strălucitori. ªi s-a întors uimit înapoi în peșteră și le-a povestit tuturor ce s-a întâmplat. ªi toți au ascultat înmărmuriți cele povestite de Joel, apoi au ieșit și s-au convins de adevărul spuselor sale. ªi după ce au văzut atâta minunăție a lui Dumnezeu, s-au reîntors în peșteră să-i povestească și Mariei.

Iar Iosif i-a spus Mariei: "Ascultă, Fecioară Preacurată a Domnului, fructul trupului tău este cu adevărat o creație a Sfântului Duh; căci toate cerurile depun mărturie în acest sens! Dar ce vom face noi când va afla întreaga lume ce s-a petrecut aici? Căci nu numai noi, ci și ceilalți oameni văd acum ce dovadă strălucește pe cer. Am văzut păstorii cum își îndreptau toți fața spre cer. ªi cum cântau cu aceeași putere ca îngerii din ceruri, care acum s-au arătat pe întregul firmament, de sus până jos. Iar cântecul sună la fel cu cel al îngerilor: "Voi, ceruri, stropiți cu roua voastră pe Cel drept! Pace vouă, oameni de pe pământ, animați de gânduri bune! Slavă lui Dumnezeu din ceruri și Celui care vine în numele Domnului!”.

Vezi, Maria, că întreaga lume aude și vede acum toate acestea! Așa că este de așteptat că vor veni cu toții încoace și ne vor urmări, de aceea este mai bine ca noi să ne refugiem peste munți și văi! Eu sunt de părere ca imediat ce este posibil, să ne ridicăm și să plecăm de aici din nou spre Nazaret, bineînțeles după ce o să ne înregistrăm - ceea ce vom face chiar dis-de-dimineață, apoi vom trece la greci, căci am câteva cunoștințe bune printre ei. Ești de acord cu mine?”.

Dar Maria i-a spus lui Iosif: "Vezi doar că nu pot părăsi încă acest adăpost; de aceea, să lăsăm totul în grija Domnului; El ne-a condus și ne-a apărat până acum, așa că sunt sigură că ne va conduce și ne va apăra și în continuare cum e mai bine! Dacă El vrea să ne facă cunoscuți lumii întregi, spune-mi, unde crezi că putem fugi, astfel ca să nu se afle în ceruri?! Așa că facă-se voia Lui! Voința Lui nu poate fi decât dreaptă. Privește, aici la pieptul meu se odihnește Cel pentru care se petrec toate acestea! ªi Acesta rămâne cu noi, deci slava lui Dumnezeu nu ne va părăsi, putem să fugim oriunde-am vrea!”.

nasterea2.jpg Dar, iată că abia a pronunțat Maria aceste cuvinte și în fața peșterii au apărut doi îngeri în fruntea unei cete de păstori, arătând păstorilor că aici s-a născut Acela pentru care răsună cântecele de slavă. Iar păstorii au intrat în peșteră și au îngenuncheat înaintea Pruncului și i s-au închinat; iar îngerii veneau și ei în cete și i se închinau Pruncului. Iar Iosif și fiii săi priveau uimiți când la Maria, când la Prunc și au spus: "Doamne, ce se întâmplă? Oare chiar Tu ai dat viață acestui copil? Altfel cum ar fi posibil ca El să fie adorat chiar de îngerii Tăi? Iar dacă Tu ești aici, Doamne, ce este cu sanctuarul?”.

Atunci, un înger s-a desprins din ceată și le-a spus: "Nu întrebați și nu vă faceți griji, căci Domnul a ales pământul pentru a-și arăta îndurarea Sa și a încercat poporul Său, așa cum aprezis prin gura copiilor Săi, a slujitorilor Săi și a profeților! Iar ceea ce se petrece acum în fața ochilor voștri este din voia Celui sfânt!”.

După aceste cuvinte, îngerul l-a părăsit pe Iosif și s-a dus din nou să se închine Pruncului, care acum zâmbea celor care i se închinau. Dar, când soarele a început să se înalțe spre cer, îngerii au dispărut. Păstorii au rămas însă, continuând să se intereseze la Iosif cum s-au întâmplat toate acestea.

Iar Iosif le-a spus: "Priviți, așa cum iarba crește de la sine, printr-o minune, tot așa s-a întâmplat și această minune! Poate cineva să spună cum crește iarba? Tot așa, nici eu nu pot spune cum s-a întâmplat! Dumnezeu a vrut astfel; asta este tot ce pot să vă spun!”."

 

Copilaria lui Iisus - vol. 1 - Evanghelia lui Iacov - de Jakob Lorber


Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Un inger nu este nimic altceva decat o idee a lui Dumnezeu."
Meister Echart