Prima pagina arrowNasterea lui Iisus - Intrebarile lui Cornelius despre Mesia

Nasterea lui Iisus - Intrebarile lui Cornelius despre Mesia

Întrebările lui Cornelius despre Mesia. Încurcătura lui Iosif. Întrebările puse de căpitan Mariei, Salomeei și moașei. Avertismentul îngerilor privind trădarea secretului divin.
   Bănuiala lui Cornelius despre divinitatea pruncului Iisus.

  
Iosif s-a bucurat tare și s-a adresat căpitanului: “Împuternicit al marelui împărat, cu ce aș putea răsplăti eu, un om sărman, prietenia ta? Cu ce te-aș putea servi în această peșteră umedă? Cum să te cinstim potrivit poziției tale? Privește, aici în car se află tot avutul meu, o parte adusă chiar din Nazaret, o parte primită în dar de la păstorii din împrejurimi! Dacă dorești ceva din ceea ce vezi aici, atunci fiecare îmbucătură pe care o iei să-ți fie binecuvântată de mii de ori!”

   Dar Cornelius i-a zis: “Om bun, nu-ți face griji pentru mine! Căci aici se află și gazda mea. Ea se va îngriji de bucătărie și cu toții vom avea destulă mâncare contra acestei monezi împodobite cu efigia împăratului!”

   Iar căpitanul i-a dat moașei o monedă de aur și a trimis-o să procure mâncare pentru un prânz bun și o cină și să vadă de o locuință bună în care să se mute mama atunci când se va simți mai bine.

   Iar Iosif i s-a adresat lui Cornelius astfel: “Prieten minunat! Nu cheltui și nu te osteni pentru noi; căci slavă Domnului Dumnezeului lui Israel - noi suntem bine aprovizionați pentru cele câteva zile cât vom sta aici!”

   Căpitanul i-a răspuns: “Ce-i bun e bun, dar ce-i mai bine e mai bine! Așa că acceptă și dă-mi posibilitatea de a aduce astfel și eu jertfe Dumnezeului tău; căci eu cinstesc zeii tuturor popoarelor! Așa că doresc să-l cinstesc și pe al tău; căci El îmi place, de când am fost în Templul Lui din Ierusalim! El trebuie să fie un Dumnezeu plin de înțelepciune, de vreme ce v-a învățat o artă atât de mare!”

   Iar Iosif a spus: “O, prietene, dacă aș putea să-ți vorbesc despre înțelepciunea fără pereche a Dumnezeului nostru, cu câtă bucurie aș face-o, spre binele tău veșnic! Dar eu nu sunt decât un om slab și nu îndrăznesc; procură-ți însă cărțile noastre și citește-le, dacă tot stăpânești așa de bine limba noastră și vei afla în ele lucruri care te vor uimi peste măsură!”

   Iar Cornelius i-a spus: “Om bun, ceea ce mă sfătuiești tu acum cu atâta prietenie, eu am făcut de mult și într-adevăr, am găsit lucruri de mirare! Printre altele am dat și de o prezicere, în care se făgăduiește evreilor un rege pe veci; spune-mi dacă știi cum trebuie interpretată o asemenea prezicere, când va veni regele și de unde!”

   Iosif s-a simțit în încurcătură după aceste vorbe, iar după o vreme a răspuns: “Acesta va veni din cer, ca fiu al Domnului veșnic viu! Iar împărăția Lui nu va fi această lume, ci o lume a spiritului și a adevărului!”

   Cornelius a zis: “Bine, te înțeleg, dar eu am citit că acest rege se va naște dintr-o fecioară, într-o iesle din apropierea unui oraș! Cum să înțeleg toate acestea?”

   Iar Iosif i-a spus: “Om bun, ești ager la minte! Nu-ți pot spune decât atât: mergi acolo și privește copila cu pruncul nou născut; acolo vei găsi ceea ce cauți!”

   Iar Cornelius s-a dus să privească fecioara și pruncul, pe care i-a cercetat cu o privire pătrunzătoare, ca să descopere în copil pe viitorul rege al iudeilor.

isus07.jpg   El a întrebat-o pe Maria cum de-a rămas însărcinată la o vârstă atât de fragedă. Iar Maria i-a zis: “Om drept! Precât de adevărat este Dumnezeu în ceruri, tot așa de adevărat este faptul că eu nu am cunoscut bărbat! S-a întâmplat însă acum trei pătrimi de an, când un sol al Domnului a venit la mine și mi-a relatat în câteva cuvinte că voi zămisli prin Duhul Sfânt. ªi așa s-a și întâmplat; am rămas gravidă, fără a fi cunoscut vreun bărbat și iată, înaintea ta se află fructul minunatei făgăduințe! Dumnezeu mi-e martor că totul s-a întâmplat precum îți zic”.

   Atunci, Cornelius s-a întors către cele două surori și le-a spus: “Ce ziceți voi de această poveste? Este un vicleșug ascuns al acestui bătrân, un pretext pentru acest popor orb și superstițios pentru a scăpa de pedeapsa pe care legea o prevede pentru asemenea situații? Căci, după câte știu, iudeii pedepsesc cu moartea asemenea cazuri! Sau este într-adevăr așa cum a spus - ceea ce ar fi chiar mai rău, pentru că ar trebui aplicată în modul cel mai strict legea imperială, care prevede înăbușirea în fașă a unor asemenea cazuri?! Spuneți-mi adevărul, ca să știu ce trebuie să fac cu această familie!”

   Iar Salomeea a zis: “O, Cornelius, ascultă-mă, apelez la toată puterea ta oficială! Nu-ți propune să iei în serios și să aplici legea cu această familie sărmană și totuși atât de bogată! Căci poți să mă crezi și pun garanție capul meu că este adevărat: toate puterile cerului stau gata să servească această familie, așa cum brațul tău te servește pe tine, sunt absolut convinsă de acest lucru”.

   Auzind asemenea vorbe, Cornelius a tresărit și mai tare și a întrebat-o pe Salomeea: “Vrei să spui că chiar și zeii sfinți ai Romei și vitejii Romei cu armele lor și puterea lor de neînvins?! Vai, Salomeea, ce tot vorbești?!”

   Salomeea i-a răspuns: “Da, exact așa e, precum ai spus! Sunt absolut convinsă; dar dacă nu poți să crezi, ieși puțin afară și privește soarele! Sunt deja patru ore de când luminează astăzi pământul, dar privește-l, se află tot la răsărit și nu-i vine să înainteze!”

   Iar Cornelius a ieșit afară, a privit soarele, după care s-a întors și a spus, vizibil uimit: “Adevărat ai vorbit; dacă acest lucru are legătură cu această familie, atunci chiar zeul Apollo îi dă ascultare! E clar că aici trebuie să fie Zeus, cel mai puternic dintre zei și se pare că se va reînnoi vremea lui Deucalion și a Pyrrhei; și dacă este așa, atunci trebuie să anunț imediat la Roma această întâmplare!”

   Dar după aceste cuvinte, au apărut imediat doi îngeri puternici. Fețele lor străluceau ca soarele, iar veșmintele lor scânteiau ca fulgerul. ªi ei au spus: “Cornelius, să nu vorbești nici față de tine despre ceea ce ai văzut aici, altfel tu și întreaga Romă veți pieri chiar astăzi!”

   Atunci, pe Cornelius l-a cuprins o mare spaimă. Îngerii au dispărut, iar el s-a dus la Iosif și i-a zis: “Vai, omule, aici este mai mult decât un rege în devenire al iudeilor! Aici se află Cel căruia i se supun toate cerurile și iadurile! Lasă-mă să plec de aici, căci nu merit să stau atât de aproape de Dumnezeu!”

   Îngerul îi sfătuiește pe cei trei înțelepți.
   Plecarea înțelepților spre răsărit. Nerăbdarea lui Iosif. Cuvintele de liniștire spuse lui Iosif de căpitan. Încrederea lui Iosif în puterea și bunătatea lui Dumnezeu.


angel122.jpg   Iar cei trei frați înțelepți au intrat împreună într-un cort, ca să discute ce trebuiau să facă. Trebuiau să-și țină cuvântul dat lui Irod sau trebuiau, pentru prima dată, să nu-și respecte cuvântul. Iar dacă va fi nevoie să se întoarcă în țara lor pe un alt drum, se punea întrebarea care drum prezintă destulă siguranță? ªi se întrebau unul pe altul: “Oare steaua minunată care ne-a călăuzit pașii încoace, ne va conduce și pe drumul de întoarcere în țară?” ªi în timp ce ei stăteau astfel la sfat, iată că a apărut un înger între ei, care le-a vorbit astfel: “Nu vă faceți griji degeaba, drumul vostru este deja netezit! Precât de drepte sunt razele soarelui, care cad pe pământ la ora amiezii, tot așa de drept este drumul pe care veți ajunge în țara voastră, altul decât cel care trece prin Ierusalim!”

   După aceste cuvinte, îngerul a dispărut, iar cei trei au mers să se culce. Iar dis-de-dimineață, ei au pornit la drum și, cu credință în Dumnezeu Cel Unic, au ajuns cu bine acasă pe drumul cel mai scurt.

 

Copilaria lui Iisus - vol. 1 - Evanghelia lui Iacov - de Jakob Lorber


Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Poate ca un inger arata ca tot ceea ce noi am uitat: lucruri uitate, sentimente uitate, care nu par cunoscute atunci cand le reintalnim. Pierdute, dar care odinioara au fost ale noastre."
John Ashberry