Prima pagina arrowMinunile Arhanghelului Gabriel

Minunile Arhanghelului Gabriel

Gabriel, crainicul Bunei Vestiri

11.jpgÎngerul Gabriel apare pentru prima dată în Cartea lui Daniel: arătându-se profetului, el își manifesta misiunea cu care este însărcinat: aceea de Înger al revelațiilor divine. El nu este Îngerul lucrurilor mărunte, pentru că acestea se referă la timpul cel de pe urmă.

Celelalte două intervenții ale sale relatate de Scriptură – în Evanghelia după Luca- se situează în aceeași perspectivă escatologică. El i-a apărut bătrânului Zaharia pentru a-i anunța nașterea lui Ioan Botezătorul, Precursorul lui Iisus , al cărui lait-motiv era: Pregătiți-vă , că regatul lui Dumnezeu este aproape! ( Matei 3, 2) Arhanghelul Gabriel i-a apărut de asemenea Mariei, în momentul Bunei Vestiri, pentru a-i anunța Nașterea Mântuitorului: El va domni în casa lui Iacob în toate secolele, iar regatul său nu va avea sfârșit!(Luca1, 34)

Deoarece el a fost purtătorul Bunei Vestiri în Încarnarea Verbului, Îngerul Gabriel este considerat patronul telecomunicațiilor civile și militare. Pe 9 sepembrie 1972, reluând demersul predecesorului său, Papa pius al-XII-lea, Papa Paul al-VI-lea l-a numit pe Gabriel patronul sfânt al telecomunicațiilor. Ambasador al Domnului pentru Fecioara Maria în Nazaret, el este de asemenea și patronul diplomaților. Pentru a-l onora, Biserica ne invită să ne rugăm lui Dumnezeu în termenii următori:

Sfânt Arhanghel Gabriel, Înger al Încarnării,

Deschide-ne urechile spre avertismentele blânde

și chemările calde ale Domnului

Te conjurăm să fii mereu înaintea noastră

Ca să înțelegem mai bine Cuvântul lui Dumnezeu

Ca să Îl servim mai bine și să ne supunem mai bine Voinței Lui

ªi ca să îndeplinim mai bine ceea ce El așteaptă de la noi.

Ajută-ne să rămânem trezi pentru ca atunci

Când Domnul va veni să nu ne găsească adormiți!Amin!

Aceasta este rugăciunea pe care catolicii din Budapesta o recită atunci cand trec prin Piața eroilor, care domină Monumentul milenar: o coloană de 38 de metri înălțime pe care se află statuia Arhanghelului Gabriel.

Îngerul care iubește florile

12.jpgScripturile nu oferă mai multe descrieri ale acestui Înger teribil, dar profetul precizează că în timpul celei de a doua viziuni Îngerul s-a apropiat de el într-un zbor rapid, pe timpul serii ( Daniel 9, 21) dar acest lucru nu implică faptul că mesagerul celest a avut aripi: îngerii nu mai sunt înaripați încă de pe vremea Cărții lui Enoh.

Îngerii Bibliei –din Noul și Vechiul Testament- sunt prezentați cel mai adesea sub forma unor oameni îmbrăcați în alb. Evanghelia după Luca nu aduce nici o precizare în acest sens, dar Gabriel i-a apărut fără îndoială Mariei sub acest aspect, în momentul Bunei Vestiri. Anne-Catherine Emmerick nu l-a văzut altfel atunci când a fost dusă să revadă scena:

În dreapta Mariei se răspândea în linie oblică o asemenea lumină, încât m-am simțit împinsă spre peretele opus, dinspre ușă. Am văzut în acea lumină un adolescent cu părul blond fluturând și înveșmântat în alb, care coboră spre Fecioară. Era arhanghelul Gabriel.

Fără aripi așadar, după cum îl descrie Anna Catherina care l-a distins mult mai clar decât Zaharia în viziunea anunțui său:

În timp ce ardeam tămâie, am văzut coborând în dreapta altarului o lumină orbitoare în care se întrezărea o siluetă strălucitoare. ( Anna Catherina Emmerich,  viziunea din 23-24 iunie, 1820).

Cele patru fetițe care în datele de 8 și 15 decembrie 1974 au beneficiat de aparițiile Mariei, descriu cu multe detalii asemănătoare personajul celest care se afla alături de Maria și care se prezentase ca fiind arhanghelul Gabriel:

Arhanghelul era la o mică distanță de Doamna, în dreapta ei. El era îmbrăcat într-o robă albă și avea aripi albe, mărginite cu auriu. Þinea într-o mână un crin alb și pe cealaltă și-o odihnea pe piept. Părul său era blond și buclat.

Aripile Îngerului erau ca cele pe care misionarii ni le pun la Misiune.


Mechtild Thaller îl evocă având crinul în mână:

Sfântul Gabriel poartă un veșmânt sacerdotal, o robă mărginită cu aur.În mâna sa dreaptă el ține un crin, iar mâna stângă o are pe piept.

Într-o zi, arhanghelul Gabriel s-a arătat lui Mechtild Thaller și i-a spus:
Tu suferi alături de Maria, haide, bucură-te alături de mine! Tu nu ai studiat încă capitolul despre cele șapte bucurii ale Mariei. Citește-l așadar! Acest capitol este o sursă de mare bucurie spirituală pentru toți cei care îl citesc și aduce o mare bucurie Reginei noastre din Ceruri. Fă-l cunoscut și prietenilor tăi spirituali. Salută-i din partea lui Iisus și spune-le că Regina noastră îi iubește nespus și că îi veghează fără încetare deoarece ei răspândesc cultul meu și pe cel al tuturor îngerilor iar acesta este un motiv de mare bucurie pentru Regina Îngerilor.

La sfârșitul secolului al XV-lea, fratele Giacomo, novice printre călugării din Borgo San Sepolcro, traversează o criză spirituală. Poate nu e mare lucru, dar este suficient ca să îl convingă să își îmbrățișeze vocația spirituală. Ca tânăr păstor, el avea obiceiul de a împodobi icoanele Fecioarei Maria cu flori de câmp pe care le culegea atunci când păzea oile. Dar acum nu mai avea nici timp și nici ocazia să mai facă acest lucru, iar trandafirii din grădină erau toți consacrați altarului din Capelă. Într-o zi, în timp ce se afla în fața Icoanei Fecioarei Maria, arhanghelul Gabriel i-a apărut și l-a învățat cum să o onoreze, recitând de șapte ori câte un Pater și zece Ave Maria, adică bucuriile Mariei: aceasta este coroana de flori cea mai plăcută în fața Mariei. Foarte fericit, tânărul a început să își manifeste devoțiunea în acest nou fel zilnic și pacea a coborât în sufletul său. Puțin mai târziu, în timp ce se ruga astfel, maestrul novicilor a intrat pe neașteptate în camera lui și l-a găsit îngenuncheat și a putut vedea un înger care tocmai îi punea pe cap o coroană de crini și de trandafiri atașată cu un fir de aur. Fratele Giacomo este obligat astfel să își reveleze secretul și devoțiunea lui se propagă astfel în întreaga comunitate, iar apoi și în alte mânăstiri din zonă. 

Câțiva ani mai târziu, un alt novice s-a angajat să recite în biserică o rugăciune înainte de fiecare masă – el a fost numit ulterior Fratele Giacomo della Corona.  Într-o zi, el și-a dat seama că uitase să o recite așa că l-a rugat pe părintele de gardă să îi permită să se ducă în biserică și să repare această scăpare. Superiorul a consimțit, dar, deoarece absența novicelui se prelungea a mai trimis un novice să îl aducă la masă. Nici acesta nu mai revenea, astfel că un al treilea a fost trimis. Deoarece comunitatea manifesta o anumită nerăbdare și mâncarea se răcea, părintele de gardă s-a deplasat el însuși pentru a vedea ce se petrece: cei trei călugări se aflau îngenuncheați în extaz, contemplându-l pe Îngerul Gabriel care era ocupat să facă o coroană din trandafiri și din crini legați cu un fir de aur pentru a o așeza pe capul statuii Fecioarei Maria.

O femeie pioasă și foarte frumoasă era bănuită de adulter de către soțul ei, un comerciant bogat din Ferrare, care manifesta o gelozie maladivă. Ea se adresează franciscanului Francesco da Castromiglio, rugându-l să o ajute în această situație: numai el ar fi putut convinge un om care vedea în toți concetățenii și prietenii săi un posibil amant al soției sale, mai ales de când în urmă cu câțiva ani Contele Nicolas d’Este și-a surprins a doua soție, Parasina Malatesta, la brațul fiului său din prima căsătorie.  Exemplul venea de sus și risca astfel să devină contagios, de aceea Contele după ce i-a decapitat pe cei doi amanți a dat o lege conform căreia orice femeie care va fi descoperită că a săvârșit adulter va fi pedepsită cu moartea. Fratele Francesco îi convoacă pe soțul gelos și pe frumoasa acuzată, străduindu-se să îl convingă pe bărbat că aceasta din urmă este nevinovată. Dar cum omul nu vroia să asculte nimic, fratele a început să se roage: atunci sub ochii uluiți al soțului bănuitor, Arhanghelul Gabriel a apărut aducând un trandafir alb, simbol al purității și al dragostei, pe care comerciantul, convins de acum de conduita curată a soției sale, trebuia să i-l ofere acesteia în semn de armonie regăsită. 

În secolul următor, Gabriel este trimis de Dumnezeu la mănăstirea lui Pilar din Belalcazar, aproape de Cordoba. El trebuia să se prezinte la Felipa de Sotomayor y Castro, fiica seniorului locului, care intrase la mănăstire de la vârsta de 15 ani, în 1524, renunțând la gloria mondenă pe care i-o aducea ilustrul ei nume: ea era chiar fiica Marelui Duce al Spaniei. Îngerul s-a arătat novicei sub înfățișarea unui tânăr frumos și, declinându-și identitatea, a spus : "Sora mea, Regele Cerului m-a trimis să vă spun că vrea să se logodească cu dumneavoastră și că el însuși va fi logodnicul dumneavoastră."

Ambasadorul ceresc i-a oferit apoi, din partea soțului divin, o cruce din trandafiri roșii, galbeni și albi, tot atâtea simboluri ale dragostei, care emanând un parfum paradisiac înfloreau pe altarul Fecioarei. După această veste bună, Îngerul o vizitează pe Felipa de mai multe ori și o instruiește cu privire la misiunea ei de a îngriji bolnavii, o ajută în perioada de noviciat și o încurajează în penitențele sale. Adesea, când apărea, el plutea deasupra solului într-o lumină strălucitoare spre uluirea surorilor Felipei. Ea moare în anul 1531, la vârsta de 22 ani, într-un ultim extaz iluminat de prezența Îngerului ei predilect, Gabriel. 

Tot la Cordoba, carmelita Maria a lui Iisus de Sandoval, (1545-1604), discipolă a Sfintei Tereza d’Avila este împărțită între îngerul ei păzitor, pe care îl iubește mult și Arhanghelul Gabriel, pentru care ea trăiește o profundă devoțiune. Nu în sensul că cei doi îngeri ar fi fost rivali, ci în sensul ca Sfânta carmelită intra în extaz încontinuu, când datorită prezenței sublime și glorioase a îngerului ei păzitor, când datorită strălucitoarei și eclipsantei apariții a arhanghelului Gabriel. Ea nu mai știa unde îi este capul până într-o zi când a înțeles semnificația acestui joc de a va-ți ascunselea: dacă îngerul ei păzitor o ghida, o ajuta, o sfătuia sau alteori o dojenea, Arhanghelul Gabriel, care stă înainte Domnului, era cel care ducea rugăciunile ei la Cel Preaînalt ca pe niște flori într-un buchet. Pentru a da mai multă greutate cuvintelor sale, el chiar a lăsat-o odată să își pună mâinile pe o ghirlandă parfumată: trandafiri ca simbol al iubirii, crini ca simbol al purității, violete ca simbol a umilinței și margarete ca simbol al simplității. Sora Maria a lui Iisus s-a grăbit să ducă pe Altarul Fecioarei Maria acest dar, pe cât de fermecător, pe atât de insolit. 

Asemenea fapte nu aparțin numai trecutului îndepărtat. Gabriel nu se abține nici acum să dăruiască flori prietenilor lui Dumnezeu. Astfel, pe 13 iulie 1923, la Palermo aplecându-se asupra leagănului micuței sale Maria Carmelina, doamna Leone a remarcat ceva insolit:
"Foarte mirată, ea a descoperit în leagănul fetiței o sumă de bani și un mic buchet de trandafiri. Evenimentul a surprins pe toată lumea, deoarece nimeni din familie nu știa să explice proveniența acestor monede și a florilor: a fost un cadou delicat din partea unui apropiat al familiei sau un dar de la Dumnezeu, care s-a manifestat ca să anunțe viitoarea sfințenie a copilului?

Același eveniment s-a petrecut apoi în fiecare zi și deși eram foarte atentă, supraveghindu-i pe toți cei care veneau, povestea se repeta. Proprietara apartamentului în care locuia familia Leone, domnișoara Maria Ragusa, profesoară la o școală elementară, a constatat un fapt straniu. Trandafirii emanau un parfum neobișnuit de puternic, era acesta un semn supranatural?

În ceea ce privește monedele, ele ne ajungeau exact ca să ne îngrijim de existența noastră zilnică – spune mama, în continuare - și astfel situația noastră financiară care inițial era foarte proastă, ceea ce ne angoasa, a devenit încet mult mai bună."


Mai multe persoane consideră în acest caz că a fost vorba de o intervenție angelică. Totul pare făcut în maniera specifică arhanghelului Gabriel pentru care Maria Carmelina Leone (1923-1940), care a murit doar la vârsta de 17 ani în parfum de sfințenie, manifesta o devoțiune deosebită. 

Aceasta nu ar fi prima dată când îngerii s-au manifestat în acest mod. În cursul unuia dintre turneele sale pentru propovăduirea religiei, Antonio Vela (+1616) a fost adăpostit într-o noapte de un preot de țară foarte curajos. Dimineața, când pelerinul a părăsit casa, preotul a descoperit cu uimire că patul în care dormise acesta era plin de trandafiri albi și roșii. Prin acest miracol, Dumnezeu a vrut să semnaleze sfințenia și spiritul de sacrificiu al fratelui Antonio, iar acesta a atribuit acest gest delicat îngerului Gabriel căruia îi era foarte devotat. Confesor al sfinților Pasqual Baylon și Andres  Hibernon, prieten în sfințenie al Terezei d’Avila, fratele Antonio era faimos pentru extazurile sale și intimitatea sa cu lumea angelică. 

În cazul misticei franceze Symphorose Chopin, arhanghelul Gabriel își făcuse o datorie din a schimba florile din vaza aflată în fața statuii Maicii Domnului de la Lourdes, flori care aduceau foarte mulți vizitatori. Câteodată, îngerul Mihail realiza acest oficiu, pentru a aduce un omagiu Reginei îngerilor. Incomparabil mai frumoase și mai parfumate decât florile noastre, "florile din cer" – trandafiri și crini – se păstrează și mai mult timp, dar nu se conservă: un anumit enoriaș indiscret a luat câteva petale uscate ca amintire, dar acestea s-au descompus foarte repede. Ca și cum îngerii ar veghea și ar întrerupe brusc orice devoțiune prost înțeleasă. 

Stigmatizata  Maria Concetta Pantusa (1894 – 1953) a beneficiat de  daruri cerești extraordinare. Pe 24 martie 1939, în ziua sărbătorii sale, Sfântul Gabriel a presărat deasupra ei trandafiri albi și apoi a atins-o cu mâna: "Florile cădeau pe ea în cocioaba sa din Via S. Caterina. Semănau cu fulgi mari de zăpadă care cădeau din tavanul de altfel complet închis, așternându-se pe ea și pe pliurile veșmintelor ei. Martorii acestei prime manifestări angelice au fost sora Speranza și copiii orfelinatului, care băteau din palme la vederea acestui spectacol insolit. Florile erau presărate pe ea mai întâi de către îngerul ei păzitor, apoi de Sfânta Gemma Galgani, de Sfântul Paul al Crucii, de Sfânta Maria Goretti și de Iisus însuși." 

Iar dacă în cazul Maicii Yvonne – Aimée a lui Iisus, spectaculoasele ploi de flori nu erau cumva din partea îngerului Gabriel, atunci cu siguranță ele erau semnele tangibile ale iubirii Domnului revărsate asupra credincioasei:  "Pe 19 ianuarie 1928, la ora 20, Maica Magdalena și Maica Îngerului Păzitor au deschis ușa chiliei surorii Yvonne – Aimée, care, obosită fiind, tocmai se așezase în pat și se afla întinsă, cu mâinile încrucișate pe piept și adâncită în somn. Chilia era decorată într-un mod mirific cu flori proaspete: tufe de violete, jerbe de trandafiri, garoafe de toate culorile, părăluțe și flori de câmp. Un parfum de tămâie îmbătător plutea pe deasupra tuturor acestor flori." 

În mijlocul războiului, în februarie 1943, "florile de rodul pământului, lalelele și liliacul alb" împodobeau din belșug patul Maicii Yvonne – Aimée. Ar fi fost interesant să știm dacă unele dintre aceste flori ar fi putut fi conservate sau s-ar fi dezintegrat asemenea celor primite de Symphorose Chopin. 

Îngerul care face totul

Orice creștin adevărat onorează îngerii și se roagă la îngeri, mai ales la îngerul lor păzitor, dar și la cei trei arhangheli: Mihail , Gabriel și Rafael . Preafericita Anna Maria Taigi (1769-1837), o mamă umilă dintr-o familie romană, a fost favorizată de Dumnezeu cu daruri uluitoare. Îngerul ei păzitor o instruia în permanență într-un mod sensibil și extraordinar și chiar o ajuta uneori în treburile casnice, ca să meargă bine gospodăria.  Este adevărat ca ea avea mult de furcă cu soțul ei care era un om bun dar cam nepriceput și totodată foarte exigent. Ea întreținea relații foarte familiare cu cei trei arhangheli. Avea chiar o slăbiciune pentru Gabriel care este îngerul Bunei Vestiri. Când se afla pe punctul de a muri, cu trei sau patru zile înainte, El s-a manifestat pentru ea cu solicitudine după cum povestește confesorul preafericitei: "În oratoriul privat al casei sale, celebrasem mesa pentru ea deoarece era bolnavă. Îndată ce aceasta s-a sfârșit, ea a fost cuprinsă de o convulsie violentă urmată de o sincopă mortală. Ea văzut apoi apărând alături de pat o persoană de o frumusețe remarcabilă care i-a pus mâna pe gură pentru a-i reține suflul acolo ca și cum ar fi vrut să îi împiedice moartea. Apoi el i-a indicat ziua precisă a morții sale, care s-a verificat perfect, pentru a o susține să își depășească angoasele provocate de trecerea ei în eternitate. Niciodată, de când o cunoșteam, nu o mai văzusem așa fericită și alertă ca în momentul în care mi-a comunicat data morții ei. Personajul celest era Gabriel, spiritul plin de forță, care se rugase pentru ea cu scopul de a-i da forță și curaj în timpul bolii sale". 

14.jpgAceeași veste bună a fost adusă de înger din partea Fecioarei Maria și stigmatizatei spaniole Maria Amparo del Sagrado Corazon  (1889-1941). Ea l-a văzut într-o zi când traversa biserica: i-a observat ochii strălucitori.  Cuprinsă de bucurie, ea s-a simțit transportată într-o stare intensă de fericire și apoi a aflat că în curând îl va întâlni pe Soțul ei divin. Atunci, de foarte multă încântare,  ea a scăpat  ceea ce ținea în mâini. 

Arhanghelul Gabriel și alți îngeri au făcut astfel de anunțuri prevenitoare și în cazul stigmatizatei canadiene Marie Brault (1856-1910). Apropiații săi au remarcat ajutorul uluitor pe care ea îl primea și de care beneficia din plin. O prietenă credincioasă a acesteia a depus mărturie în legătură cu decorarea bisericii parohiale înaintea unei sărbători:

"Ajunse pe seară, nu am înțeles cum am putut să facem atâta treabă într-o singură zi: lucrasem cât într-o săptămână. Acest lucru mi se părea cu adevărat extraordinar. Cred că îngerii făcuseră trei sferturi din ceea ce era de făcut."

Doamna Brault era de o extremă discreție privind viața ei interioară și nu se deschidea decât în fața confesorului ei. Dar înainte să sufere o operație aparent nevinovată și destul de ușoară, ea și-a anunțat una dintre fiice că nu va supraviețui, deoarece îngerul Gabriel, față de care nutrea o devoțiune foarte profundă, o anunțase să se pregătească pentru părăsirea planului fizic. 

Protejatul arhanghelului Gabriel

15.jpgPărintele Lamy îl asigura pe contele Paul Biver, confidentul său și viitorul său biograf:  "Sfânta Fecioară a avut bunătatea să mă pună sub protecția sfântului arhanghel Gabriel și să mă încredințeze lui."

Ea i-a recomandat îngerului: "Ai grijă de el, va avea nevoie de tine!"

ªi așa întreaga viață a preotului Lamy s-a aflat sub protecția îngerului care a devenit adesea vizibil pentru el: "Arhanghelul Gabriel are părul ondulat și frumos tăiat. Gabriel este mai înalt cu un cap decât ceilalți îngeri. Astfel eu recunosc un înger dintr-o categorie superioară."

În seara de 19 noiembrie 1924, contele Biver, care se afla împreună cu părintele Lamy la sora și la cumnatul lui, care locuiau în Pailly, este martorul unei eveniment cu totul extraordinar. La ora 22, când toată lumea era culcată, bătrânul preot doarme în camera vecină cu cea a naratorului:

"La zece și un sfert, eram în pat și stinsesem lumina. Au trecut poate două sau trei minute, și prin cele două uși care erau ușor deschise, am auzit o conversație animată în camera bătrânului preot. Trei voci de bărbați luau parte la acea discuție, clare și distincte în liniștea absolută a nopții. Acest fenomen m-a intrigat la cel mai înalt grad și am urmărit toată conversația. În pofida temperaturii glaciare, m-am așezat sub pat ca să aud mai bine. Nu se auzea nici un zgomot din camera soților Vauthelin. Pe de altă parte, nimeni nu urcase scara de când trecusem eu pe hol. Aceasta casă era atât de sonoră încât aș fi putut auzi și pașii unui șoarece. Pe de cealaltă parte, știam că în urmă cu 20 de minute îl lăsasem pe bătrân singur în camera sa."

Intrigat, contele Biver nu a îndrăznit să intervină:

Părintele Lamy a vorbit la un moment dat răspunzând interlocutorului său care avea  voce caldă, clară și puternică, cu un timbru viril, foarte agreabil și care se exprima fără urmă de accent, pe un ton pozitiv. Auzeam anumite silabe dar nu înțelegeam nici un cuvânt din cele rostite. Al treilea interlocutor avea o voce puțin mai slabă dar foarte plăcută și perfect normală; el vorbea mult mai reținut, cuvintele lui erau rare și rostite pe un ton foarte hotărât. Gazda noastră se exprima pe un ton mai înalt: diapazonul vocii sale era unul intermediar între vocile primului și celui de-al doilea interlocutor. Am o foarte bună memorie a vocilor: cea mai puternică și mai armonioasă m-a făcut să mă gândesc la un tânăr pe care îl cunoscusem vag o altă dată, unul dintre fiii Lordului N. Cealaltă voce mi se părea absolut banală. Nu distingeam cuvintele, dar auzeam perfect accentul celor trei interlocutori. Ei se exprimau toți în franceză: o singură voce avea o tentă teribilă, cea a părintelui Lamy care lungea litera A a anumitor silabe. La capătul a aproximativ șapte minute, casa a recăzut în tăcerea absolută a nopții."

În ziua următoare l-am interogat pe bătrânul meu prieten în legătură cu ce auzisem. La început, el mi-a răspuns evaziv dar apoi a recunoscut ca erau vocile arhanghelului Gabriel și a îngerului său păzitor:

"Eu îi aud la fel de puternic pe amândoi. Dar tu i-ai auzit în funcție de modul în care au dorit să se lase ascultați, dar și în funcție de distanța la care se aflau. Când Sfântul Arhanghel vrea să vorbească confidențial, el vorbește foarte încet. Să nu mai zici nici un cuvânt despre aceste lucruri."

Părintele Lamy discuta astfel în fiecare seară cu arhanghelul Gabriel și cu îngerul lui păzitor. Mai multe persoane au afirmat că au auzit voci de îngeri - fără să înțeleagă cu adevărat ceea ce ziceau -  până când l-au întâlnit pe bătrânul preot. Credincios recomandărilor Fecioarei, sfântul Gabriel  a vegheat neîncetat asupra protejatului său pe care l-a ferit și de explozia din La Corneuve, din 15 martie 1918. Bătrânul preot fusese deja avertizat de îngeri dar chiar în acea zi el a fost alertat din nou:

"Am găsit geamurile bisericii mele foarte murdare și am vrut să le spăl când i-am auzit pe îngerul Gabriel și pe îngerul meu păzitor vorbind între ei astfel: Este inutil! Atunci am renunțat la spălat. Adesea când vroiau să îmi dea o lecție vorbeau între ei și mă lăsau să îi ascult. După câteva ore , catastrofa s-a produs și geamurile respective au zburat în bucățele. Eu, care de obicei stăteam foarte mult în biserică, am fost inspirat în acea zi. Fără îndoială, inspirația mi-a venit de la îngeri. Nu am rămas să mă rog nici o oră, nici o jumătate de oră și nici măcar zece minute: am plecat la Paris ca să cumpăr daruri pentru enoriașii fruntași. Puțin după plecarea mea, totul a sărit în aer, acoperișul a căzut în interiorul bisericii pline de olane.

Când explozia a avut loc, eram la Aubervilliers, la o sută de metri de biserică, în tramvai. M-am precipitat spre uzine. M-am întors la Courneuve pe jos, în mijlocul molozului."


Explozia a produs peste 900 de răniți, dar așa după cum o știm, sfântul părinte a scăpat neatins. Conform asigurărilor primite de la Fecioară nu a fost, de asemenea, niciun mort.

Mai este un incident care poate fi povestit și care demonstrează modul spectacular în care arhanghelul Gabriel își manifesta grija față de protejatul său. Era în 1923-1924 , aproape în aceeași perioadă cu episodul albinelor. Bătrânul preot era deja aproape orb:  "Părăseam biserica Notre-Dame des Bois, la apusul soarelui și lumina mă jena. Mergeam aplecat înainte ca să evit razele soarelui care îmi cădeau direct în ochi și nu vedeam nimic. Deodată a apărut în fața mea, nu mai departe decât la distanța aceasta un biciclist. Era să mă răstorn câmd iată, sfântul arhanghel Gabriel a apărut, a apucat bicicleta și a așezat-o cu blândețe ceva mai departe. El a ridicat și bicicleta și omul de pe ea și i-a pus pe iarbă la marginea drumului. Greutatea nu contează pentru un înger. Totul le este atât de ușor."

Acest lucru nu l-a mirat pe părintele Lamy , dar ciclistul a rămas siderat:  "Mă uitam la săracul om care rămăsese cu gura căscată privind la îngeri și la mine. Îmi venea o poftă nebună să râd uitându-mă la fața săracului băiat. Mi-am reprimat râsul prostesc. M-am îndepărtat încet de ei salutându-l politicos pe sfântul arhanghel, când un alt biciclist a apărut în viteză. Primul biciclist a început să strige ca un nebun: «Sunt doi, sunt doi!» bănuiesc că se referea la mine și la sfântul arhanghel. Dar celălalt nu înțelegea nimic: «Nu-i adevărat!», a spus al doilea. Mărturiile angajatului de la calea ferată și a prietenului său despre apariția îngerului au condus la circulația mai multor versiuni. S-a vorbit drespre acest subiect în mai multe locuri din țară. Când oamenii mă întrebau despre aceste lucruri, mă prefăceam că nu știu despre ce este vorba."

Până la moartea sa, părintele Lamy a beneficiat de asistența arhanghelului Gabriel,  care nu numai că l-a protejat, dar l-a și instruit:

"Sfântul arhanghel Gabriel venea adesea la biserica unde lucram eu (Notre-Dame des Bois). A venit și pe 29 iunie 1925. Eram singur și-mi rosteam breviarul. L-am trimis acasă pe copilul din cor care mă însoțea. Arhanghelul mi-a vorbit de lucruri cerești. El este un mesager divin. Îl încărcam cu mesajele mele pentru Preasfânta Fecioară. Îi spuneam: «Transmite-i te rog cutare sau cutare lucru!» el nu răspundea, dar surâdea."

Arhanghelul, atât de promt în a se supune voinței Fecioarei Maria, și- a îndeplinit cu bine misiunea încredințată lui de Regină, aceea de a-l proteja pe părintele Lamy .

Economistul Maicii Domnului

16.jpgTeresa Musco, moartă la 1976, la emblematica vârstă de 33 de ani a fost și ea protejata arhanghelului Gabriel. La începutul vieții ei, Gabriel a avut mult de muncă ca s-o protejeze, în special de brutalitățile tatălui ei, care de multe ori erau declanșate indirect chiar de apariția îngerului. Dar în primul rând el s-a angajat să o ghideze și să o instruiască pe fetiță cu scopul de a o ajuta să progreseze pe căile sfințeniei. Părinții Teresei erau foarte săraci și de la vârsta de 7 ani fetița a trebuit să ia parte la muncile casei și să se ocupe de frățiorii ei mai mici. Tatăl lor s-a îmbolnăvit și astfel situația familiei a devenit critică: cele câteva lire pe care mama ei le câștiga efectuând diferite slujbe mici nu erau suficiente pentru a hrăni întreaga casă. Într-o zi, în timp ce toți ai casei sufereau de o epidemie de gripă, fetița și-a descărcat sufletul Fecioarei Maria. Deodată, ea a văzut într-o lumină strălucitoare "un înger foarte, foarte frumos, atât de splendid încât nu se putea uita la el". El i-a vorbit: "Dragă Teresa, Mama din cer m-a însărcinat să-ți dau acești bani. Veți putea astfel să cump790 ărați provizii pentru întreaga săptămână. Dar tu nu trebuie să spui cum i-ai primit, acesta va fi secretul tău. Eu voi reveni și îți recomand să te rogi și să-i consacrii lui Dumnezeu tot ce ți se petrece. La revedere. Eu sunt îngerul Gabriel."

Foarte bucuroasă, Teresa i-a înmânat mamei sale banii primiți de la îngeri din partea Madonei, spunându-i că i-a primit de la un necunoscut. Dar tatăl nu a crezut-o și și-a tratat fiica ca pe o mincinoasă și-o hoață. Ca să o pedepsească, el a trimis-o la piață să vândă ierburi și plante medicinale, pe care trebuia să le recoltezede pe câmpurile vecine: oregano, fenicul, cicoare și păpădie. Fiind doar o fetiță, nehrănită și slăbuță, ei îi era foarte greu să care coșul greu pe care-l ducea în spate. Deodată, povara a devenit mult mai ușoară: Gabriel venise în ajutorul ei.

Pe 28 februarie 1951, familia se afla iarăși într-o stare de sărăcie și nevoie extreme, datorită zăpezilor abundente care-i împiedicau să iasă din casă. Teresa își întoarce din nou fața plină de credință către Madona și îngerul Gabriel îi apare:  "Teresa, iată ce-ți transmite Iisus: el vrea ca tu să fii în pace. Este dezgustat de atâtea păcate și caută suflete care să se sacrifice pentru păcătoși și pentru sufletele din Purgatoriu. Vei suferi mult, dar nu te teme, căci Mama din cer este tot timpul cu tine, ea nu te va lăsa singură niciodată. Mereu va fi alături de tine pentru a te ghida și te va încuraja în cele mai dificile momente."

Apoi, el i-a dat o sticlă de ulei și multe feluri de fructe pe care le-a scos din roba lui albă lungă și i-a pus lângă poarta de la intrare un coș plin cu bunătăți: cartofi, făină, paste, trei kilograme de carne. Acest serviciu l-a enervat din nou pe tatăl fetiței! În conformitate cu ceea ce-i spusese îngerul, ea a învățat astfel să sufere în tăcere și să-i ofere lui Dumnezeu toate acțiunile sale.

Pe 31 mai 1951, Gabriel i-a apărut din nou fetiței și a învățat-o cuvânt cu cuvânt o rugăciune de consacrare pe care ea a rostit-o în fiecare zi până la moarte:  "O, Doamne! Peminte-mi să fiu mereu în mâinile Tale și inima mea, corpul meu și sufletul meu să se afle mereu între Inimile lui Iisus și a Mariei.

Doamne, Iisuse Hristoase, îți ofer sufletul meu ca o liturghie și corpul meu ca pe o anaforă. Fie ca toate suspinele mele să fie sublimă tămâie pe care Þi-o ofer, fie ca toate gândurile mele să Te adore, fie ca toate sentimentele mele să ardă ca niște lumânări în fața Ta, fie ca sufletul meu să se înalțe mereu spre Inima Ta Sacră!

Dragul meu Iisus, Te iubesc, Te rog dublează-mi iubirea! Cred în Tine, fă să crească în fiecare zi credința mea! În Tine mi-e toată nădejdea, Dumnezeul meu: confirmă-mi această speranță! Fă acest lucru în numele drumului dureros pe care ai mers pentru mine până la calvar, în numele tuturor pașilor pe care i-ai parcurs pentru mine, fă acest lucru în numele tuturor bătăilor Inimii Tale, atât de iubitoare, în numele tuturor suferințelor pe care le-ai îndurat și-n numele lacrimilor Mariei, sfânta Ta Mamă!

O, Iisuse, fără Tine zilele nu mai curg la fel, orele nu sunt decât tenebre: vino, Iisuse și râmâi în inima mea, nu mă mai părăsi niciodată! Fără Tine sunt incapabilă să lupt și nu pot să trăiesc, pentru că numai speranța de a Te revedea mă lasă să întrezăresc Paradisul."


Această rugăciune a susținut-o pe calea ispășirii de sine și arhanghelul Gabriel a revenit să o încurajeze de mai multe ori.

17.jpgPe 20 septembrie anul următor, în timp ce se afla la spital, el se prezintă în fața ei "ca un înger mic cu aripi argintii și cu ochii luminoși ca stelele" și o consolează. Pentru a nu o impresiona pe micuța bolnavă cu splendoarea sa, el își luase cea mai blândă formă posibilă. Ar fi foarte dificil să enumerăm intervențiile sale multiple realizate pentru Teresa, dar unele dintre ele sunt chiar determinante.

La 5 noiembrie 1960, când ea împlinește 17 ani, el îi poruncește în numele Maicii Domnului să părăsească casa părintească și să se lase cu totul în grija lui.

Pe 20 septembrie 1964, el îi arată o cruce ornată cu smaralde și apoi o cruce simplă și îi spune: "Iisus vrea ca tu să împodobești cu smaraldele și pietrele prețiose ale sacrificiului tău această cruce. Dacă vei dori să faci aceasta, vei putea, pentru că El îți va da forță, curaj și voință."

Pe 30 septembrie 1971 el a împărtășit-o, deoarece bolnavă fiind nu a putut să participe la mesă. Pe 1 decembrie al aceluiași an el a pregătit-o pentru stigmatizare, arătându-i o cupă ornată cu perle: "Am venit să culeg picăturile sângelui tău pentru a le oferi Tatălui Ceresc."

Adesea serios, atent și debordând de solicitudine, el a însoțit-o pe Teresa până la moartea care i-a survenit pe 19 august 1976, în urma unui ultim extaz. Acest ultim extaz pusese capăt la șase luni de suferință atroce, fizică și spirituală - într-o noapte a spiritului – care apoi i-a deschis Paradisul către care aspira cu toată ființa sa.

Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Ei inca vin prin cerul din zori cu aripile intinse, Iar muzica lor cereasca pluteste deasupra lumii obosite."
William Shakespeare