Prima pagina arrowMihail, Arhanghelul salvator

Mihail, Arhanghelul salvator

18.jpgSpania are de asemenea, la Navarre, un sanctuar consacrat marelui arhanghel: San Miguel Excelsis, o remarcabilă biserică din secolul al X-lea, construită pe un piton din Aralas, la altitudinea de 800 m. Un cavaler care se retrăsese într-o mănăstire apropiată, era supus timp de mai multe zile unor violente tentații cărora le opunea o aprigă rezistență. Atunci diavolul și-a jucat marele său rol: sub forma unui enorm dragon roșu, l-a atacat pe cavalerul cel pios care a avut însă reflexul să invoce imediat ajutorul arhanghelului  Mihail. Arhanghelul a apărut într-un turbion de flăcări și într-o clipită a pus pe fugă pe infernalul monstru. Plini de recunoștință cavalerul și cu soția acestuia au ridicat arhanghelului un oratoriu în jurul căruia s-au stabilit numeroși călugări benedictini.  În schimb biserica Sfântului Mihail din Aiguilhe, din Franța nu are o origine la fel de extraordinară. Dar mama Ioanei d’Arc nu a ezitat totuși să urce cei 82 m de dig vulcanic, pe care se ridică semeață aceasta: Isabelle Romee venise în acest oraș cu ocazia marelui jubileu din 1429 pentru a conferi Fecioarei Maria și Sfântului Mihail misiunea fiicei sale.  

Câteva secole mai târziu, arhanghelul a trecut oceanul ca o săgeată  pentru a cuceri Mexicul. În aprilie 1631- exact la un secol distanță de la apariția Fecioarei Maria la Guadalupe – arhanghelul va apărea unui indian pe nume Diego Lazaro, pe o colină de la periferiile localității Tlaxcala: a apărut pentru a îi încuraja pe țărani și pentru a-i asigura de protecția sa. Ca mărturie a trecerii sale, a făcut să apară un râu cu apă vindecătoare. În ziua de astăzi biserica arhanghelului Mihail din Milagro, atrage sute de pelerini, la Tlaxcala precum la Lourdes, care vin să bea apa de la sursa miraculoasă și să se scalde în piscina în care se adună.  

În încheiere semnalăm și Muntele San Michele, care domină valea Isonzo. Piscul acestuia constituia în perioada primului război mondial  punctul de sprijin din sud al apărării orașului Gorizia, pe care italienii l-au ridicat în 8 august 1916 în calea armatei austriece, după o teribilă luptă: o capelă a fost dedicată arhanghelului pe care soldații l-au invocat și căruia îi atribuie victoria. Totuși în anul următor –24 octombrie 1917- au fost învinși într-un mod umilitor la Caporetto, prilej pentru Padre Pio să vină printr-un fenomen de bilocație în apropierea generalului Cardona, comandant șef al trupelor italiene, pentru a-l împiedica să se sinucidă.

Arhanghelul salvator

19.jpgChiar dacă arhanghelul Mihail vine în ajutorul oamenilor protejându-i împotriva nebuniei și influenței Dușmanului, și chiar dacă este permanent angajat în marea luptă a cărei miză este binele oamenilor, acțiunile sale nu sunt totdeauna spectaculoase precum cele descrise anterior care i-au atras o mare devoțiune în creștinism și care sunt la originea celor mai prestigioase sanctuare care îi sunt consacrate. Chiar dacă este dușmanul de temut al lui Lucifer- devenit Satana- arhanghelul nu este mai puțin prietenul oamenilor, nu ezită să se pună în serviciul celor care îi cer ajutorul pentru ai ajuta pe calea spre perfecțiune. Se petrece chiar să intervină în modul cel mai delicat –cel mai dezinteresat – pentru prietenii lui Dumnezeu, față de care se comportă cu o mare delicatețe și devoțiune caracteristică îngerilor, după cum este în cazul Sfintei Faustina Kowalska (1905- 1938) misionar polonez al Grației divine. Ea notează în jurnalul său: "În ziua sărbătorii sfântului Mihail am văzut aproape de mine pe acest conducător care mi-a spus: "Dumnezeu mi-a spus să am în mod special grijă de tine. ªtie că tu ești înconjurată de rău. Dar nu trebuie să îți fie teamă. Cine este precum Dumnezeu?" Apoi a dispărut. Totuși resimt prezența și ajutorul său."

Sora Faustina era foarte aproape de lumea îngerilor, la fel cum a fost altă  dată marea penitentă Marguerite de Cartone, care a primit de asemenea din partea lui Dumnezeu o protecție specială a sfântului arhanghel Mihail:

"Marguerite de Cartone  avea o mare devoțiune pentru sfîntul Mihail. În ziua acestuia, Dumnezeu a făcut-o să audă o voce dulce și plină de armonie de mai multe ori, și i s-a spus că este cea a arhanghelului protector al bisericii. Era din partea salvatorului un semn de generozitate și de forță cu care dorea să o învăluie pentru a rezista tuturor suferințelor și pentru a o ridica la inteligența revelațiilor divine. În ziua sfinților Ioan și Paul a avut o viziune frumoasă în care Maica Domnului era înconjurată de un mare număr de îngeri; dar unul dintre ei a impresionat-o prin strălucirea sa și l-a întrebat pe Domnul care este numele acestuia; i s–a răspuns că acesta era arhanghelul Mihail, prințul întregului cor celest, care îndeplinește totdeauna fără nici cea mai mică întârziere ordinele lui Dumnezeu. Astfel devoțiunea și umilința sa au cunoscut un nou elan și ea a apelat adesea la protecția acestui mare înger."

Oricât de mare prinț ar fi, Mihail nu dă înapoi în a-i servi pe cei mai mici și mai umili dintre copiii lui Dumnezeu, din momentul în care a primit ordin de la Creatorul său. În unele ocazii apare ca fiind un excelent pedagog, adăugând fermității care îl caracterizează o răbdare și o dulceață pură.

În jurul anului 1215, un preot împreună cu soția sa care locuiau la Silalish, în Etiopia, se aflau în rugăciune până când arhanghelul Mihail le va apărea pentru a-i anunța nașterea unui fiu care va fi pentru țara lor un nou Ioan Botezătorul. Datorau această grație marii lor devoțiuni față de arhanghel căruia îi consacrau data de 12 a fiecărei luni și în onoarea căruia ofereau hrană celor săraci. Vremurile erau dure, comunitatea creștină era minoritară în mijlocul unei populații mizerabile, în mare parte încă păgână.

20.jpgÎncă de mic, copilul manifesta o devoțiune remarcabilă și prezenta semne evidente ale unei predilecții divine: într-o perioadă de foamete a înmulțit uleiul și făina, permițând familiei sale să-i hrănească pe cei săraci pentru o perioadă de 12 luni, așa cum aceștia făgăduiseră. La vârsta de 15 ani este numit diacon de către episcopul Kyrellos II. Refuzând să se căsătorească cu o tânără fată pe care părinții săi i-o găsiseră, ducea o viață austeră căutând prin rugăciune să cunoască menirea pe care Dumnezeu i-o hărăzise și în așteptarea unei indicații precise în legătură cu menirea sa, se străduia să facă bine celor din jurul său. Într-o zi în timpul unei partide de șah cu tovarășii săi s-a aflat în fața unui adolescent impunător: "Eu sunt arhanghelul Mihail, dacă dorești voi fi prietenul și ghidul tău. Voința lui Dumnezeu este ca tu să fi misionar." Tânărul diacon a acceptat și sub ghidarea mentorului său celest își vinde averea, dă banii celor săraci și se retrage în mânăstirea Iyasus Mo de la Dobra Kayak în regiunea Tigre, unde își ia numele Takla Haymanot, care însemnă laudă trinității. Timp de nouă ani în mănăstire s-a rugat, a studiat, a fost inițiat în obiceiurile monastice, fiind în mod constant ajutat și luminat de către arhanghel, care îi apărea în mod constant. Devenind preot, se reîntoarce în orașul său natal, de unde pornește în toată țara pentru a realiza un apostolat intens și solicitant. Tot timpul arhanghelul este alături de el, încurajându-l în momentele dificile, prevenindu-l de pericole, protejându-l atunci când se afla în pericol.

Timp de 14 ani a străbătut Etiopia convertind milioane de suflete, ajutând la restabilirea la tron, în 1270,  a vechii dinastii care afirma că descinde din regele Solomon și regina Saba și ajutându-i să îmbrățișeze creștinismul. A atras prin sfințenia sa numeroși discipoli, pentru care a fondat o mânăstire la Dabra Libanos, devenind astfel tatăl monahismului etiopian. În tot ceea ce întreprindea era ajutat de către arhanghelul Mihail. În final s-a retras în ultimii 29 ani ai vieții sale în solitudine fiind imitat de câțiva dintre discipolii săi. Moare la aproape 100 de ani, în 1313 după o ultimă viziune a însoțitorului său ceresc.

În această direcție la fel de plină de blândețe, este influența arhanghelului asupra franciscanului Domenico da Corleone. Arhanghelul știe să facă dovada unei mari vigori atunci când este vorba să aducă înapoi, pentru binele lor, anumite suflete rătăcite de pe calea cea dreaptă. Povestea este în acest caz precisă, cu atât mai interesantă cu cât arhanghelul Mihail și Iisus acționează împreună.

Capucin la Palermo, în Sicilia, fratele Domenico se hotărăște să părăsească  viața religioasă. Complet îmbătat de libertatea sa redescoperită- sau mai bine zis de ceea ce el credea că este aceasta -, renegatul părăsește țara pentru a se duce undeva unde nu era cunoscut de nimeni. Într-o bună zi inevitabilul se produce: o tânără femeie îl convinge să o ia de nevastă. Puțin timp după aceea ea află că se căsătorise cu un fugar. Ea se comportă din acel moment ca o adevărată zgripțuroaică făcându-i viața un infern. Anii se scurg cu momentele lor frumoase și urâte, cele din urmă fiind mai numeroase.

În 1559, la vârsta de 41 de ani, Domenico se îmbolnăvește de o maladie puțin cunoscută căreia nici un doctor nu îi dă de capăt, ajungând ca totul să rămână pustiu în jurul său. Devine astfel un nou Iov. În scurt timp pacea îl părăsește, și este la un pas de a cădea în disperare. Aproape de moarte fiind, are reflexul de a se îndrepta către cer și aude o voce care îi spune: "Ai încredere în grația lui Dumnezeu!" El strigă de trei ori: "Dumnezeule revarsă-ți grația asupra mea păcătosul." Iar vocea îi răspunde: "pedeapsa ta este trecătoare". Atunci îi apare un înger mare, înarmat din cap până în picioare, în care îl recunoaște cu mare ușurință pe arhanghelul Mihail. Curând se aude o altă voce care spune: "Pedeapsa ta va dura 44 de ani". De această dată este Iisus cel care apare, indicând cu mâna spre Orient. Apoi, ca într-un scenariu de un mare realism, demonul intervine pentru a spune că pedeapsa este prea mică, dar Iisus îl privește cu severitate, iar arhanghelul Mihail, cu un singur gest îl face să dispară.

21.jpgDupă  această experiență Dominico este vindecat. De comun acord cu soția sa se despart, și merge pe jos până la Roma pentru a face penitență publică la  picioarele lui papa Paul al IV-lea. Întorcându-se în  Sicilia devine franciscan terțiar la Nicosia iar apoi, după ce își stabilește copiii intră la franciscani ca frate laic. În anii care i–au mai rămas de trăit duce o viață de penitență, marcată de o grație deosebită care atrage lângă el numeroase suflete în căutarea perfecțiunii. Dar de asemenea teribile și numeroase asalturi ale diavolului vin să îl descurajeze: la fiecare manifestare a vechiului Dușman, arhanghelul Mihail intervine. El nu îl alungă definitiv pa diavol, dar îl susține pe protejatul său, îl încurajează să aibă răbdare și umilință, îi dă forță și bucurie. Precum un veritabil educator el îl ajută pe fratele Domenico să atingă o înaltă stare de sfințenie și vine să îl asiste în momentul morții, în 1603 arătându-i Cerurile deschise și pregătite să îl primească.  

În 1922, Maica Bernarda Butler resimte greutatea anilor, sănătatea sa nu mai este nici pe departe cea a țărăncii solide care era înainte de a îmbrățișa viața religioasă. Rămasă aproape un sfert de secol  în fruntea unei congregații de franciscani misionari pe care a fondat-o prin supunere față de autoritatea ecleziastică, cu prețul unor dureroase dezbinări, a întâmpinat numeroase dificultăți în consolidarea operei sale. Dacă atracția pentru viața de misionar a determinat-o să își părăsească locurile natale în 1888, nu a intenționat nici pentru o clipă să se separe de familia sa religioasă, unde a petrecut 20 de ani din viața sa și pe care a condus-o timp de 8 ani: dar Dumnezeu, prin vocea bisericii i-a cerut să se detașeze radical, la fel cum a permis ca din noua sa fundație să se detașeze la rândul său o nouă ramură.

În aceste tulburări, care au condus-o de la Ecuator în Columbia, trecând prin Brazilia, credința sa de nezdruncinat a susținut-o. În momentele critice ea se îndrepta plină de încredere către Fecioara Maria și către îngeri: "Maica Bernarda trata cu mare familiaritate spiritele preafericite, în special îngerul său păzitor, sfinții arhangheli Mihail, Gabriel, Rafael. Relația sa cu arhanghelul Mihail, conducătorul oștilor cerului, avea un caracter special."

ªi-a consacrat timpul și forțele rugăciunilor și operelor de caritate. În timpul retragerii anuale pe care o realiza, arhanghelul îi apare într-un aspect nou: în timpul operațiunilor din 1922, "marele sfânt înger", așa cum îl numea ea, îi apare pentru prima dată și se oferă să o servească ca ghid și protector. Din acel moment, ea se află sub privirile acestui glorios învingător al dragonului infernului care niciodată nu o va părăsi. Un sever maestru, o admonestează față de cele mai mici greșeli și îi cere cele mai dure penitențe pentru cele mai mici defecte. O incită în mod constant să realizeze tot felul de opere de caritate, o încurajează să își înmulțească rugăciunile pline de umilință.


Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Te acopera cu aripa lui, si sub aripile sale gasesti adapost."
Psalmi 91, 4