Interviu cu Thomas Moore (2)

Î: Ce ne puteţi spune despre Buna Vestire, care continuă să ne capteze imaginaţia?

TM: Unul dintre momentele de referinţă ale creştinismului este episodul cu Buna Vestire, când arhanghelul Gabriel i-a apărut Fecioarei Maria. Am văzut sute de picturi imortalizând momentul; este o imagine arhetipală, o imagine a ceva ce ni se petrece tot timpul, în eternitate.

În aceste picturi, Maria este întotdeauna aşezată, fie citeşte o carte, fie cartea este căzută pe jos, dar arată că tocmai citea. Este foarte interesant, pentru că sugerează că avea loc acolo un proces de învăţare, sau de meditaţie. Într-un fel, ea este pregătită să primească un înger. S-a pregătit în două moduri – aşteptând în tăcere singură şi citind.

Apoi, un alt element pe care-l vedem în această imagine este o coloană sau un perete plasat între Maria şi înger. Acea coloană nu este doar arhitectură; sugerează o diferenţă între realitatea vieţii umane şi cea a vieţii angelice. Există o linie de demarcaţie între etern şi uman, iar îngerul este capabil să transceandă sau să penetreze acea delimitare şi să aducă Buna Vestire, să îi vorbească Mariei. Îngerul nu face altceva decât să îi spună ceva ce se petrece cu ea – că într-un mod tainic şi divin va concepe ceva de natură divină.

În astfel de picturi, mai vedem uneori acea rază aurie care se pogoară peste Maria, nu de la înger, ci fie de la un porumbel, care este simbolul Duhului Sfânt, fie de la Dumnezeu Însuşi; este aproape ca şi cum întreaga scenă ar fi cumva o scenă de eros divin. Ea concepe un copil, un copil divin. Este un mister incredibil şi cred că ceea ce este important nu este dacă crezi sau nu. Nu trebuie să insişti să înţelegi ce s-a petrecut sau ce semnificaţie are totul, ci mai degrabă trebuie să reflectezi la ceea ce pot face îngerii – căci chiar şi pentru noi, îngerii aduc veşti bune; ne tot spun că ceva etern şi magic se dezvoltă înlăuntrul nostru. Ca şi Maria, trebuie să fim pregătiţi ca să putem să-l vedem pe înger când acesta va veni. Şi aceasta înseamnă că din când în când mai trebuie să fim şi singuri. Singurătatea este o parte importantă a experienţei şi cu siguranţă o parte importantă a vieţii spirituale. Apoi, un alt aspect important este cititul – un mod de a reflecta şi medita citind texte sacre. Nu zic acum că trebuie neapărat să fie o biblie sau ceva de genul acesta. Poate să fie vorba de o carte care să fie sacră pentru tine din anumite motive – o carte de poezii, o carte a visurilor tale, orice carte care are o mare importanţă pentru tine, pentru că îţi trezeşte sufletul. Există un anumit mod de a citi care îi invită parcă pe îngeri să apară.

Dintr-un anumit punct de vedere, trebuie să fim foarte atenţi ce citim, pentru că cititul ne pregăteşte pentru aceste veşti minunate, care reprezintă cel mai important lucru din viaţă. Aceste revelaţii chiar pot să ne transforme viaţa, modul de a gândi, precum şi semnificaţia a ceea ce experimentăm. De aceea zic că trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce citim. Dacă citim cu atenţie, dacă ne acordăm posibilitatea de a contempla, îngerii apar.

Î: Dar despre îngerii căzuţi – partea întunecată – ce ne puteţi spune? Am încercat să-i excludem din conştiinţa noastră?

TM: Există o latură întunecată în tot acest proces. Trebuie să fie. Dacă nu vorbim despre întuneric, nu avem tabloul complet. Îngerii întunecaţi au cu siguranţă un loc al lor – sunt îngerii căzuţi, care trăiesc în infern, alături de Lucifer (al cărui nume înseamnă “purtătorul luminii”). Lucifer este deci cineva care poate purta lumina, dar cu toate acestea acum se află în întunericul iadului.

Este un paradox foarte interesant. Cred că există îngeri întunecaţi, tot soiul de demoni care induc întunericul, frica şi celelalte stări negative. Există demonii bolilor, demonii ignoranţei, demonii eşecului, etc; cred că sunt demoni care guvernează şi astfel de lucruri.

Soarta, karma, oricum ceva se petrece acolo şi care este tot lucrarea unor îngeri care interferează cu starea de sănătate, cu echilibrul mintal, cu o căsnicie fericită. Se petrec o mulţime de lucruri care nu par a fi bune. Cu toate astea, ele au necesitatea lor. Iată un cuvânt interesant pe care nu-l folosim foarte mult în aceste zile. Necesitate. Grecii îl foloseau foarte mult. O boală sau un eşec îşi poate avea locul său în viaţa unui individ, oricât ar fi de dureros, oricât ar fi de distructiv. Îşi are locul în destinul sufletului respectiv. O boală poate să aducă o persoană în contact cu sufletul său într-un mod care nu s-ar fi realizat altfel, şi oricât ar fi de cumplit şi de ameninţător, face bine totuşi acelui suflet.

Î: Ce rol joacă imaginaţia în viaţa dvs spirituală?

TM: Un mod de a vorbi despre imaginaţie este să spui ce nu este. Imaginaţia nu înseamnă să fii deştept, să vii cu idei noi. Nu mă refer la acea imaginaţie. Mulţi oameni aud cuvântul imaginaţie şi se gândesc la ceva mai degrabă superficial şi nu la ceva teribil de important, exact în inima problemei.

Imaginaţia are legătură cu modul în care ne privim pe noi înşine, propriile noastre vieţi în relaţie cu lumea din jur. Şi mai cred că noi doar ne imaginăm lumea noastră şi o privim prin prisma extremă a valorilor ştiinţifice şi tehnologice. Dar spun din nou, această viziune mecanică asupra vieţii nu este singura pe care o avem, dar este foarte foarte puternică şi îi suntem atât de ataşaţi, încât este exclusă orice altă formă de imaginaţie. Aceasta se aplică şi când vorbim despre îngeri. Imaginaţia despre viaţa noastră este atât de puternică într-o anumită direcţie, încât îngerii nu prea îşi mai găsesc locul. Îngerii par să vină din afară. Ei sunt parte componentă dintr-o altă formă de imaginaţie, dacă îi putem accepta la modul serios. Aceasta înseamnă să părăsim acea viziune ştiinţifică, raţionalistă asupra vieţi şi să ne deschidem către o nouă imaginaţie. Trăim cu toţii într-o lume mitică, o lume a caracterelor, a scenelor, a evenimentelor şi a amintirilor. Dar aparenţa îngerilor este dintr-o altă lume mitică.

Într-un fel, ce experimentăm noi, este un fel de amestec. Este o ciocnire a două moduri de a ne imagina. Una are de a face cu viziunea obişnuită, iar cealaltă are mai multă spiritualitate în ea.

Va fi foarte interesant de urmărit ce se va petrece atunci când această întîlnire a celor două lumi va fi mai susţinută. Avem ocazia să facem un pas mare în viaţa noastră, în legătură cu ce ne preocupă pe noi mai tare: sănătatea noastră, relaţiile noastre, familiile noastre, viaţa socială sau spiritualitatea. Şi toate acestea au legătură cu imaginaţia.