Interviu cu Terry Lynn Taylor (4)

Prima pagina

Despre ingeri

Î: De ce credeţi că oamenii se deschid aşa de greu să creadă în îngeri?

TLT: Aceasta e o întrebare bună. Aş vrea să ştiu şi eu de ce. Cred că ar putea fi vorba din nou de frica de necunoscut. Dar a fi refractar la ideea că îngerii există este ca şi cum ai fi refractar la ceea ce eşti tu cu adevărat şi la adevărata ta raţiune de a exista. Nu vreau să-i sperii pe oameni cu ceea ce am spus acum. Nu acesta este scopul. Unii oameni pot să treacă prin viaţă şi să nu aibă nevoie să ştie că îngerii sunt lângă noi. Nu au nevoie să ia contact cu îngerii. Foarte bine. Sunt o mulţime de oameni minunaţi care au o viaţă foarte frumoasă. Ei nu au habar că există îngeri. Nu asta am vrut eu să spun. Am vrut să spun că îngerii ne orientează către Dumnezeu, către în sus. Ei spun: "Căutaţi-L pe Dumnezeu, vedeţi ce puteţi face voi ca oameni. Uitaţi-vă ce cadou minunat aţi primit că v-aţi născut aici, ca oameni". Oare cum poţi să rezişti la o asemenea invitaţie?

Î: Cum le dau îngerii păzitori speranţă oamenilor? Speranţa este importantă?

TLT: Îi întreb pe oamenii care consideră că speranţa nu este importantă: "Când a fost ultima dată când o persoană fără speranţă te-a inspirat?". Dacă nu credeţi că speranţa este importantă, încercaţi să trăiţi fără ea pentru totdeauna. Eu cred că speranţa este foarte importantă. Totuşi, nu ne poate duce până la capăt. Nu este un scop în sine.

Nu îngerii păzitori ne dau speranţă, ci faptul că noi ştim că avem un înger păzitor care ne protejează, care se roagă lui Dumnezeu tot timpul şi ne menţine pe calea cea bună; aceasta ne dă speranţă. Dar speranţa este un catalizator. Este o energie sau un sentiment care te îndeamnă să mergi înainte. Şi cred că ideea că avem un înger păzitor este cea care ne dă speranţă şi nu îngerul păzitor. Face parte din spiritul uman. De aceea cred că speranţa a rămas în cutia Pandorei; tot soiul de lucruri îngrozitoare au ieşit de acolo, dar ceea ce a rămas în cutie după ce ai închis capacul este speranţa.

Î: Credeţi că îngerii vin şi la oameni răi sau care fac lucruri rele, cum ar fi faptul că iau droguri?

TLT: Mai întâi de toate, nu cred că putem noi să judecăm pe cineva că este rău doar pentru că ia droguri sau face alte lucruri pe care noi nu le aprobăm. Cine suntem noi să judecăm unde să meargă îngerii? Acţiunile oamenilor pot să nu aibă efecte benefice asupra altora sau asupra lor înşişi. Dar a eticheta totul ca fiind ori bun ori rău este ca şi cum ai pune totul în alb şi negru şi acest lucru nu se poate face. Suntem foarte diferiţi şi experienţele noastre sunt foarte diferite. Cei mai mulţi dintre cei care iau droguri sunt pur şi simplu dezorientaţi pentru o bucată de vreme. Şi nu e vorba că ar fi bine sau rău, dar această situaţie poate fi un bun învăţător, la fel ca oricare altă situaţie. Din păcate, unii oameni ajung să fie răniţi. Mă gândesc adesea că oamenii care s-au aventurat prea departe, care au exagerat cu drogurile, sunt acei oameni care au vrut să se petreacă ceva cu totul deosebit în viaţa lor. Şi-au asumat un risc. A lua droguri este foarte riscant, nu? Îţi rişti viaţa aproape de fiecare dată când faci asta. Ei vor să facă ceva să scape din lanţurile lor, numai că nu ştiu ce să facă.

Î: Ce legătură au îngerii cu EGVM?

TLT: Am primit scrisori de la oameni care au trăit astfel de experienţe şi care au povestit că erau prezente acolo fiinţe de lumină, unele chiar cu aripi ca îngerii "clasici", care să-i ajute să facă trecerea dintre viaţă şi moarte. Mulţi oameni relatează că un înger a venit să le comunice că nu le-a sosit momentul să plece şi că trebuie să se întoarcă. Uneori au de ales, pot să plece dacă vor, dar nu sunt obligaţi să o facă. Deci, cu siguranţă că îngerii sunt acolo. Îngerii sunt prezenţi la naşterea omului, aşa că sunt sigură că sunt prezenţi şi la moartea lui. EGVM sunt profund revelatoare, deoarece le arată oamenilor că viaţa nu se sfârşeşte odată cu această trecere. Ei află că există un motiv pentru care se nasc, trăiesc şi mor.

Î: Îngerul care apare în EGVM poate să fie îngerul păzitor?

TLT: Cred că ar putea să fie. Deoarece avem un înger păzitor care este cu noi încă de la naştere şi pe tot parcursul vieţii, poate că în momentul morţii, tot el este cel prezent.

Î: Ce puteţi spune despre opusul îngerilor – demonii? Picăm câteodată fără să vrem în puterea demonilor?

TLT: Cred că Dumnezeu are ultimul cuvânt în aceste situaţii. Dumnezeu este cel care poate să vină şi să ne salveze de forţele întunecate. Oricum, trebuie să avem şi noi partea noastră de contribuţie; trebuie să vrem să scăpăm şi trebuie să ştim cum ar fi bine să trăim, să cunoaştem alternativa. Dacă ni se petrece ceva rău, cel mai bun lucru este să ne spunem: "S-a produs, asta e; ce înseamnă acest eveniment pentru viaţa mea? Cu ce mă poate ajuta să privesc lucrurile altfel decât până acum şi să mă întorc pe calea mea?"

Î: Dar atunci când lucrurile rele se petrec oamenilor buni? Mă gândesc la incidentul recent cu acea biserică din Alabama în care toţi se rugau şi au fost loviţi de o tornadă.

TLT: Putem noi afirma cu tărie că aceasta a fost ceva rău? A fost rău pentru cei lăsaţi în urmă, pentru că au suferit, dar dacă ne gândim că moartea este rea, vom începe să spunem că totul este rău până la urmă. Dar dacă am spune: "Nu înţeleg. Nu înţeleg de ce o biserică întreagă plină de oameni a trebuit să fie distrusă?", dacă am privi la imaginea de ansamblu, am putea vedea că cei rămaşi în urmă, rudele şi prietenii, au fost aduşi cumva împreună. Poate că a fost ceva bun totuşi. Nu ştiu; nu am fost acolo, nu sunt unul dintre aceia rămaşi în urmă. Dar nu-mi place să judec totul ca fiind fie bun, fie rău, pentru că nu cred că noi avem ultimul cuvânt de spus. Eu cred că Dumnezeu face aceasta şi cu cât vom judeca mai mult din punctul nostru îngust de vedere, cu atât mai puţin eficienţi vom fi. O să ne temem de viaţă. Moartea nu este o pedeapsă.

Î: Prin urmare, consideraţi că este mai bine să acceptăm aceasta ca pe un mister.

TLT: Aşa este cel mai bine. Ştiţi, mă gândesc la o declaraţie pe care a scris-o Anthony Perkins pe patul de moarte, bolnav de SIDA. Nu a permis multor oameni să cunoască natura bolii sale, aceasta a fost alegerea lui, dar a ţinut ca imediat după ce moare, acea declaraţie să fie citită; spunea acolo, în final, că a învăţat mai multe despre iubire şi compasiune în timpul cât a fost bolnav de SIDA decât în toţi anii pe care i-a trăit mai înainte. Nu regreta, deoarece fuseseră momente deosebite de iubire şi compasiune pe care învăţase să le dăruiască. Desigur, fusese şi suferinţă acolo – cum să nu fie? - dar el a luat-o ca pe ceva pozitiv.

Î: Când ajungi să trăieşti aşa ceva, devii foarte optimist.

TLT: Dacă cel mai rău lucru pe care ni-l poate face un demon este să ne facă să suferim şi să murim, noi putem să ne folosim de acea suferinţă, ca şi de moartea care vine, în mod pozitiv, putem să învăţăm să iubim mai profund. Acesta poate fi singurul moment din viaţă în care iubim cu adevărat şi trăim cu adevărat. Am auzit oameni spunând, după ce au trecut printr-o boală şi au suferit: "Nu am ştiut niciodată mai înainte cât de preţioasă este viaţa şi ce înseamnă să trăieşti profund, cum să te plimbi în natură, să inspiri aerul proaspăt şi să fii uimit pur şi simplu". Aşa ajung oamenii să preţuiască viaţa. Chiar dacă urmează să mori, dacă totuşi continui să iubeşti şi să trăieşti cu adevărat până atunci, demonii nu te pot opri. Orice ţi s-ar petrece în această viaţă, ridică-te şi mergi mai departe; este cea mai bună soluţie.

Î: Ce aţi face dacă aţi simţi că o forţă malefică începe să vă influenţeze viaţa? Cum aţi reacţiona?

TLT: Dacă eu personal aş simţi că sunt influenţată de o forţă pe care nu o pot controla, m-aş adânci în rugăciune şi aş cere îndrumare completă şi iubire de la Dumnezeu şi m-aş abandona la ceea ce urmează să mi se petreacă.

Î: Ce înţelegeţi prin abandonare?

TLT: Dacă avem o problemă spirituală şi nu putem să o rezolvăm prin puterea noastră, fiindcă simţim că nu deţinem controlul, cel mai bun lucru este să ne abandonăm în faţa Voinţei Divine. Nu putem controla chiar toată lumea şi câteodată este mai bine să renunţăm la o parte din controlul acesta. Deci, dacă aş simţi că mă aflu într-o situaţie în care nu aş deţine controlul, m-aş opri şi aş spune: "Nu mă descurc cu asta, poate că mă ajută o putere superioară".

Î: Apelaţi direct la Dumnezeu pentru ajutor?

TLT: Da, întotdeauna. Ştiţi, îngerii nu doresc ca lumea să se închine la ei. Ei ne îndrumă către Dumnezeu, deci când ne rugăm, cerem de fapt ajutor de la Dumnezeu.

Î: Credeţi că îngerii sunt dincolo de un anumit context religios ?

TLT: Da. Nu cred că ei aparţin vreunei religii.

Î: Deci, indiferent dacă crezi sau nu crezi, poţi beneficia de acest gen de ajutor?

TLT: Da. Faptul că o persoană se duce la biserică şi crede într-o religie nu înseamnă foarte mult; important e cine este ea cu adevărat şi creşterea ei spirituală prin experienţă. Iar îngerii ne ajută să descoperim cine suntem. Dacă te duci la biserică şi aceasta te ajută foarte mult, este minunat. Dar dacă pe o altă persoană nu o ajută, nu înseamnă neapărat că nu este vorba despre o fiinţă minunată, spirituală, sau că îngerii nu ar ajuta-o.

Î: Se spune că Lucifer a fost un înger al luminii. Ce înseamnă aceasta?

TLT: A fost îngerul cel mai strălucitor, îngerul favorit al lui Dumnezeu. Unele legende spun că a fost trimis pe pământ ca să testeze pe oameni – să-i testeze cât de mult îl iubesc pe Dumnezeu, cât de mult se pot dărui. Dar apoi Lucifer a devenit din ce în ce mai interesat de adorarea persoanei proprii şi nu a lui Dumnezeu.

Î: Când se petrece un lucru rău, cum poţi să ieşi din situaţie? De unde începi?

TLT: Când cineva ajunge într-o situaţie care simte că-i scapă de sub control, sunt câteva lucruri care merită făcute şi care ar putea ajuta la crearea a unei situaţii pozitive. Să-şi amintească mai întâi că sentimentul de frică şi de pierderea controlului este energia care-l menţine în starea de agitaţie. Deci, primul lucru care trebuie făcut este să se relaxeze, să se calmeze şi să facă să dispară frica. Nu vă agitaţi. A fost vreodată constructivă panica? Nu. Aşa că relaxaţi-vă şi apoi urmăriţi să analizaţi calm întreaga situaţie. Întrebaţi-vă: "De ce au luat evenimentele o asemenea întorsătură? Cum am ajuns să nu mai deţin eu controlul?" Întrebaţi-vă, că răspunsurile vor apare şi o să înceapă să vă vină idei cum să rezolvaţi situaţia. Relaxaţi-vă şi rugaţi-vă la Dumnezeu. Mulţi creştini se roagă la Iisus şi simt cum ceva îi trage către centrul fiinţei lor, către adevăr, către lumină. Deci, dacă numele lui Iisus, sau al arhanghelului Mihail, sau oricare alt nume sacru şi sfânt vă readuce în centrul fiinţei, atunci rugaţi-vă.

Întrebaţi-vă apoi: "Am nevoie de ajutor. La cine sş apelez? Unde cer oamenii ajutor?". Când un alcoolic se prăbuşeşte, ştim cu toţii de unde-i vine ajutorul. Ştim că există o organizaţie unde poate să se ducă. Deci analizaţi situaţia. Ce v-a adus în punctul acela? Ce v-ar putea ajuta? Mergeţi la un psiholog. Mergeţi la preot, mergeţi la un prieten bun. Dacă aveţi nevoie de ajutor, căutaţi-l. Nu fiţi arogant, nu spuneţi: "Lasă, că mă descurc şi singur". Dacă chiar simţiţi că lucrurile au scăpat de sub control şi aveţi nevoie de ajutor, cereţi-l. Cereţi de la Dumnezeu. Nu vă bateţi joc de viaţa dvs, căci este foarte importantă.