Î: De ce credeți că oamenii se deschid așa de greu să creadă în îngeri?
TLT: Aceasta e o întrebare bună. Aș vrea să știu și eu de ce. Cred că
ar putea fi vorba din nou de frica de necunoscut. Dar a fi refractar la
ideea că îngerii există este ca și cum ai fi refractar la ceea ce ești
tu cu adevărat și la adevărata ta rațiune de a exista. Nu vreau să-i
sperii pe oameni cu ceea ce am spus acum. Nu acesta este scopul. Unii
oameni pot să treacă prin viață și să nu aibă nevoie să știe că îngerii
sunt lângă noi. Nu au nevoie să ia contact cu îngerii. Foarte bine.
Sunt o mulțime de oameni minunați care au o viață foarte frumoasă. Ei
nu au habar că există îngeri. Nu asta am vrut eu să spun. Am vrut să
spun că îngerii ne orientează către Dumnezeu, către în sus. Ei spun:
"Căutați-L pe Dumnezeu, vedeți ce puteți face voi ca oameni. Uitați-vă
ce cadou minunat ați primit că v-ați născut aici, ca oameni". Oare cum
poți să reziști la o asemenea invitație?
Î: Cum le dau îngerii păzitori speranță oamenilor? Speranța este importantă?
TLT: Îi întreb pe oamenii care consideră că speranța nu este
importantă: "Când a fost ultima dată când o persoană fără speranță
te-a inspirat?". Dacă nu credeți că speranța este importantă, încercați
să trăiți fără ea pentru totdeauna. Eu cred că speranța este foarte
importantă. Totuși, nu ne poate duce până la capăt. Nu este un scop în
sine.
Nu îngerii păzitori ne dau speranță, ci faptul că noi știm că avem un
înger păzitor care ne protejează, care se roagă lui Dumnezeu tot timpul
și ne menține pe calea cea bună; aceasta ne dă speranță. Dar speranța
este un catalizator. Este o energie sau un sentiment care te îndeamnă
să mergi înainte. Și cred că ideea că avem un înger păzitor este cea
care ne dă speranță și nu îngerul păzitor. Face parte din spiritul
uman. De aceea cred că speranța a rămas în cutia Pandorei; tot soiul de
lucruri îngrozitoare au ieșit de acolo, dar ceea ce a rămas în cutie
după ce ai închis capacul este speranța.
Î: Credeți că îngerii vin și la oameni răi sau care fac lucruri rele, cum ar fi faptul că iau droguri?
TLT: Mai întâi de toate, nu cred că putem noi să judecăm pe cineva că
este rău doar pentru că ia droguri sau face alte lucruri pe care noi nu
le aprobăm. Cine suntem noi să judecăm unde să meargă îngerii?
Acțiunile oamenilor pot să nu aibă efecte benefice asupra altora sau
asupra lor înșiși. Dar a eticheta totul ca fiind ori bun ori rău este
ca și cum ai pune totul în alb și negru și acest lucru nu se poate
face. Suntem foarte diferiți și experiențele noastre sunt foarte
diferite. Cei mai mulți dintre cei care iau droguri sunt pur și simplu
dezorientați pentru o bucată de vreme. Și nu e vorba că ar fi bine sau
rău, dar această situație poate fi un bun învățător, la fel ca oricare
altă situație. Din păcate, unii oameni ajung să fie răniți. Mă gândesc
adesea că oamenii care s-au aventurat prea departe, care au exagerat cu
drogurile, sunt acei oameni care au vrut să se petreacă ceva cu totul
deosebit în viața lor. Și-au asumat un risc. A lua droguri este foarte
riscant, nu? Îți riști viața aproape de fiecare dată când faci asta. Ei
vor să facă ceva să scape din lanțurile lor, numai că nu știu ce să
facă.
Î: Ce legătură au îngerii cu EGVM?
TLT: Am primit scrisori de la oameni care au trăit astfel de experiențe
și care au povestit că erau prezente acolo ființe de lumină, unele
chiar cu aripi ca îngerii "clasici", care să-i ajute să facă trecerea
dintre viață și moarte. Mulți oameni relatează că un înger a venit să
le comunice că nu le-a sosit momentul să plece și că trebuie să se
întoarcă. Uneori au de ales, pot să plece dacă vor, dar nu sunt
obligați să o facă. Deci, cu siguranță că îngerii sunt acolo. Îngerii
sunt prezenți la nașterea omului, așa că sunt sigură că sunt prezenți
și la moartea lui. EGVM sunt profund revelatoare, deoarece le arată
oamenilor că viața nu se sfârșește odată cu această trecere. Ei află că
există un motiv pentru care se nasc, trăiesc și mor.
Î: Îngerul care apare în EGVM poate să fie îngerul păzitor?
TLT: Cred că ar putea să fie. Deoarece avem un înger păzitor care este
cu noi încă de la naștere și pe tot parcursul vieții, poate că în
momentul morții, tot el este cel prezent.
Î: Ce puteți spune despre opusul îngerilor – demonii? Picăm câteodată fără să vrem în puterea demonilor?
TLT: Cred că Dumnezeu are ultimul cuvânt în aceste situații. Dumnezeu
este cel care poate să vină și să ne salveze de forțele întunecate.
Oricum, trebuie să avem și noi partea noastră de contribuție; trebuie
să vrem să scăpăm și trebuie să știm cum ar fi bine să trăim, să
cunoaștem alternativa. Dacă ni se petrece ceva rău, cel mai bun lucru
este să ne spunem: "S-a produs, asta e; ce înseamnă acest eveniment
pentru viața mea? Cu ce mă poate ajuta să privesc lucrurile altfel
decât până acum și să mă întorc pe calea mea?"
Î: Dar atunci când lucrurile rele se petrec oamenilor buni? Mă gândesc
la incidentul recent cu acea biserică din Alabama în care toți se rugau
și au fost loviți de o tornadă.
TLT: Putem noi afirma cu tărie că aceasta a fost ceva rău? A fost rău
pentru cei lăsați în urmă, pentru că au suferit, dar dacă ne gândim că
moartea este rea, vom începe să spunem că totul este rău până la urmă.
Dar dacă am spune: "Nu înțeleg. Nu înțeleg de ce o biserică întreagă
plină de oameni a trebuit să fie distrusă?", dacă am privi la imaginea
de ansamblu, am putea vedea că cei rămași în urmă, rudele și prietenii,
au fost aduși cumva împreună. Poate că a fost ceva bun totuși. Nu știu;
nu am fost acolo, nu sunt unul dintre aceia rămași în urmă. Dar nu-mi
place să judec totul ca fiind fie bun, fie rău, pentru că nu cred că
noi avem ultimul cuvânt de spus. Eu cred că Dumnezeu face aceasta și cu
cât vom judeca mai mult din punctul nostru îngust de vedere, cu atât
mai puțin eficienți vom fi. O să ne temem de viață. Moartea nu este o
pedeapsă.
Î: Prin urmare, considerați că este mai bine să acceptăm aceasta ca pe un mister.
TLT: Așa este cel mai bine. Știți, mă gândesc la o declarație pe care a
scris-o Anthony Perkins pe patul de moarte, bolnav de SIDA. Nu a permis
multor oameni să cunoască natura bolii sale, aceasta a fost alegerea
lui, dar a ținut ca imediat după ce moare, acea declarație să fie
citită; spunea acolo, în final, că a învățat mai multe despre iubire și
compasiune în timpul cât a fost bolnav de SIDA decât în toți anii pe
care i-a trăit mai înainte. Nu regreta, deoarece fuseseră momente
deosebite de iubire și compasiune pe care învățase să le dăruiască.
Desigur, fusese și suferință acolo – cum să nu fie? - dar el a luat-o
ca pe ceva pozitiv.
Î: Când ajungi să trăiești așa ceva, devii foarte optimist.
TLT: Dacă cel mai rău lucru pe care ni-l poate face un demon este să
ne facă să suferim și să murim, noi putem să ne folosim de acea
suferință, ca și de moartea care vine, în mod pozitiv, putem să învățăm
să iubim mai profund. Acesta poate fi singurul moment din viață în care
iubim cu adevărat și trăim cu adevărat. Am auzit oameni spunând, după
ce au trecut printr-o boală și au suferit: "Nu am știut niciodată mai
înainte cât de prețioasă este viața și ce înseamnă să trăiești profund,
cum să te plimbi în natură, să inspiri aerul proaspăt și să fii uimit
pur și simplu". Așa ajung oamenii să prețuiască viața. Chiar dacă
urmează să mori, dacă totuși continui să iubești și să trăiești cu
adevărat până atunci, demonii nu te pot opri. Orice ți s-ar petrece în
această viață, ridică-te și mergi mai departe; este cea mai bună
soluție.
Î: Ce ați face dacă ați simți că o forță malefică începe să vă influențeze viața? Cum ați reacționa?
TLT: Dacă eu personal aș simți că sunt influențată de o forță pe care
nu o pot controla, m-aș adânci în rugăciune și aș cere îndrumare
completă și iubire de la Dumnezeu și m-aș abandona la ceea ce urmează
să mi se petreacă.
Î: Ce înțelegeți prin abandonare?
TLT: Dacă avem o problemă spirituală și nu putem să o rezolvăm prin
puterea noastră, fiindcă simțim că nu deținem controlul, cel mai bun
lucru este să ne abandonăm în fața Voinței Divine. Nu putem controla
chiar toată lumea și câteodată este mai bine să renunțăm la o parte din
controlul acesta. Deci, dacă aș simți că mă aflu într-o situație în
care nu aș deține controlul, m-aș opri și aș spune: "Nu mă descurc cu
asta, poate că mă ajută o putere superioară".
Î: Apelați direct la Dumnezeu pentru ajutor?
TLT: Da, întotdeauna. Știți, îngerii nu doresc ca lumea să se închine
la ei. Ei ne îndrumă către Dumnezeu, deci când ne rugăm, cerem de fapt
ajutor de la Dumnezeu.
Î: Credeți că îngerii sunt dincolo de un anumit context religios ?
TLT: Da. Nu cred că ei aparțin vreunei religii.
Î: Deci, indiferent dacă crezi sau nu crezi, poți beneficia de acest gen de ajutor?
TLT: Da. Faptul că o persoană se duce la biserică și crede într-o
religie nu înseamnă foarte mult; important e cine este ea cu adevărat
și creșterea ei spirituală prin experiență. Iar îngerii ne ajută să
descoperim cine suntem. Dacă te duci la biserică și aceasta te ajută
foarte mult, este minunat. Dar dacă pe o altă persoană nu o ajută, nu
înseamnă neapărat că nu este vorba despre o ființă minunată,
spirituală, sau că îngerii nu ar ajuta-o.
Î: Se spune că Lucifer a fost un înger al luminii. Ce înseamnă aceasta?
TLT: A fost îngerul cel mai strălucitor, îngerul favorit al lui
Dumnezeu. Unele legende spun că a fost trimis pe pământ ca să testeze
pe oameni – să-i testeze cât de mult îl iubesc pe Dumnezeu, cât de mult
se pot dărui. Dar apoi Lucifer a devenit din ce în ce mai interesat de
adorarea persoanei proprii și nu a lui Dumnezeu.
Î: Când se petrece un lucru rău, cum poți să ieși din situație? De unde începi?
TLT: Când cineva ajunge într-o situație care simte că-i scapă de sub
control, sunt câteva lucruri care merită făcute și care ar putea ajuta
la crearea a unei situații pozitive. Să-și amintească mai întâi că
sentimentul de frică și de pierderea controlului este energia care-l
menține în starea de agitație. Deci, primul lucru care trebuie făcut
este să se relaxeze, să se calmeze și să facă să dispară frica. Nu vă
agitați. A fost vreodată constructivă panica? Nu. Așa că relaxați-vă și
apoi urmăriți să analizați calm întreaga situație. Întrebați-vă: "De
ce au luat evenimentele o asemenea întorsătură? Cum am ajuns să nu mai
dețin eu controlul?" Întrebați-vă, că răspunsurile vor apare și o să
înceapă să vă vină idei cum să rezolvați situația. Relaxați-vă și
rugați-vă la Dumnezeu. Mulți creștini se roagă la Iisus și simt cum
ceva îi trage către centrul ființei lor, către adevăr, către lumină.
Deci, dacă numele lui Iisus, sau al arhanghelului Mihail, sau oricare
alt nume sacru și sfânt vă readuce în centrul ființei, atunci rugați-vă.
Întrebați-vă apoi: "Am nevoie de ajutor. La cine sș apelez? Unde cer
oamenii ajutor?". Când un alcoolic se prăbușește, știm cu toții de
unde-i vine ajutorul. Știm că există o organizație unde poate să se
ducă. Deci analizați situația. Ce v-a adus în punctul acela? Ce v-ar
putea ajuta? Mergeți la un psiholog. Mergeți la preot, mergeți la un
prieten bun. Dacă aveți nevoie de ajutor, căutați-l. Nu fiți arogant,
nu spuneți: "Lasă, că mă descurc și singur". Dacă chiar simțiți că
lucrurile au scăpat de sub control și aveți nevoie de ajutor, cereți-l.
Cereți de la Dumnezeu. Nu vă bateți joc de viața dvs, căci este foarte
importantă.
|