Prima pagina arrowInterviu cu Raymond Moody (2)

Interviu cu Raymond Moody (2)

Î: Simțiți cumva că se produc multe transformări spirituale în aceste vremuri?

angel160.jpgRM: Mie mi se pare evident că lumea se confruntă cu probleme mari și că vor surveni transformări monumentale în deceniile care urmează. Nu vorbesc despre sfârșitul biblic al lumii. Am observat că lumea a ajuns la un sfârșit anume de multe ori. A venit sfârșitul pentru vechii romani și pentru grecii antici; lumea victoriană s-a sfârșit și ea, și așa mai departe. Toată istoria e plină de lucruri care au ajuns la un sfârșit. Dar acum simt cu adevărat că momentul limită la care ne aflăm este foarte diferit de toate schimbările din trecut.  Cred că are legătură cu expansionarea conștiinței în noi direcții, dar și în unele direcții mai vechi. Apar zorii unui nou tip de conștiință pe care am simțit-o apărând și în viața mea.

Cum or să  se desfășoare lucrurile în continuare, nu am nici cea mai vagă  idee. Dar un lucru știu sigur, anume că ceva dramatic se va petrece, căci dacă punem cap la cap toate problemele cu care ne confruntăm, SIDA, găuri în ozon, amenințarea cu distrugerea nucleară – fie printr-un război, fie pe timp de pace prin explozia reactoarelor -, poluarea mediului, situația oribilă din țările comuniste, vedem că toate duc către ceva anume în următoarele decenii. Care dintre noi poate prevedea ce fel de schimbări vor fi? Dar cred că va fi ceva diferit, atât cantitativ cât și calitativ, față de schimbările anterioare.

Î: Credeți că vor exista ceva rezultate pozitive în situația de azi din lume?

RM: Vaclav Havel, fostul președintele al Cehiei, a ținut acum câțiva ani un discurs la un congres, în care a spus că dacă vrem să fim salvați, sau să ne salvăm pe noi înșine, singurul lucru pe care-l putem face acum este ceea ce el numea “o revoluție în conștiință”. ªi în principiu, sunt complet de acord cu el. Sunt de părere că singura cale de a ieși din dilemele cu care se confruntă lumea întreagă este de a găsi modalități prin care efectiv să ne iubim unii pe alții. O soluție  în acest sens este, în opinia mea, studiul stărilor modificate de conștiință. Dacă s-ar putea găsi căi prin care oamenii să ajungă să trăiască stări și experiențe minunate precum cele ale sfinților – viziuni mistice, experiențe asemănătoare cu cele de moarte clinică, dar fără nici un pericol – care să-i deschidă către iubire, către îngeri și către acele tărâmuri lăuntrice care au fost ignorate sistematic, atunci s-ar putea schimba totul.

Î: Ați putea să faceți vreo referire la “Viața de după viață” și la criticile aduse ei?

RM: Mai înainte de publicarea acestei cărți, prietenii mei m-au avertizat că voi avea probleme cu comunitatea medicală și științifică și mai cu seamă din partea aripii fundamentaliste, care va spune că e ceva necurat la mijloc. Ar fi o poveste frumoasă să spun că am fost persecutat, dar nu este adevărat. Din contră, am fost impresionat de reacțiile pozitive venite din partea medicilor din întreaga lume, care au spus că au auzit astfel de experiențe din gura pacienților lor și erau foarte fericiți că cineva s-a decis să investigheze fenomenul. ªi o mulțime de fețe bisericești au venit la mine ca să-mi spună cam în același ton că au auzit și ei despre așa ceva de la enoriașii lor și erau și ei bucuroși că se ocupă cineva de acest subiect.

Dar fundamentaliștii nu prea s-au manifestat; au spus doar, bineînțeles, că este “lucrarea diavolului”.  Cu tot respectul, dar pe mine genul acesta de afirmații mă amuză. Adică punctul acesta de vedere s-a manifestat întotdeauna când a apărut ceva nou. Îmi amintesc că bunica mea zicea că avioanele sunt o invenție diavolească și că Dumnezeu nu a vrut niciodată ca omul să zboare. Când Galilei s-a uitat pentru prima dată prin telescopul lui și a declarat că planetele nu sunt sfere de cristal, așa cum afirma  biserica, ci mai degrabă lumi cu un relief variat, situate la mare depărtare în spațiu, teologii au răspuns că demonii au creat o asemenea viziune. Au refuzat să se uite prin telescopul lui Galilei, deoarece le era teamă că demonii le vor distorsiona și lor percepția. Întotdeauna vor exista oameni care să aibă acest gen de atitudine vis-a-vis de orice apare nou.

Nu spun că  simt vreo amărăciune în legătură cu aceasta. De fapt, îi  înțeleg pe fundamentaliști și am compasiune față de ei, deoarece viziunea lor are la bază frica. Frica de necunoscut este aducătoare de neliniște la oamenii care au acest tip de mentalitate. Nu știu cum, dar mie nu mi-a fost niciodată frică de necunoscut.  Am fost tot timpul un om foarte curios, încă de când eram copil. Întotdeauna resimt o mare încântare când descopăr lucruri noi. Dar îi înțeleg foarte bine pe fundamentaliști, pentru că și eu am o grămadă de frici.  Urăsc șoferia, de exemplu; prefer mai degrabă să merg cu tălpile goale pe cărbuni încinși decât să urc la volan și să înconjur casa. Fiecare are propriile frici, iar fundamentaliștii sunt aceia cărora le este frică de informații noi.

Î: Poate știința să măsoare sau să definească îngerii sau EGVM?

angel181.jpgRM: Ceea ce este foarte important este ca oamenii să realizeze că aceste studii ale EGVM și ale îngerilor nu sunt niște studii științifice despre posibilitatea existenței vieții după moarte. Din punct de vedere științific, este greu de dovedit că există viață după moarte. Asta nu înseamnă că moartea clinică nu este foarte importantă. Cred că este important să investighezi aceste fenomene foarte vechi pentru simplul motiv că ele îi transformă pe oameni foarte mult. Gândiți-vă numai la câte lucrări literare consemnează EGVM, sau manifestări ale îngerilor, sau apariții ale celor decedați. Oricare ar fi natura acestor fenomene, știm astăzi că ele reprezintă o parte extrem de importantă a vieții umane, deși nu sunt sigur că știința ar putea să ne spună același lucru.

Faptul că  nu putem dovedi științific că EGVM implică existența vieții după moarte nu înseamnă că nu putem studia sistematic aceste experiențe, precum și relatările despre îngeri.  Cred că în ziua de azi s-a ajuns să se considere că cercetarea științifică și cercetarea sistematică sunt același lucru. Dar nu este deloc adevărat. ªtiința este o formă a cercetării sistematice, dar mulțumim lui Dumnezeu, mai sunt și alte forme de cercetare sistematică, cum ar fi istoria, de pildă, sau studiul literaturii. Munca ce se desfășoară de pildă într-o sală de judecată nu este o cercetare științifică, dar cu toate acestea oamenii au concluzionat de-a lungul secolelor că este un gen de cercetare foarte important de realizat.

Dar aș  putea spune că există lucruri care nu pot fi niciodată  supuse regulilor științifice. Otto Loewia, care a câștigat premiul Nobel pentru medicină în 1936 pentru descoperirea neurotransmițătorilor, s-a dus odată la un concert, l-a privit pe pianist și a spus: “Sunt lucruri pe care acest om le poate face și care nu vor putea fi niciodată explicate pe baza neurotransmițătorilor”. Aceasta este poezia vieții. Îmi place să cred că viața va fi mereu plină de romantism, căci o parte din romantism este, desigur, mister.

Î: Din experiența pe care ați avut-o vorbind cu tot felul de oameni și în urma cercetărilor dvs, credeți că îngerii există?

RM: Întrebarea dacă îngerii există sau nu este o întrebare foarte dificilă. Ce este existența? ªtiți, filozofii încă dezbat pe marginea acestei probleme – și mă tot întorc la vechea idee a lui Kant cum că existența nu este enunț, așa cum presupunem adesea. Punându-ne întrebarea, nu dacă îngerii există, ci ce fel de realitate reprezintă ei, poate că am putea învăța ceva interesant despre natura umană.

Încep să cred din ce în ce mai mult că există tot felul de realități, tot felul de lumi paralele, tot felul de dimensiuni subtile ale manifestării – și că nu ar trebui să ne fixăm doar asupra unei singure concepții despre existență sau doar asupra unui singur nivel al realității. Din punct de vedere electronic, foarte curând vom pătrunde în alte realități, pe care noi le numim realități virtuale. Dacă lucrurile vor continua astfel și se vor descoperi și alte noi tehnologii. Istoria va fi un subiect frumos și clar atunci, deloc plictisitor. Ceea ce trebuie să învățăm din ce în ce mai mult este cum să facem trecerea între aceste straturi diferite ale realității și să găsim modalități care să ne fie benefice.

Î: Ce relație aveți dvs personal cu Dumnezeu?

RM: Am pornit în viață cu ideea că Dumnezeu este  o ființă ireală  creată de populația religioasă pentru cine știe ce motiv, poate insecuritate, poate dorința de a controla alți oameni. Dar am ajuns cu timpul să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Acum, mă gândesc la Dumnezeu ca la un părinte iubitor – cu mult mai iubitor decât sunt eu însumi, deși știu că îmi iubesc copiii foarte mult și nu-mi pot imagina că ar putea face ei ceva, indiferent ce, care să mă determine să îi iubesc mai puțin. De asemenea, mă mai gândesc serios la el ca la un regizor sau dirijor al acestui spectacol în care ne aflăm cu toții.

Despre Raymond Moody
Interviu cu Raymond Moody (1)
Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Ingerii pot zbura deoarece ei insisi nu se considera a fi grei."
Cugetare scotiana