Interviu cu Malcolm Godwin (1)

Malcolm Godwin este autorul lucrării "Îngerii: o specie primejduită". Artist şi proiectant, Godwin a scris mult despre ezoterism, filozofia orientală şi tradiţiile de înţelepciune. Mult mai recent, Godwin, care trăieşte în Dorset, Anglia, a terminat o carte despre visele lucide.

ÎNTREBARE: Cât de vechi sunt istoriile despre îngeri? Când au scris oamenii prima dată despre ei?

MALCOLM GODWIN: Prima lucrare care aminteşte de îngeri este de pe vremea lui Zoroastru, cam cu cinci secole înainte de Cristos. Un înger numit Omul Bun a venit la profet ca mesager al lui Dumnezeu. Îngerii întotdeauna vin ca mesageri. Ei de fapt nu au o esenţă proprie, dar au o funcţie specifică. Şi funcţia este întotdeauna inseparabilă de Dumnezeu însuşi. Îngerii despre care vorbim sunt cei ai zoroastrismului, iudaismului, creştinismului şi Islamului. Cu toţii au aceeaşi imagine despre îngeri, aceea pe care o cunoaştem şi noi. Mai înainte de secolul al V-lea î.C., existau creaturi mitice egiptene, asiriene şi babiloniene – strămoşii ancestrali ai îngerilor – care aveau aripi şi capete omeneşti, dar trupuri de lei.

Î: Deci chiar şi în primele picturi cu îngeri apar aripile?

MG: Este dificil de spus, pentru că până în secolul al VIII-lea d.Cr., după consiliul de la Nicaea, îngerii nu au putut fi reprezentaţi. Erau consideraţi prea eterici şi prea aproape de erezie ca să poată fi manifestaţi în formă. După Nicaea, s-a permis pictarea îngerilor şi de aici a început perioada de aur a îngerilor. Aceştia sunt îngerii pe care-i ştim: îngerii cu aripi şi cu aparenţă umană. Cam din secolul al XIV-lea încoace, îngerii nu prea şi-au schimbat forma. Îngerul clasic – îngerul pe care-l ştim cu toţii şi îl vedem în picturi şi cărţi poştale – este o fantezie creată prin colaborarea artistului şi a teologului. În Evul Mediu şi în timpul Renaşterii, se impunea necesitatea acestui tip de mister, pe care biserica cumva îl pierduse. Biserica era destul de aridă la acea vreme. Era o organizaţie incredibil de coruptă, condusă de bărbaţi, fără nici o prezenţă feminină. Chiar şi preoţimea era divizată. În această atmosferă, îngerii au adus ceva nou, o senzaţie feminină de îngrijire şi vindecare şi o prezenţă luminoasă în ceea ce altfel părea o religie crudă şi fără inimă, bazată pe supunere oarbă.

Î: Puteţi explica cum funcţionează sistemul celor nouă coruri?

MG: Cele nouă coruri de îngeri sunt împărţiţi în trei triade. Este un sistem bazat pe o imagine cosmică în care Dumnezeu este transcendent şi se află în centrul a toate câte sunt. Din acest centru, El radiază Logosul Divin Suprem (sau Cuvântul din Biblie). Această vibraţie se răspândeşte în afară, devenind lumină, care, pe măsură ce se îndepărtează de sursa divină, devine căldură şi în final se condensează în materie. Corurile sunt dispuse în cercuri concentrice de energii care diminuează treptat ca frecvenţă de vibraţie. Astfel, prima triadă, cea mai aproape de Dumnezeu, este cea mai pură şi mai puternică dintre triade. Aceştia sunt incoruptibilii Serafimi, a căror fiinţă este numai iubire, Heruvimii, a căror funcţie este cunoaşterea plină de înţelepciune şi Tronurile, sau roţile uriaşe de lumină divină care sunt ochii atot-văzători. A doua triadă de îngeri sunt Domniile, Virtuţile şi Stăpânirile, iar a treia sunt Întâietorii, Arhanghelii şi Îngerii care sunt chiar la periferia acestei mari sfere. Arhanghelii şi îngerii sunt "trupele de intervenţie" cele mai apropiate de fiinţele umane. Şi adesea aceşti îngeri sunt cei care sunt mai uşor de apelat de către oameni.

Î: Cam în ce punct al istoriei a apărut descrierea acestor ierarhii?

MG: Din punct de vedere istoric, această descriere pare a-şi avea originea în două surse – marele angelolog al creştinismului, Dionisie Areopagitul, şi Toma d'Aquino, care a fost reprezentantul şcolii medievale creştine. Între cei doi, a fost creată şcoala principală de angelologie – studiul legilor şi comportamentului angelic.

Î: Îngerii din creştinism, iudaism şi islamism sunt la fel sau sunt complet diferiţi?

MG: Cele trei religii au cam acelaşi panteon. Îngerii iudaici au fost bineînţeles la origine. Dar Islamul a preluat pe cei mai faimoşi îngeri creştini, Gabriel şi Mihail. În tradiţia islamică sunt numai patru arhangheli, în timp ce creştinismul are şapte, dar asta nu constituie o diferenţă prea mare.

Î: Îngerii mai sunt prezenţi şi în alte religii cum ar fi cea asiatică sau americană?

MG: Au fost descoperiţi şi în Asia, dar nu ca Angelus Occidentallis. De exemplu, indienii îi numesc pe îngerii lor Deva-şi sau Devadasis, care sunt de departe mult mai savuroşi decât îngerii mesageri occidentali. Îngerii occidentali nu au aproape nimic ca organe sexuale, în timp ce unii Devadasis sunt nişte fiinţe incredibil de senzuale.

Î: Să vorbim despre îngerii din Biblie. Cum au fost ei creaţi exact şi care este misiunea lor?

MG:. Există o serie de 11 evenimente biblice la care, în general, se face referire ca la "Acţiunile Sfinţilor Îngeri": căderea lui Lucifer, alungarea din grădina Raiului a lui Adam şi a Evei, viziunea celor trei îngeri pe care a avut-o Abraham, îngerul care l-a împiedicat pe Abraham să-l sacrifice pe Isaac, lupta lui Iacob cu Îngerul Domnului, îngerii coborând şi urcând pe scara lui Iacob, cei trei prinţi salvaţi dintr-un cuptor aprins, un înger distruge armata lui Senaherib, cum l-a protejat Raphael pe Tobit, pedepsirea lui Eliodor, Bunavestire. În plus, arhanghelul Mihail este menţionat ca cel care l-a scos pe Sfântul Petru din închisoare şi l-a pedepsit pe Irod. Dar dacă cineva vrea să afle şi mai multe informaţii despre îngeri, atunci trebuie să caute acele scrieri care au fost scoase din Biblie la un moment dat sau care au fost considerate discutabile din punct de vedere ortodox de către părinţii bisericii. Aceste scrieri cvasi-eretice, cunoscute ca Apocrife, sunt cea mai bogată sursă a angelologiei. Cartea secretă a lui Enoh, care odată s-a bucurat de un înalt statut spiritual printre preoţi şi printre teologi, a fost interzisă în secolul al treilea, fiind socotită eretică.

Î: Deci îngerii au fost creaţi în Biblie doar ca să spună poveşti?

MG: Nu. Apocrifele abundă în informaţii despre îngeri. Dar biserica a fost întotdeauna un pic suspicioasă când a venit vorba despre îngeri. Problema este că îngerii par a fi în competiţie directă cu preoţimea. Adică, preoţimea s-a considerat ca fiind intermediarul dintre Dumnezeu şi om. Şi dacă se presupune că îngerul este mesagerul, care-ţi aduce mesajul direct de la Sursa Divină, înseamnă că nu mai e nevoie de preot şi că biserica nu mai este necesară. Aşa că, de fapt, biserica a fost întotdeauna un pic ambivalentă în atitudinea sa referitoare la îngeri. La un moment dat, a interzis o grămadă de lucrări şi de scrieri despre îngeri.

Î: Dar Serafimii şi Heruvimii apar în biblie, nu?

MG: Serafimii sunt numiţi şerpii înfocaţi arzând de iubire. Îngerul care i-a apărut sfântului Francisc din Assisi era un Serafim. Se presupune că are şase aripi. Întreaga imagistică a lor aduce în mod curios cu dragonii mitici. Asemenea şerpi înfocaţi seamănă foarte bine cu creaturile uriaşe înaripate din timpurile străvechi. Heruvimii arată altfel – primul Heruvim descris era păzitor al templelor din Siria, o creatură imensă înaripată, cu trup de leu şi cap de om. În mod evident, ei au fost văzuţi de evreii în captivitate din Babilon. Evreii erau foarte inventivi în ce priveşte religia lor şi au luat câte ceva din multe surse; astfel că vedem diferenţe între aceşti păzitori uriaşi ai templelor şi micii dvs heruvimi italieni cu aripi de fluture.

Heruvimul este descris ca întrupând cunoaşterea. În Siria, nu numai că păzeau templele, dar păzeau şi Copacul Vieţii Veşnice. În peregrinările lor prin Persia, Siria şi Babilon, evreii au reuşit să adune o imagistică mitică şi spirituală foarte bogată, pe care au încorporat-o propriilor credinţe. De exemplu, Heruvimul păzitor al Copacului Vieţii Veşnice apărea ca fiind o nouă deghizare a Heruvimului care, cu săbii arzătoare, păzea porţile de răsărit ale Edenului.

Î: Aţi putea descrie câteva atribute ale arhanghelilor Mihail şi Gabriel?

MG: Arhanghelul Mihail este cel mai popular şi mai apelat înger din tradiţia creştină. Mihail este prin excelenţă eroul luptător al lui Dumnezeu. Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toţi arhanghelii, aspect menţionat atât în tradiţia creştină, cât şi în cea ebraică şi islamică. Mihail este arhanghelul pe care Dumnezeu l-a însărcinat să-i alunge din rai pe Satana şi pe ceilalţi îngeri răzvrătiţi, reprezentaţi în iconografie sub forma unui balaur sau dragon învins de arhanghel. Mihail este un agent psihopomp, adică este ghidul sufletelor care tocmai au părăsit definitiv corpul fizic. Întocmai ca şi zeul egiptean Anubis, arhanghelul Mihail este Stăpân al sufletelor morţilor, hotărând, în funcţie de meritele lor, ca cei buni să meargă la Dumnezeu, iar cei răi şi ticăloşi în iad. Deci Mihail cuprinde diverse atribute multidimensionale din diferite culturi. Apare ca ghid al sufletelor, ca mâna dreaptă a lui Dumnezeu, ca Prinţ al Stelelor în Persia sau, am putea spune, ca Prinţ al Îngerilor.

Pe de altă parte, arhanghelul Gabriel este ce-l de-al doilea în rang printre arhanghelii care se află înaintea lui Dumnezeu. El este îngerul Bunei Vestiri, al compasiunii, al reînvierii, al pedepsei divine şi este considerat a fi guvernatorul divin al Paradisului. Profetul Mahomed afirmă că arhanghelul Gabriel i-a dictat Coranul vers cu vers. În conformitate cu mărturiile de epocă, arhanghelul Gabriel a fost şi cel care a inspirat-o pe Ioana D’Arc să vină cu întăriri în ajutorul regelui Franţei.