Intalnirea unui ateu cu Dumnezeu si cu ingerii

Gavril Bărnuțiu din județul Satu Mare a avut o experiență extraordinară. Într-o zi s-a simțit foarte rău și a căzut la pat. După ce s-a separat de trup, el a fost mai întâi proiectat în iad.

"Atunci m-am împotrivit. ªi atunci-am zis către el (diavol): nu intru, nu intru și m-am tras înapoi doi trei pași. ªi-atuncea mi-am ridicat privirea spre cer și-am început să mă rog pentru prima dată în viața mea. Am început să mă rog la Dumnezeu. Am început să mă rog la Dumnezeu și-am zis: dacă exiști Dumnezeu cu adevărat te rog să mă ierți și să mă scapi de acest foc îngrozitor al iadului că dacă îmi mai dai viață voi spune orișicui că Tu exiști și voi face voia Ta. Imediat a apărut între mine și diavol o mână de la umăr în jos, cu o îmbrăcăminte albă și cu degetul arătat spre mine. Mâna aceea sunt convins că era mâna lui Iisus Cristos pentru că El putea să poruncească și să dea ordin diavolului. "Nu vezi că are credință cât un grăunte de muștar?", vorbea mâna ceea cu îmbrăcămintea ceea albă. "Nu vezi că are credință cât un grăunte de muștar? Nu ai nimic cu el. Luați-l îngeri și duceți-l în Rai."

A dispărut mâna și au apărut lângă mine doi îngeri care-mi ajungeau până la umeri. Amândoi m-au prins de mâini: unul de mâna stângă celălalt de mâna dreaptă. ªi au zis către mine: pentru că n-ai vrut să crezi nimic, Dumnezeu a hotărât ziua de astăzi să-ți descopere să vezi ce n-ai văzut nicio dată și să auzi ce n-ai auzit nicio dată. Acum vino, nu te teme, te vei despărți de acest corp negru și țeapăn. Atunci așa o bucurie a pătruns în mine că mi se părea că tot cresc, tot cresc, tot mi se dezvoltă corpul acela... și m-au întors de acolo din fața tunelului, am pășit vreo doi trei pași și la un moment dat am simțit că mă cufund în pământ. Am văzut că merg, merg, tot merg în jos și de-odată m-am văzut așezat într-un mormânt pe spate. Roată pe lângă mormânt erau toți prietenii  și prietenele cu care mă distram . ªi am zis așa în gândul meu către Dumnezeu: "Pentru că am recunoscut că exiști Dumnezeu, am zis în gândul meu: m-ai scăpat din focul acela îngrozitor din iad, scapă-mă și de aici din mormânt că eu sunt viu și nu lăsa prietenii să mă îngroape, pentru că eu sunt viu. Scapă-mă și de-aici dacă m-ai scăpat din iad". Atunci am simțit că sunt plin cu fire de ață în corp și de-odată am simțit că din mine trage cineva toate firele de ață. ªi din degete simțeam cum trage toate firele și din   degetele de la picioare simțeam cum trage firele prin tot corpul. ªi de-odată am simțit că îmi iese puterea pe gură și ... de-odată mă văd lângă groapă sus într-un corp transparent ca sticla și in culori, iar corpul meu acela negru și țeapăn l-am văzut în mormânt. M-am uitat: păi acela a fost corpul meu! Dar ăsta ce corp este așa moale?

Deci nu mai e țeapăn ca acel negru și așa colorat, roșu, galben, verde, toate culorile erau pe corpul meu. ªi de-odată uitându-mă  așa în stânga am văzut o poartă mare și poarta aceea exact așa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. ªtiam că acela a fost corpul meu și acuma ce fel de corp am. ªi îmi zice îngerul din dreapta: vezi așa se petrece cu oricine moare. Corpul putrezește în pământ, iar sufletul primește un corp ca și al nostru - au zis îngerii - sau ca și a celora din iad, corpuri de demoni - așa mi-au zis îngerii. Iar tu - au zis către mine - tu ai primit un corp de musafir al iadului și-al raiului pentru necredința ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai. Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părți. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să întru și mie mi-era frică. ªi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumusețea aceea care o văd - o vedeam din poartă - cum să întru eu acolo, eu nu sunt vrednic. Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâni, vino nu te teme. Ei au văzut și au știut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine și când am pășit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simțit ca aici când pășești de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu pășeam dar pășeam în aer. Exact cum ai pune mâinile așa în aer, așa simțeam. Deci nu simțeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omenești exact cum scrie în biblie. Acolo așa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumusețea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu. Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moștenitor și voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moștenitor. Eu am fost musafir. Acum m-am uitat în stânga și-n dreapta ș-atât în stânga cât și-n dreapta am văzut numai parcuri de flori. Toate felurile de flori. Cred că nici pe sfert nu există atâtea feluri de flori câte există acolo și printre flori pomi de la 3 metri înălțime până la peste 100 metri câte un pom. ªi îngerii m-au întrebat, dar fiecare pom era îmbrăcat cu toate felurile de flori așa cum erau în parcurile acelea. Toate felurile de flori erau pe pomii aceea de jos și până sus. Deci cum am spus, câte un pom până la peste 100 m era de înalt. ªi m-au întrebat îngerii: "ªtii ce reprezintă acești pomi?"

Am zis: nu știu. Când și noi am fost oameni pe Pământ ca și tine după cum am primit darurile pe Pământ așa ni s-a dezvoltat pomul vieții veșnice aici și noi toți am fost oameni, și noi am fost oameni ca și tine pe Pământ. ªi noi am primit daruri, noi toți oamenii pe Pământ primesc daruri să-i cânte lui Dumnezeu sau să-i cânte celui rău: să se roage lui Dumnezeu sau să se roage celui rău. ªi unii mă întreabă că cum se roagă oamenii celui rău. Blestemele și înjurăturile sunt rugăciunile diavolului, de care îi rog pe toți să se ferească cât vor trăi pe Pământ. Pentru că la doi domni nu se poate sluji: ori cu Dumnezeu ori cu diavolul. Acum îngerii mi-au zis: vino să intrăm în Rai; vino să intrăm în palatul Raiului. La un moment dat m-am uitat sus. Eu n-am văzut acolo ca aicea, un cer albastru și în boltă ca aicea, acolo am văzut un soare drept peste tot, dar cu toate că era soare peste tot, am putut să privesc limpede si clar, pentru că nu cu acești ochii am privit acolo. Aici dacă mă uit cu acești ochi la soare care-i un pic este alb și strălucitor îmi lăcrimează ochii și nu mai pot să mă uit. Dar acolo am putut să privesc limpede. Acolo așa e de frumos cum nu se poate explica în cuvinte omenești. Aș vrea să explic frumusețea aceia, strălucirea aceia, minunăția aceia. Încontinuu m-am minunat și m-am mirat așa de tare: cum strălucește așa de tare aici tot ce se vede, totul strălucea și pot să privesc limpede. Pe când aicea abia mă uit la un bec, abia mă uit la Soare și acolo am putut să privesc limpede, acolo vreau să ajung. ªtiu că aici m-am născut pe Pământ dar îmi fac impresia de multe ori că eu sunt de acolo nu de aici. Fie slăvit Dumnezeu pentru tot ce face El în această lume pentru toți oamenii.

La un moment dat, m-am uitat așa în adâncime departe, am văzut limpede și clar în continuu. Nu ca aici. Aici mi se pare că la câțiva kilometri se termină lumea și cerul acolo este gata. Acolo nu așa, acolo tot se vede limpede și clar și așa de frumos cum mă uitam așa în adâncime vedeam curățenia aceea. Atmosfera aceea limpede, așa mi se părea că toate culorile joacă în atmosferă. Așa mi se părea că atmosfera aceea acolo este plină de toate culorile. Așa vedeam toate culorile le vedeam limpede și clar. Mă uitam să văd, oare unde-o fi aicea capătul lumii. Dar acolo nu există capătul lumii ca aicea. Aicea se vede la câțiva kilometri, zici că-i capătul lumii dar acolo se vede limpede și clar încontinuu, încontinuu. Atunci când m-am uitat în jos, vedeam parcurile acelea, da nu și vedeam cele trei drumuri: unu alb în mijloc, două lateral galbene, nu cum se vede aici - când te uiți jos vezi că e materie și aici se termină - acolo tot se vedea în adâncime fără sfârșit. Deci aș vrea să vă explic să mă-nțelegeți, că acolo nu există în adâncime capăt, deci nici în stânga nici în dreapta nu există un capăt, să-i vezi capătul ca aici. Aici oriunde te-ai uita vezi un capăt, vezi un sfârșit, dar acolo nu se vede sfârșit, acolo se vede încontinuu în continuu și cum am spus așa, toate culorile acelea mă făcea să zic mereu acolo: o ce bine e aici; o ce frumos e aici; eu de aici niciodată n-aș vrea să plec. ªtiu c-aici m-am născut, aici am crescut dar mă simt străin mereu.

La un moment dat îngerii mi-au zis: "Acum intrăm în Palatul Raiului". Palatul acela mare, atât exterior cât și interior mi se părea că este din flori. Eu n-am văzut zid acolo din cărămidă sau din ceva material. Pentru că atât exterior cât și interior am văzut numai flori. Numai când am intrat în holul acela al Palatului am văzut: în stânga erau geamuri care era în culori așa cum era ușa la intrare, iar în dreapta erau multe uși albe, simple albe. Eram curios, oare ce-o fi în interiorul acelor uși? ªi-am zis: și aicea ce este în interiorul acestor uși? ªi îngerii mi-au zis: aicea sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune și rele. ªi-acuma după ce ei mi-au spus aicea sunt toate faptele tale rele, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici. Ei au zis: nu așa cum gândești tu. Deci ei știau gândul meu. ªi adevărul este, îngerii știe gândul nostru cât și Domnul Iisus și Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aicea sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la ușa din față, că eu eram în holul acela mare, iar la ușa din față este lăcașul pregătit pentru tine și rudeniile tale.

Când am intrat acolo am văzut două paturi în locașul meu și o masă pe care era un borcan cu un pomuleț. Pomulețul acela probabil că avea, zic eu la aprecierea mea,  30 - 40 de centimetri și mi-au zis îngerii: "Vezi, atâta ți s-a dezvoltat faptele bune aici". M-am bucurat mult. M-am bucurat și de pomulețul acela micuț. ªi-am zis de multe ori: cel mai mic pomuleț să fie al meu. Dar să fiu acolo, să pot s-ajung acolo. La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aș fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbești cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata și mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: dumneata ce faci aici, măicuță? Ea mi-a zis: eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naște astăzi din nou.

ªi ea s-a rugat pentru mine așa de mult ca să pot, ca Dumnezeu să mă convingă să pot să devin credincios. La un moment dat eu m-am văzut copil mic înfășat în pernă în brațele mamei. Am zis către mama mea, măicuță, eu pot să umblu, lasă-mă să cobor jos. Ea mi-a zis, eu îți dau voie să cobori jos, dar ai grijă de-acuma să nu cazi. Cum să nu cad? Deci să nu cad în necredință. Asta vroia să-mi spună mama. Ceea ce mi-au spus-o și îngerii când m-am despărțit de ei la Poarta Raiului când am ieșit din Rai. La un moment dat mama m-a sărutat și mi-a dat voie să merg jos. Sigur că ea dorea să vadă cum mă voi naște din nou. Pentru că fără nașterea din nou, nu se poate ajunge în Împărăția Lui Dumnezeu. Oricine trebuie să renască prin duh din nou pentru Dumnezeu. La un moment dat am văzut că tata și mama au dispărut din lăcașul meu iar eu am văzut că cresc și m-am dezvoltat din nou, din nou la statura aceia cu corpul acela strălucitor, cu corpul acela în culori, care zic la aprecierea mea că avea trei metri înălțime, corpul meu. ªi-acuma am văzut că și mama și tata au dispărut și-am zis către îngeri, i-am întrebat pe îngeri, unde este tata și mama? Ei mi-au zis: tatăl tău cântă între îngeri în cor iar mama ta s-a dus de unde a venit. Deci mama este aici în această lume și trăiește, iar tata a murit în război. Dar eu l-am văzut viu acolo în rai.

Am zis către îngeri iarăși, duceți-vă îngeri spuneți la soția mea să nu plângă. Eu n-am știut dacă soția mea plânge sau ce face. Nici n-am văzut-o pe soția mea. Da am zis acolo în lăcașul meu: "Oh ce bine-i aici! Oh ce frumos e aici! Eu nu mai vreau să plec de aici niciodată." Îngerii au zis: va trebui să mergi înapoi. ªi Voia Lui Dumnezeu asta a fost pentru familia ta și-atâtea suflete care doresc mântuirea. ªi-a trebuit să vin înapoi. Slăvit să fie Dumnezeu pentru acest sfat.

Eu deci, românește am zis către îngeri acolo în lăcașul meu: "Duceți-vă îngeri spune-ți-i la soția mea să nu plângă, la copii mei, la frații mei și la toți iubiții mei să vină să vadă  în ce loc frumos m-ați adus voi pe mine aici". În timpul acela corpul meu era pe masa de operație în ªimneul Silvaniei la doctorul Pușcaș. Înainte cu câteva minute, doctorul și ceilalți patru doctori care m-au declarat mort plus asistenții și asistentele. ªi-atuncea doctorul a întrebat-o pe soția mea: știi ce vorbește soțul tău? Soția nu știe ungurește, nici copii. Fratele meu știe, fratele meu a înțeles ce-am zis eu. Auzi ce spune, să mergi să vezi în ce loc frumos este el, a zis doctorul către soția mea.

Da, în timpul acela gura mea vorbea ungurește pe masa de operație după ce ei m-au declarat mort. ªi-atunci doctorul Pușcaș a zis către soția mea: "Nu mai plânge nu te teme cică, acuma îl aducem la viață",  și-atunci mi-au băgat între dinți ceva căluș și-au introdus în mine ceva lichide ca să mă aducă la viață. Că ei cu aparatele lor au constatat că nu mai am puls nici la inimă nici la mână.

Deci intrasem în moarte clinică.  ªi-atunci cu toate intervențiile lor, ale medicilor, cu nu știu ce lichide, cu injecții, în loc să mă aducă la viață corpul s-a întins și-a început să-nvinețească și a înțepenit. ªi-atunci m-au dezbrăcat de hainele mele și m-au îmbrăcat cu halatul acela murdar cu care aseară au făcut autopsia unui mort. M-au și luat de acolo după masă, m-au pus în patul acela și fratele meu spune că și el a prins de-un colț al patului acela cu care m-au dus jos acolo în morgă.

Medicii spuneau că este o moarte clinică. Eu nu știu ce fel de moarte a fost, știu că  puteau să mă taie bucăți că eu nu simțeam nimic, n-am văzut nimic cu acești ochi, n-am auzit nimic, n-am simțit nimic cu corpul acesta.

Acum îngerii au spus: vino să vezi cum cântă îngerii în cor. Am ieșit în hol. Primul geam la dreapta s-a descuiat și la aproximativ 50-60 de metri am văzut un deal mare îmbrăcat cu iarbă verde strălucitoare, plin, plin  dealul acela de îngeri. ªi în fața lor am văzut un înger mai înalt cu un metru. Am întrebat îngerii, și acela din fața lor cine este, din fața îngerilor. Acela este Iisus Cristos care a murit pentru tine și păcătoșii din lumea întreagă. Am zis recunosc, eu l-am mai văzut o dată în vis înainte cu câțiva ani și mi-a zis să mă pocăiesc și-atuncea să merg cu El să-L ajut să pună masa pentru mântuiții lui Dumnezeu. Am zis eu, nu mă pocăiesc niciodată. Mai bine prefer să mor decât să mă pocăiesc și-am plecat în vis din fața Lui. Acela era Iisus Cristos. Am zis, eu l-am mai văzut, către îngeri încă o dată. Acela e Iisus Cristos, au zis îngerii de lângă mine, care a murit pentru tine și păcătoșii din lumea întreagă. ªi-acum, la un moment dat, a trebuit să aud cum cântă îngerii în cor. Îngerii din stânga, toți aveau toate felurile de instrumente în mâini: fanfară, vioară, acordeoane - cred că nu există pe pământ atâtea feluri de instrumente câte există acolo. Toți au luat instrumentele în mâini. Iar în partea dreaptă a Domnului Iisus n-aveau nimic în mâini, ei cântau cu gura. Dar toți și cu instrumentele și cu gura cântau aceeași cântare pe care eu n-am cunoscut-o. Odată vom fi într-o unire, nu-i prea mult, unde-i numai bucurie, nu-i prea mult. De ce au cântat așa, pentru că nu mai e mult. Nu-i prea mult. După ce au terminat de cântat eu m-am uitat ca să văd care-i tatăl meu. M-am uitata să văd dacă o văd pe sora mea. A murit și sora mea la vârsta de aproape 17 ani. Dar n-am mai cunoscut, așa era uniform de mari, uniform de solizi, uniformi la înfățișare. Toți erau ca Domnul Iisus: fețele lor, mâinile lor, puțin galbene, foarte strălucitoare, foarte frumoase.

Îmbrăcămintea Domnului Iisus și a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, așa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea și n-am văzut aripi - că m-au întrebat mulți: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu știu, mama a visat îngeri da cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deși i-am văzut. ªi din spate n-am văzut că aveau aripi. I-am văzut haină albă de sus până jos și părul acela alb, alb și înfățișarea aceea puțin galbenă foarte strălucitoare.

Deci m-am uitat să văd care e tata. Deci nu puteam nici pe tata nici pe sora mea să-i deosebesc așa erau de uniformi toți. Toți uniformi.

În fine după ce au terminat de cântat cei doi de lângă mine mi-au zis: ia-ți la revedere de la îngeri și vino să-ți vezi faptele. Atunci din nou m-am speriat. Acum precis că va trebui să recunosc că eu nu-s vrednic să fiu aici și mă vor alunga în iad. Nu te teme, au zis către mine și-au început să mă ridice de mâini, nu te teme. Vino să-ți vezi faptele! Acum toate ușile acelea albe erau descuiate. ªi-acum eu nu știu de ce de la vârsta de 16 ani

Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin fața fiecărei uși și-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani,  așa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroșani și-acolo inginerul a ținut ziua lui și ne-a chemat la restaurant. Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînțeles melodii populare iar la altă masă ungurii cântau ungurește. ªi vroiau să ne interzică să cântăm noi românește și s-a iscat o bătaie și eu decât să mă bat am ieșit afară și-am fugit. Exact cum s-a petrecut, așa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort. Exact cum eram în Timișoara în restaurant, exact cum eram în căminul cu bal, exact cum eram în casa cu nuntă, în toate locurile cum eram și cum gesticulam și cum mă manifestam în toate locurile mi-am văzut corpul și după ce am trecut prin fața fiecărei uși îngerii mi-au zis: "Acum mergem înaintea Lui Dumnezeu". Nu știu dacă vă puteți da seama cum m-am speriat eu atunci. După ce am văzut toate faptele rele cu ce curaj să mă duc înaintea lui Dumnezeu? ªi-am zis către îngeri: cum să mă duc în fața Lui Dumnezeu? Îngerii au început să mă-ncurajeze și-au zis: nu te teme, Dumnezeu te va ierta pentru micuța ta credință. Vino, nu te teme! Când am intrat între cele două ziduri, când am ieșit din holul palatului am văzut două ziduri fără sfârșit. Deci, deci ca un tunel fără capăt. Nu ca în iad. În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime și-apoi am văzut lumea iadului și flăcările acelea care se înălțau până sus la cer și toți aceia cu mâinile ridicate venind spre mine și strigau după apă și ajutor. Toți aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârșit, fără capăt și deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în fața mea norul acela s-a desfășurat și-am văzut exact un bărbat - exact cum te văd pe dumneata în fața mea. Așa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălțime. Avea vreo 5-6 metri lățime. Era un corp ce n-am văzut în viața mea așa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din fața mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu-n ton ridicat la mine. Așa de blând și îngerii vorbeau așa de blând că nu m-aș fi săturat nicio dată și în veci să-i aud. Dar Dumnezeu când mi-a vorbit așa de blând, mi-a zis vino nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt șterse iar de Mine sunt iertate. N-am știut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine. Nu te teme, am hotărât să mergi în lume mi-a spus, pentru familia ta și-atâtea suflete care doresc mântuirea. Du-te spune la toți aceea cu care vei avea ocazia să vorbești ce-ai văzut și ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toți căci în curând harul se va lua și lumea se va sfârși. Du-te nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine. Atunci, deodată am simțit că a venit peste mine un aer răcoritor și imediat m-am văzut în corpul acesta.

ªi am plecat din fața Lui Dumnezeu și imediat am văzut că drumul acela alb se face sul în urma mea până la poartă, până la ieșire. ªi-am întrebat îngerii: de ce acest drum se înfășoară, se face sul? Pentru că acest drum se desfășoară numai pentru musafirii Raiului, cei ce n-au crezut și nu cred, și-am ieșit pe poartă și deodată m-am văzut cât munte înalt și-am văzut că vin două biserici: cea din comuna soției, Marca îi zice la comuna soției județul Sălaj și cea din comuna Ipu județul Sălaj - acolo unde ungurii au omorât 70 de familii de români într-o noapte pe care eu nu i-am putut suferi. I-am urât tare de tot și m-am dus la ei acolo și le-am spus: v-am urât dar acum vă iubesc. ªi știu că trebuie să iubesc pe toți oamenii indiferent cât ar fi ei de păcătoși, fără deosebire de religie sau de naționalitate. Pe toți trebuie să-i iubim la fel, ca credincioși n-avem voie să facem deosebire. Eu atunci am făcut și am și zis către toți: daca-ș putea pe toți ungurii din țară și pe toți pocăiții v-aș împușca; daca-ș avea putere ca comunist, dar n-am dat o palmă nimănui în viața mea. Totuși aveam această răutate în inima, dar care atunci a dispărut fiind iertat de Dumnezeu pentru acest fapt. ªi-acum veneau cântând spre mine cele două biserici: cea românească și cea ungurească. Cântau: cântarea cu bucurie vor secera aceia cei ce cu lacrimi depun sămânța lor. Numai dacă de la Domnul e sămânța spune poetul. Eu n-am știut cântarea asta dar îngerul din dreapta mi-a zis: frații tăi te-ntâmpină. Cu aceea va trebui să te bucuri din cuvântul Lui Dumnezeu și cu aceea va trebui să-L lauzi pe Dumnezeu. Mi-a zis îngerul din dreapta.  Acum îngerii de lângă mine și ei au zis tocmai ce-a zis mama: și de-acuma ai grijă să nu cazi. La revedere. Au intrat în Rai. ªi-acum, îngerii au intrat în rai eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soția din oraș. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare și-a venit înapoi. ªi când a venit acolo la ușa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: tu ești Gavrilă? Am zis da."