Prima pagina arrowHeruvimii

Heruvimii

Numele de Heruvimi dezvãluie Revãrsarea de Înþelepciune
heruvimi1.jpgNumele de heruvimi, ce dezvãluie revãrsarea de înþelepciune, aratã calitatea lor de a cunoaºte ºi de a intui pe Dumnezeu. Aceste fiinþe au fost create pentru a transmite înþelepciunea ºi frumuseþea divinã a cunoºtinþelor, umplând universul cu înþelepciunea lui Dumnezeu.
De altfel, chiar din semnificaþia numelui lor rãzbate capacitatea de a-L cunoaºte ºi de a-L contempla pe Dumnezeu, clipã de clipã, de a primi cele mai mari haruri de la El, iar aceasta spre a umple mai mult cu luminã ºi înþelepciune pe cei ce se aflã mai jos de ei. Ei ajutã pe toþi cei înþelepþi ºi dau putere celor ce ascultã cuvântul Domnului.
Dupã faimosul angelolog creºtin Dionisie Areopagitul: "Numele de heruvimi denotã puterea lor de cunoaºtere, mãrturie a Domnului, receptivitatea la Darul Luminii, contemplarea Frumuseþii Capului Domnului la Prima Proclamare ºi tot ei sunt cei care participã la Înþelepciunea Divinã ºi îºi revarsã din belºug, peste toþi, izvorul înþelepciunii lor".
Heruvimii sunt vocea înþelepciunii divine, cei care pãstreazã plinãtatea cunoaºterii Creaþiei Divine. Ei sunt Îngeri ai Înþelepciunii, ai Discernãmântului ºi ai Cunoaºterii. Ei sunt înþelepþii cei cu mulþi ochi,  care exprimã bogãþia cunoaºterii sau revãrsarea înþelepciunii.
Heruvimii pãzesc poarta Paradisului ºi sunt purtãtorii înþelepciunii ultime din univers. Heruvimii sunt îngerii care stau la rãsãrit de Eden, pentru a fi siguri cã nimeni dintre cei care nu meritã nu va mai intra acolo dupã izgonirea lui Adam ºi a Evei: "Yahweh, dupã izgonirea lui Adam ºi a Evei, a pus heruvimii cu sabie de flãcãri ca sã pãzeascã drumul spre Pomul Vieþii". (Vechiul Testament, Geneza, III, 24).
O descriere mai veche aratã cã heruvimii au patru feþe, patru aripi ºi ochi de pãun. Cele patru feþe simbolizeazã eterna lor vigilenþã ºi cunoaºtere – care cuprinde orice formã a Creaþiei – aripile îi asociazã în chip mistic cu cele patru vânturi, iar ochii de pãun sugereazã omniscienþa lor.
Descrierile biblice variazã, dar, în general, heruvimii sunt înfãþiºaþi ca fiinþe înaripate. Heruvimii mai sunt descriºi cu corp de taur înaripat, de vultur sau de sfinx ºi cu faþã de oameni sau lei.
În limba ebraicã numele de heruvim semnificã revãrsare, duh, înþelepciune. Ordinul sfânt al heruvimilor este numit în tradiþia ebraicã Ophaim ºi este influenþat de a doua sefirã a arborelui sefirotic, Hochmah sau Înþelepciunea. În Kabbala, Numele lui Dumnezeu corespondent acestei ierarhii este Tetragrammaton, ceea ce înseamnã "Divinitatea plinã de idei". Principiul divin care ne este revelat prin intermediul heruvimilor este "Începutul", aspect complementar, de altfel, cu principiul reprezentat de ordinul ceresc al tronurilor, care este "Sfârºitul". Kabbala ne face cunoscut faptul cã partea fiinþei umane asociatã acestor îngeri este reprezentatã de plãmâni.
În Persia anticã ºi la asiro-babilonieni se dezvoltase o întreagã ºtiinþã despre îngeri. Termenul ebraic de heruvim corespunde cuvântului babilonian Karibu, care desemna niºte genii jumãtate oameni, jumãtate animale ce vegheau la porþile templelor ºi palatelor, ca niºte paznici ai comorilor, aidoma dragonilor de la porþile palatelor chinezeºti. Unii cãrturari îl leagã de Kirabu, numele unui zeu centaur asirian, iar alþii sugereazã cã numele de heruvim se poate sã fi derivat din termenul grecesc griphon.

Heruvimii sunt Spirite ale Armoniei
Ca îngeri ai celui de-al Doilea Ordin (Cor), heruvimii reprezintã bucuria, fericirea ºi esenþa Creaþiei. Ei sunt spirite ale armoniei, impresionând prin mulþimea cunoºtinþelor ºi prin revãrsarea de înþelepciune.
Prin heruvimi se revarsã înþelepciunea pentru a vedea ºi cunoaºte Legea Divinã. Heruvimii au sarcina de a vedea detaliile necesare pãstrãrii ordinii Oºtirilor Raiului.
Sunt soli ai lui Dumnezeu, care dãruiesc din preaplinul de iubire ºi cunoaºtere. Atunci când le simþim iubirea, avem parte de cunoaºterea noastrã profundã, reflexie clarã ºi directã a înþelepciunii pe care o trimit spre noi în speranþa cã îl vom cunoaºte pe Dumnezeu ºi cã ne vom da seama de imensa dragoste necondiþionatã care sãlãºluieºte în noi.
Heruvimii ne oferã astfel conºtientizarea lor purã ºi limpede asupra unitãþii întregii creaþii. Ei pun de acord între ele miºcãrile planetelor pentru a uni într-un sistem perfect armonizat impulsurile planetare.
Kabbala îi descrie ca fiind îngerii prin care Dumnezeu aduce ordinea în Univers, având atributul înþelepciunii. Lor li se asociazã a doua literã din alfabetul ebraic, Beth, ceea ce semnificã o coborâre în dualitatea manifestãrii dar menþinerea conºtiinþei în nivelul unitãþii primordiale divine.
Lumea subtilã a heruvimilor este legatã într-un anumit aspect de aºa-numitul al treilea ochi din înþelepciunea orientalã; trezirea ºi dinamizarea acestuia duce la transcenderea mentalului, la instalarea unei stãri de pace beatificã ºi extaz divin.

Heruvimii sunt Gardienii Luminii
heruvimi2.jpgÎngeri ai luminii, ai gloriei, heruvimii exceleazã în materie de cunoaºtere.
În unele pasaje din Biblie heruvimii sunt descriºi a avea faþa de aramã lustruitã. Aceasta ne spune despre strãlucirea lor netrecãtoare, ce nu se micºoreazã ºi nu se tulburã. Sunt fiinþe luminoase, ce posedã o stare perfectã de detaºare, dar ºi de compasiune inegalabilã. Pacea dumnezeiascã se revarsã din inimile lor. Ei posedã starea de desãvârºire.
Prin heruvimi Dumnezeu împarte raze de luminã, iubire ºi cunoaºtere în mod impersonal, universal. Prin heruvimi se dã ochilor sufleteºti iluminare. Heruvimii strãlucesc cu lumina înþelepciunii ºi cunoaºterii lui Dumnezeu, ei sunt gãrzile Luminii, sunt luminaþi în tainele divine ºi ale cunoaºterii profunzimilor înþelepciunii.
Dupã Dionisie Areopagitul (Despre Ierarhia Cereascã, 206 – 207) heruvimii aparþin ordinului superior, între tronuri ºi serafimi, "ºezând în imediata apropiere a lui Dumnezeu (ºi primind) iluminãrile primordiale ale Tearhiei (…), apariþiile lui Dumnezeu ºi cea mai deplinã desãvârºire."
Heruvimii, în raport cu Dumnezeu, se caracterizeazã prin masa de cunoaºtere, adicã prin revãrsarea de înþelepciune; denumirea de heruvim aratã pe de altã parte putinþa de a-L cunoaºte ºi de a-L contempla pe Dumnezeu, de a primi cele mai mari haruri de la lumina Lui.
Ei sunt descriºi ca gãrzi ale stelelor fixe. Heruvimii protejeazã toate galaxiile ºi patroneazã orice templu religios.
Rudolf Steiner, studiind Vechile Mistere, afirmã cã heruvimii, ca ºi serafimii, de altfel, nu acþioneazã ca izvor al unei substanþe planetare, aºa cum fac celelalte ordine angelice. Ei s-au înãlþat pânã în preajma divinitãþii, dincolo de orice sferã planetarã.

Heruvimii sunt Vehiculul lui Dumnezeu
În Iezechiel, heruvimii sunt cei care trag carul Domnului, ceea ce simbolizeazã supunerea, umilinþa ºi dãruirea totalã faþã de Dumnezeu, dar ºi îndemnul pe care ei îl nasc în inimile celor de mai jos, spre a se înãlþa.
În Psalmul 17 se spune: "ªi s-a suit (Dumnezeu) pe heruvimi ºi a zburat; zburat-a pe aripile vântului". Iatã cã heruvimii sunt un vehicul divin. Ei ºi-au abandonat pe deplin voinþa proprie în faþa voinþei divine ºi ridicã cele inferioare la înãlþarea de sine, iar cele superioare le comunicã celor de jos, spre a se îngriji de ele.
Heruvimii sunt descriºi ca vizitii ai Carului lui Dumnezeu. Sarcina lor principalã în ierarhia cereascã este, pe lângã aceea de a intona cântece de slavã lui Dumnezeu, ºi aceea de a conduce Carul lui Dumnezeu (Merkabah), care are drept simbol cheia Raiului. Merkabah – menþionat în Biblie de cãtre Iezechiel – este vehiculul Luminii Divine, folosit de Cel Atotputernic pentru a ne conecta cu tãrâmurile spirituale.
În Egipt ei sunt reprezentaþi acoperiþi cu aripi ºi cu ochi, simboluri ale omniprezenþei ºi omniscienþei.
În tradiþia rabinicã ºi ocultã, heruvimii sunt consideraþi ca vizitii sau conducãtori ai Carului lui Dumnezeu, purtãtori ai Tronului Sãu, personificãri ale Vânturilor.

Heruvimii Simbolizeazã Suveranitatea Divinã
Din punct de vedere al creaþiei, aceastã ierarhie este poarta dintre nemanifestare ºi manifestare. Dacã serafimii aparþin pe deplin nemanifestãrii, stãpânind asupra oricãrui act de creaþie, în gând, cuvânt ºi faptã, iar tronurile sunt cele cu care manifestarea ia fiinþã, ordinul heruvimilor se interpune între cele douã, având rol de transformator, asemeni unui loc de pornire ºi întoarcere, de început ºi sfârºit.
Gãsim la ei, ca ºi la serafimi, capacitatea de a fi omniprezenþi în manifestare, prin transcenderea timpului ºi a spaþiului.
Heruvimii ne oferã conºtientizarea lor purã ºi limpede asupra unitãþii întregii creaþii.
Protectori divini ai întregii manifestãri, heruvimii îºi întind aripile asupra oamenilor, învãþându-i calea spre adevãr, spre Dumnezeu, prin intermediul ierarhiilor de mai jos.
Deºi ei sunt orientaþi spre manifestare, urmãrind sã-i aducã la nivelul lor pe cei deschiºi spre cunoaºterea de sine, rareori se reveleazã în faþa acestora. Astfel, în reprezentãrile iconografice ale bisericii ei sunt arãtaþi a avea patru aripi: cu douã îºi oculteazã chipul, cu celelalte douã zboarã.
Pentru Phillon din Alexandria, heruvimii simbolizeazã cele mai înalte ºi mai mari forþe divine, suveranitatea ºi divinitatea.

Heruvimii sunt Pãzitori ai Tainelor Dumnezeieºti
heruvimi3.jpgHeruvimii sunt caracterizaþi printr-o înþelegere deplinã a tainelor lui Dumnezeu, ai cãror pãzitori sunt. Astfel, în momentul construirii chivotului legii, Dumnezeu îi spune lui Moise: "Sã faci doi heruvimi de aur, sã-i faci de aur bãtut, ca dintr-o bucatã; sã faceþi heruvimii aceºtia ieºind din capac la cele douã capete ale lui. Heruvimii sã fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispãºirii, ºi cu feþele întoarse una spre alta; sã aibã faþa întoarsã spre capac. Sã pui capacul pe chivot ºi în chivot sã pui mãrturia pe care þi-o voi da." (Exod 25, 18-21)
Heruvimii ne oferã posibilitatea sã aflãm misterele vieþii, transformând aceastã cunoaºtere în înþelepciune. Nu sunt nicidecum acei copilaºi bucãlaþi din operele de artã, ci acea puritate a spiritului întruchipatã în copii care ºtiu cã sunt protejaþi ºi iubiþi pe deplin.
Heruvimii sunt descriºi ca pãstrãtorii, gardienii scrierilor celeste, cei mai buni deþinãtori ai tuturor cunoºtinþelor. Ei au sarcina de a pãstra scrierile Raiului.
În arta asirianã heruvimii erau reprezentaþi sub forma unor creaturi imense, înaripate, cu feþe umane ºi trupuri de taur, sfinx, vultur etc..
Ei erau, de obicei, plasaþi ca spirite gardiene la intrarea în palate ºi temple.

Intervenþii ale Heruvimilor
Heruvimii sunt primii îngeri menþionaþi în Vechiul Testament: Genezã III, 24; Cartea a treia a Regilor VI, 23-29, 32, 35; Iezechiel I, 4-26, X; Apocalipsã IV, 6-9.
În Genezã III, 24: ei pãzesc arborele vieþii ºi Grãdina Edenului cu spade de foc, de unde provine ºi apelarea lor ca "flacãra sãbiilor care se rotesc".
În Iezechiel I, 10 – 14: patru heruvimi, fiecare cu patru feþe ºi patru aripi, apar la fluviul Kebar profetului.
În Cartea a treia a Regilor VI, 23-29, 32, 35: cei doi heruvimi ai templului lui Solomon sunt sculptaþi în lemn de mãslin.
În lucrarea Credinþa Ortodoxã, Ioan Damaschinul îi descrie pe heruvimi ca având "numeroºi ochi".
Preafericitul Jean Ruysbroeck Admirabilul a scris în sec. XIV în lucrarea sa Cartea despre Regatul Adoratorilor lui Dumnezeu despre heruvimi.
Camilla Battista Varano (1458-1524) clarisã din Camerino a avut viziunea unui serafim ºi a unui heruvim.
Mistica germanã Mechttild Thaller îi descrie astfel "Heruvimii sunt spadele lui Dumnezeu. Ei sunt înveºmântaþi în lumina purã ºi strãlucitoare; feþele lor sunt maiestuoase; ele au o anumitã asemãnare de expresie cu aceea a Sfântului Mihail. Ei sunt înconjuraþi de foc; în mâna dreaptã þin o spadã de foc. Coroana lor este fãcutã din raze de soare."
Faimoasa misticã creºtinã Tereza D’Avilla (1515-1582) a trãit o experienþã misticã extraordinarã, aºa-numita transverberaþie a inimii sale, generatã de un heruvim.
În literatura clasicã, heruvimii apar la Dante Alighieri, faimosul poet ºi iniþiat. În cântul 28 al Paradisului din Divina Comedie, Dante descrie întâlnirea sa cu heruvimii:
"94 ªi slava o auzeam din cor în cor
spre punctul fix ce-i veºnicul lor ubi,
ªi-n veci le-a fi c-a fost din veci al lor.
97  ªi Ea vãzându-mi gândurile îndoielnice
Ce le aveam, mi-a spus: "în primele rânduri
Tu vezi Serafimii ºi Heruvimii,
100 Urmeazã centrul lor cu-aºa iuþime
Spre-a fi, cât pot, la fel cu punctul clar,
ªi pot a fi, cãci au vederi sublime.
106 Sã ºtii c-a lor plãcere-o simt fierbinte
Pe-atât pe cât mai mult ei pot sã vazã
În Cel ce-i punct de-odihnã-a orice minte.
109 A fi ferice deci se-ntemeiazã,
Cum vezi de-aici, pe actul contemplãrii,
Cãci actul de-a iubi de-abia-i urmeazã.
112 Mãsura ãstui vãz e plata cãrii
Din bune-vreri ºi har cuprinsu-i creºte,
ªi-aºa gradat sporeºte-n susul scãrii."
Un comentariu: Dante  auzise îngerii cântând lui Dumnezeu ("punctul fix", 94), în jurul cãruia se miºcau neîncetat, pãtrunºi fiind de cãtre graþia Sa. ªi Beatrice ("Ea", 97) care a intuit dorinþa sa de a cunoaºte alcãtuirea exactã a ierarhiilor angelice care au suscitat atâtea dispute între teologi ºi înþelepþi ("gândurile îndoielnice", 97) i-a furnizat explicaþiile necesare. I-a vorbit despre Serafimi ºi Heruvimi, care cu rapiditatea miºcãrii secondau legãturile de iubire care îi legau de Dumnezeu (100). Aceste ordine de inteligenþe se bucurã de o beatitudine care este proporþionalã cu gradul intensitãþii ºi a profunzimii viziunii lor despre Dumnezeu (106-108). Beatitudinea celestã (110) este generatã de modul în care este vãzut Dumnezeu cât ºi de iubirea în sine.
Heruvimii apar la Shakespeare ca "heruvimii cu ochi tineri".
Milton îi descrie ca "heruvimi guvernatori".
În "Cãrþile secrete ale lui Enoh" heruvimii sunt menþionaþi în mai multe capitole:
cap. 19, 3: "Printre ei se aflã ºi ºase Phoenix-i, ºase heruvimi ºi ºase Îngeri cu ºase aripi, cei care nu-ºi opresc niciodatã cânturile. Este cu neputinþã de descris frumuseþea vocilor lor, atât de mult Îl bucurã pe Domnul când cântã la picioarele tronului Sãu."
cap. 20, 1: "Apoi Îngerii mei m-au ridicat ºi m-au dus în cel de-al ºaptelea Cer, unde am descoperit o luminã extraordinarã alcãtuitã din corurile compuse din Arhangheli maiestuoºi ºi impunãtori, din Forþe neîntrupate; din Domnii, din Virtuþi, din Stãpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri ºi din cei cu nenumãraþi ochi. Am vãzut de asemenea nouã regimente ºi staþii de luminã Ioanitã."
cap. 21, 1: "Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu ºase aripi ºi cei cu nenumãraþi ochi au rãmas înaintea Tronului, stând în faþa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui ºi acopereau tot Tronul Sãu cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eºti Doamne ºi Stãpâne Savaot, Cerul ºi Pãmântul sunt pline de slava Ta"."
cap. 22, 3: "Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenþa Sa inexprimabilã ºi chipul Sãu cel minunat? Nu pot nici mãcar sã descriu nenumãratele Sale atribute ºi vocile Sale cele atât de variate. Tronul Sãu este extraordinar ºi, de bunã seamã, nefãcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii ºi Serafimii ºi cânturile lor neîncetate..."
cap. 14, 11 ºi 18: "Acoperiºul era precum o boltã înstelatã strãbãtutã de fulgere; mai mulþi heruvimi strãlucitori stãteau în mijloc, iar cerul, deasupra lor, semãna cu un talaz limpede." (…) "Am privit ºi am vãzut înãuntru un tron înalt, asemãnãtor cu cristalul. Tot ceea ce era împrejur strãlucea ca Soarele ºi se auzea vocea heruvimilor."
cap. 20, 1 ºi 7: "Iatã numele sfinþilor Îngeri pãzitori:" (…) "Gabriel cârmuieºte Raiul, ºerpii [de foc] ºi Heruvimii."
cap. 61, 10: "Atunci El va chema toate oºtile cereºti, toþi sfinþii, Heruvimii, Serafimii, Tronurile, Puterile ºi Domniile. ªi Alesul va fi acolo, însoþit de puterile pãmântului ºi ale apei."
cap. 71, 7: "Mai aproape stãteau Serafimii, Heruvimii ºi Tronurile, care vegheazã neîncetat ºi pãzesc tronul lui Dumnezeu."
Descrierea heruvimilor ca fiinþe înaripate, cu multiple capete, servind ca gardieni ai templelor ºi palatelor, apare în numeroase þãri din Orientul Apropiat, precum ºi în artele ºi în literatura asirianã, caldeanã ºi babilonianã.
În Talmud, heruvimii sunt echivalentul ordinilor Ophaim sau Hayyoth ºi se spune cã ei rezidã în al ºaselea cer sau al ºaptelea cer.
Printre operele moderne, amintim tabloul lui Rubens "Glorificarea lui Jaques I", care aratã o procesiune a heruvimilor.

Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Ingerilor ceresti, slujitori blanzi si plini de sfintenie ai lui Dumnezeu, li se supune intreaga bogatie a naturii si viata spirituala."
Aurelius Augustinus