Continuarea la: O mare minune din vremea noastra - Calatorie spre Cer

Cînd am ajuns în vîrful dealului, îngerul a terminat de vorbit. In acel moment, în faţa noastră s-a coborît un nor dens, pe care m-a luat îngerul şi apoi a început să se înalţe repede.

În timp ce norul se purta astfel, îngerul a început să-mi vorbească: "Duşane, cu inima ta nobilă, care iubeşte dreptatea şi cinstea, ai aflat mare milă înaintea Domnului, ca să-ţi arate drumul cel drept al mîntuirii".

După aceste cuvinte, norul s-a oprit şi îngerul mi-a grăit din nou: "Uită-te la pămînt". M-am uitat şi el mi-a zis: "Ce vezi?" I-am răspuns: "Văd totul, globul pămîntului, ţările, oraşele, satele, rîurile, marea, animalele, oamenii şi persoanele pe care le cunosc bine".

Apoi m-am întors spre înger şi am văzut că în spatele lui erau trei rînduri de îngeri cu trîmbiţe în mînă. Străluceau, cu o lumină neobişnuit de mare. E cu neputinţă să descriu frumuseţea acestor îngeri.

Atunci îngerul care mă conducea mi-a zis: "Duşane, uită-te spre pămînt şi la semnalul dat de trîmbiţele Arhanghelilor, vei vedea cum o să fie învierea morţilor, cînd va veni Domnul nostru Iisus Hristos pe pămînt, să judece viii şi morţii".
        
Cînd m-am uitat spre pămînt, îngerii au trîmbiţat şi în acea clipă au început să se deschidă mormintele, pe toată faţa pămîntului şi să iasă din ele morţii.
Eram uimit, dar uimirea mea a devenit fără margini cînd am văzut bărbaţi, femei şi copii ieşind din rîuri, mări, lacuri, foc şi din gura animalelor şi în multe alte feluri, după cum plecase din viaţa pămîntească.

În faţa acestei minuni am rămas mut, dar îngerul m-a lămurit imediat: "De ce te minunezi, Duşane? Fiecare om se va întoarce în viaţă la auzul trîmbiţei, în felul cum şi-a sfîrşit viaţa pămîntescă, indiferent dacă l-a înghiţit apa, l-a mistuit focul, sau l-a mlncat fiarele sălbatice. Toate sînt cu putinţă la Dumnezeu, pentru că la El nu există morţi, ci toţi sînt vii".

Şi mai mult m-am mirat cînd am văzut pe fruntea fiecărui om o hîrtie de mărimea unei jumătăţi de bancnotă, pe care era scris ceva, la unul mai mult, la altul
mai puţin.

Mă gîndeam ce putea fi scris pe fruntea fiecăruia; dar îngerul şi de data aceasta, fără să-l întreb, m-a lămurit: "Acestea sînt faptele pe care le-a făcut omul cît a trăit pe pămînt şi cu ele se va înfăţişa în faţa Domnului nostru Iisus Hristos şi pe baza acestora îl va judeca".

Apoi a adăugat că aici sînt scrise şi gîndurile toate şi că nimic nu poate fi ascuns.
Printre cei ieşiţi din morminte am văzut şi rudenii de ale mele, prieteni, vecini şi mulţi cunoscuţi, de cînd îmi aduc aminte de ei. Au întins mîinile şi au zis ceva, dar n-am putut auzi cuvintele lor. După rudenii şi după cunoscuţi am înţeles că stăteau în cete, pe familii, deoarece rudeniile stăteau unele lîngă altele. Apoi îngerul mi-a zis: "Să mergem mai departe acum, dar o sa ne întoarcem tot în acest loc".

Continuare: O mare minune din vremea noastra - Sufletele celor raposati