Continuare la: O mare minune din vremea noastra - Lumina Raiului

După această întalnire, îngerul meu m-a dus mai departe în Rai. Am înţeles atunci că am străbătut distanţe uriaşe şi că deosebeam cu ochii, la mari depărtări, cele mai mici amănunte, ca şi cum le vedeam de aproape.

În Rai vedeam mult mai bine şi mai departe decît atunci cînd mă aflam pe nor şi priveam învierea morţilor. Imi dăduse Domnul această putere în timpul cînd îmi arăta lumea cea duhovnicească.

Megînd prin Rai am întîlnit nenumărate şi foarte frumoase biserici, care erau construite din aur şi împodobite cu pietre scumpe. Uşile lor erau larg deschise şi dinăuntru se auzeau minunatele cîntări ale cetelor îngereşti, ale arhanghelilor şi ale sfinţilor de la săvîrşirea măreţelor liturghii cereşti.

Îngerul meu mă purta peste tot şi unde voia să văd ceva mai bine încetinea mersul, dar nu se oprea niciodată. Nu ştiu cît am mers astfel, cînd deodată îngerul s-a oprit.
În faţa noastră a apărut la o mare depărtare o ridicătură şi deasupra ei o Cruce mare. Pe Cruce se vedea Domnul nostru Iisus Hristos răstignit şi, deasupra Crucii, un porumbel mare cu aripile deschise» Din Cruce se revărsau, în chip de raze, în toate părţile o lumină orbitoare, iar la baza ei se aflau mulţimi de îngeri, arhangheli şi cetele apostolilor, proorocilor şi sfinţilor, care slăveau pe Domnul răstignit.

În spatele Crucii se vedeau biserici şi clădiri foarte mari. Toate cele văzute erau aşa de luminoase, măreţe şi împodobite încît am rămas uimit în faţa acestor frumuseţi cereşti. Atunci îngerul meu mi-a zis: "Acolo, Duşane, este tronul Domnului, dar încă nu eşti vrednic să mergi mai departe". Apoi îngerul s-a întors şi am ieşit repede din Rai.

Continuare: O mare minune din vremea noastra - Chinurile Iadului