Continuare la: O mare minune din vremea noastra - Lumina Raiului
După această întalnire, îngerul meu m-a dus mai departe în Rai. Am înțeles atunci că am străbătut distanțe uriașe și că deosebeam cu ochii, la mari depărtări, cele mai mici amănunte, ca și cum le vedeam de aproape.
În Rai vedeam mult mai bine și mai departe decît atunci cînd mă aflam pe nor și priveam învierea morților. Imi dăduse Domnul această putere în timpul cînd îmi arăta lumea cea duhovnicească.
Megînd prin Rai am întîlnit nenumărate și foarte frumoase biserici, care erau construite din aur și împodobite cu pietre scumpe. Ușile lor erau larg deschise și dinăuntru se auzeau minunatele cîntări ale cetelor îngerești, ale arhanghelilor și ale sfinților de la săvîrșirea mărețelor liturghii cerești.
Îngerul meu mă purta peste tot și unde voia să văd ceva mai bine încetinea mersul, dar nu se oprea niciodată. Nu știu cît am mers astfel, cînd deodată îngerul s-a oprit.
În fața noastră a apărut la o mare depărtare o ridicătură și deasupra ei o Cruce mare. Pe Cruce se vedea Domnul nostru Iisus Hristos răstignit și, deasupra Crucii, un porumbel mare cu aripile deschise» Din Cruce se revărsau, în chip de raze, în toate părțile o lumină orbitoare, iar la baza ei se aflau mulțimi de îngeri, arhangheli și cetele apostolilor, proorocilor și sfinților, care slăveau pe Domnul răstignit.
În spatele Crucii se vedeau biserici și clădiri foarte mari. Toate cele văzute erau așa de luminoase, mărețe și împodobite încît am rămas uimit în fața acestor frumuseți cerești. Atunci îngerul meu mi-a zis: "Acolo, Dușane, este tronul Domnului, dar încă nu ești vrednic să mergi mai departe". Apoi îngerul s-a întors și am ieșit repede din Rai.
Continuare: O mare minune din vremea noastra - Chinurile Iadului
"Ingerii pot zbura deoarece ei insisi nu se considera a fi grei."
Cugetare scotiana