Continuare la: O mare minune din vremea noastra - Desteptarea

Cînd m-am întors acasă, am încetat să mai ghicesc în cafea, să povestesc glume nepotrivite şi să am convorbiri nefolositoare. Cu oamenii eram tot vesel şi glumeţ, dar preferam singurătatea mai mult decît orice întîlnire. în faţa ochilor aveam necontenit icoana celor trăite.

Din mintea mea nu ieşeau cuvintele Sfîntului Apostol Petru că trebuie să-mi folosesc restul vieţii pentru mîntuirea mea. Eram atent să nu povestesc nimic din cele ce trăisem, înainte de trecerea celor trei luni. Vegheam, mă rugam, plîngeam şi ţineam post aspru. In ajunul fiecărei miercuri şi vineri, i-am spus soţiei mele ca pentru ziua următoare să-mi gătească mîncare de post, iar ea şi fiul meu puteau mînca ceea ce voiau.

Era ciudat că, în tot timpul de la întoarcerea mea de la băi, soţia mea nu m-a întrebat niciodată de ce postesc. Prima dată mi- a pus această întrebare cu două zile înainte de împlinirea celor trei luni de tăcere obligatorie despre vedenia mea.

În timpul mesei, soţia mă întreabă: "Ce se întîmplă cu tine? De trei luni ai devenit alt om. Nu te mai recunosc. Suntem căsătoriţi de 18 ani şi în tot acest timp nu ai postit nici o zi, ca să nu mai vorbesc de miercurea şi vinerea din fiecare săptămînă. Nu mai cauţi în cafea, ai încetat glumele, ai încetat să mai aduni vecinii ca să le povesteşti lucruri distractive. Şi ce este ceea ce m-a împiedicat pînă acum să te întreb acest lucru?". Uite că puterea dumnezeiască nu i-a îngăduit soţiei mele să mă întrebe pînă ce nu au trecut cele trei luni! I-am spus să aibă răbdare pînă poimîine şi atunci ti voi spune totul.

După două zile, s-au adunat soţia mea, sora ei şi fiul meu ca să audă povestirea mea. Le-am povestit toate pe rînd. Fără să-i întreb despre părerea lor le-am zis: "De azi înainte să încetaţi a mai înjura. Vă îndemn să vă rugaţi lui Dumnezeu şi să mergeţi regult la biserică. Să ştiţi că de azi înainte vom prăznui regulat sărbătoarea familiară a Sfintei Paraschiva. Vă sfătuiesc, de asemenea, şi vă rog să postiţi, să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi şi mie să nu-mi mai faceţi observaţie că postesc miercurea şi vinerea şi celelalte posturi, nici să nu mă deranjaţi cînd mă rog lui Dumnezeu acasă".

Soţia mea şi fiul meu au făgăduit că vor înceta să mai înjure, că vor crede în Dumnezeu, se vor închina înainte şi după masă şi înainte de culcare şi vor ţine sărbătoarea familiară. Au primit să postească toate posturile, să meargă la biserică şi să se roage dimineaţa şi seara. Soţia mea mi-a zis că se va împărtăşi odată pe an şi împreună cu fiul. meu s-au angajat să ţină posturile din Vinerea Mare, din ziua Sfintei Cruci şi la Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul. N-am vrut să-i silesc la o asprime mai mare pentru mîntuirea sufletelor lor, dacă ei nu o făceau de buna lor voie.

Continuare: O mare minune din vremea noastra - Pocainta