Continuarea la: O mare minune din vremea noastra - Tulburare si uimire

Uşa s-a deschis larg. Camera s-a umplut de lumină. In ea intră un înger înaripat.

Era de o mare frumuseţe, cu părul mare şi legat la spate. Purta o îmbrăcăminte largă şi luminoasă, iar pe deasupra alta mai luminoasă şi fără maneci, iar în picioare purta sandale. Ingerul a venit la mine şi mi-a zis: "Duşane, scoală să mergem".

M-am supus şi m-am sculat ca să mergem. Ingerul mi-a zis iarăşi: "Duşane, eşti fericit că te-ai oprit azi şi ai ascultat pe Dumnezeu şi ai luat pe cei doi călători. Ştii oare pe cine ai dus azi cu maşina?"

Am ridicat din umeri şi înainte de a răspunde că nu ştiu, îngerul mi-a zis: "Ai dus pe stratul Apostol Petru şi pe sfînta Paraschiva, patroana casei voastre". Mi-am adus aminte îndată că tata sărbătoreşte pe sfînta Paraschiva şi acum am înţeles cine era cu mine în maşină..  

După aceasta, îngerul mă scoate din odaie şi mergem pe panta dinspre latura stîngă de le intrarea în băi, care se vede din direcţia mănăstirii Ziţa... Cîtva timp am mers în tăcere, apoi îngerul a început să-mi vorbească. "Duşane, tu lucrezi şi te afli adesea cu oameni şi zici că viaţa omului se reduce numai la a mînca, a bea şi a se îmbrăca, cît trăieşte, iar dacă moare îi este deajuns cei aproape doi metri de pămînt şi puţină ţărînă deasupra şi asta este totul. Află, Duşane, că moartea nu este sfîrşitul vieţii, ci loc şi stadie prin care trebuie să treacă omul. Dumnezeu a creat pe om din pămînt, i-a suflat Duh Sfînt şi omul a devenit suflet viu".

Continuare: O mare minune din vremea noastra - Primele taine ceresti