Prima pagina

Enoh se simte mic dupa dialogul lui cu Dumnezeu

Capitolul 39
Enoh se simte mic după dialogul lui cu Dumnezeu
1 Copiii mei, comoara mea, ascultaţi-mă, căci am multe lucruri să vă spun.
2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă pot spune din gura Sa tot ceea ce a fost, ceea ce este, şi ceea ce va fi în ziua Judecăţii de Apoi.
3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să ştiţi totuşi că aceste cuvinte pe care le auziţi sunt cele ale unui om care a fost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă. De aceea, mă simt de parcă aş fi o bucată de fier proaspăt scos din focul arzător, aruncând încă jerbe de scântei de jur împrejur în timp ce se răceşte.
4 Priviţi-mi ochii. Poate vedeţi ceva de seamă în ei. Aflaţi doar că aceşti ochi au văzut ochii lui Dumnezeu, strălucitori ca razele Soarelui, care m-au umplut de respect.
5 Priviţi-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzut mâna lui Dumnezeu presărând stele pe cer numai pentru a mă ajuta să înţeleg cum a creat El toate lucrurile.
6 Priviţi ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptatea desăvârşită, absolută şi infinită a lui Dumnezeu.
7 Voi auziţi aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, aşa cum eu am auzit cuvintele Domnului ieşind de pe buzele Sale, precum un şirag de fulgere printre nori.
8 şi acum, dragi copii, ascultaţi cuvintele Tatălui Pământului, ascultaţi cum e să ajungi în faţa Lui, a Celui care stăpâneşte Cerul, pe cei vii, pe cei morţi şi toate oştile Îngereşti. Mă întreb de altfel cine ar putea sta astfel în faţa Lui fără a resimţi această durere veşnică a despărţirii.