Prima pagina

Doi Ingeri ii apar lui Enoh

Capitolul 1
Doi Îngeri îi apar lui Enoh

1 S-a petrecut în prima zi a lunii. Eram singur în casă şi dormeam în patul meu.
2 În timpul somnului m-a cuprins o tristeţe fără de margini, făcându-mă să plâng chiar în timp ce dormeam. Nu înţelegeam ce simţeam, nici de unde venea acea supărare sau ce însemna ea, cum nu înţelegeam nici ce mi se petrecea, nici de ce plângeam.
3 Deodată au apărut în faţa mea două siluete omeneşti uriaşe; nu-mi amintesc să mai fi văzut oameni aşa de mari pe Pământ. Feţele lor străluceau ca Soarele, ochii lor scăpărau ca nişte raze arzătoare şi din gura lor ieşeau flăcări. Cântecele şi înfăţişarea lor erau diferite, dar culoarea violetă părea să predomine. Iar aripile lor erau mai strălucitoare decât aurul şi mâinile lor – mai albe ca zăpada.
4 Ei stăteau în picioare la căpătâiul patului meu şi au început să mă cheme pe nume: „Enoh, Enoh...”
5 Atunci m-am trezit din somn, putând astfel să-i văd mai bine.
6 I-am salutat îngrozit. Pe faţa mea se citea doar frica, aşa că ei mi-au spus:
7 „Îndrăzneşte, Enoh, şi nu-ţi fie deloc teamă. Dumnezeu Cel Veşnic ne-a trimis la tine. Bucură-te, căci azi vei vizita împărăţia Sa. Dar înainte vei lăsa porunci copiilor şi familiei tale. Spune-le ce trebuie să facă în lipsa ta şi explică-le că nimeni nu trebuie să încerce să te vadă până când Domnul te va trimite înapoi la tine acasă.”
8 M-am grăbit să le dau ascultare. Am plecat de acasă şi m-am dus la copiii mei Matusalem, Regim şi Gaidad, cărora le-am spus ce doreau cei doi Îngeri.