Viziunea lui Enoh: pedepsirea Ingerilor cazuti

Capitolul 14
Viziunea lui Enoh: pedepsirea Îngerilor căzuţi.
Reşedinţa şi tronul lui Dumnezeu
1 Această carte conţine un cuvânt potrivit legilor divine şi povesteşte despre pedeapsa dată Îngerilor căzuţi care există din toată veşnicia.
2 Este viziunea celor poruncite de Fiinţa supremă. Am văzut cu ochii mei, în somn, ceea ce povestesc acum, cu limba mea şi cu răsuflarea pe care Dumnezeu Cel Atotputernic a dat-o gurii oamenilor pentru ca, graţie ei, să comunice între ei şi să se înţeleagă.
3 Aşa cum Dumnezeu a creat omul şi i-a dat însuşirea de a înţelege limba înţelepciunii, tot aşa El m-a creat şi pe mine şi mi-a dat porunca de a-i mustra pe Îngerii care veghează în cer.
4 Eu am scris cererea voastră, dar în viziunea mea mi s-a arătat că ea nu va fi îndeplinită, niciodată, şi că o judecată a fost dată împotriva voastră.
5 De acum înainte, voi nu veţi mai urca în cer în vecii vecilor: s-a dat poruncă să fiţi întemniţaţi pe Pământ pentru restul timpului.
6 Dar înainte de asta, veţi fi martorii uciderii copiilor voştri mult iubiţi. Nu vă veţi bucura de ei şi sub ochii voştri vor cădea, străpunşi de o spadă.
7 Cererea pe care aţi făcut-o pentru ei şi pentru voi nu va fi îndeplinită, chiar dacă veţi plânge, veţi implora şi veţi rosti toate cuvintele pe care le-am aşternut în acest hrisov. Iată ce viziune mi-a apărut în visul meu: am primit o chemare dinspre nori şi am fost răpit într-un vălătuc de fum. Dârele stelelor şi ale fulgerelor m-au făcut să merg mai repede şi au sădit tulburarea în mine.
8 Vânturile m-au făcut să zbor şi m-au ridicat de la Pământ până am ajuns la cer.
9 Am intrat în cer şi am mers până la un zid făcut din cristale şi înconjurat de limbi de foc care m-au înspăimântat.
10 Am străbătut aceste limbi şi m-am apropiat de o casă mare făcută din cristale. Zidurile semănau cu un mozaic şi podeaua ei era străvezie.
11 Acoperişul era precum o boltă înstelată străbătută de fulgere; mai mulţi heruvimi strălucitori stăteau în mijloc iar cerul, deasupra lor, semăna cu un talaz limpede.
12 Un foc ardent înconjura zidurile şi chiar şi uşa era învăpăiată.
13 Am intrat în casă, iar atmosfera de acolo era în acelaşi timp arzătoare ca focul şi îngheţată ca zăpada. Înăuntru nu era nici una dintre plăcerile vieţii pământeşti. Nu mă simţeam în largul meu.
14 Tulburat şi dârdâind, am căzut cu faţa la pământ şi
atunci am avut o altă viziune.
15 Era un alt palat, mai mare decât primul, şi toate porţile sale se deschideau înaintea mea.
16 Era clădit din limbi de foc şi era atât de minunat, de falnic şi de mare încât mi-e greu să descriu o astfel de minune.
17 Pământul era de foc. Fulgere şi o boltă înstelată formau tavanul şi chiar şi acoperişul era de foc arzător.
18 Am privit şi am văzut înăuntru un tron înalt, asemănător cu cristalul. Tot ceea ce era împrejur strălucea ca Soarele şi se auzea vocea heruvimilor.
19 Râuri de foc arzător izvorau de sub tron iar eu nu mă puteam uita la ele.
20 Pe acest tron şedea Fiinţa Supremă în toată slava Sa. Veşmântul Său era mai strălucitor ca Soarele şi mai alb ca zăpada.
21 Nici un Înger nu putea să intre în această casă şi să vadă chipul Fiinţei Supreme în deplinătatea slavei. Nici o fiinţă umană nu o putea privi.
22 Un foc arzător o înconjura şi în faţa Sa se înălţau nişte flăcări mari. Nimeni dintre cei care se aflau în preajmă nu se putea apropia de Ea. Erau acolo mii de Îngeri, dar Ea nu avea nevoie de sfaturile lor.
23 Iar sfintele făpturi care Îi stăteau alături nu se îndepărtau nicicând de Ea, nici măcar noaptea.
24 Până în acea clipă, rămăsesem prosternat. Dar Stăpânul, cu propria Lui gură, m-a chemat şi mi-a spus: "Enoh, vino aici şi ascultă-Mi cuvântul sfânt."
25 Apropiindu-se de mine, unul dintre sfinţi m-a trezit,
m-a făcut să mă ridic şi să mă apropii de uşă. Eu priveam cu capul plecat.