Prima pagina arrowDouã fete sublime

Douã fete sublime

angel225.jpg In 1956, soldatul Petar, in varsta de 20 de ani, isi efectueaza de doua luni serviciul militar in armata populara Iugoslava:

"In `56, Tito traia mereu cu teama ca va fi invadat de rusi si acest lucru se traducea pentru noi in antrenamente foarte dure in muntii Sloveniei. Eu imi faceam serviciul la Pivka Kaserna. Intr-o dupa-amiaza, dupa un mars foarte lung, facut in pas alergator cu tot arsenalul in spate, am avut ameteli, pieptul mi se comprima si picioarele au devenit foarte grele. Nu mai puteam sa merg. Au trebuit sa ma duca pe targa la cazarma, unde doctorul m-a ascultat si m-a trimis de urgenta la spitalul militar din Ljubliana. Acolo medicii au diagnosticat o fibrilatie a inimii. Eram in stare critica. Mi-aduc aminte de o camera sinistra de urgente pe care o imparteam cu un batran colonel care nu era intr-o stare mai buna decat mine. Cu toate tonele de medicamente pe care le inghiteam, nu ma simteam mai bine, ci din contra. Dupa mai mult de o luna de spitalizare, simteam ca fortele ma paraseau din ce in ce mai repede.

Intr-o noapte, am deschis brusc ochii si, spre marea mea surpriza, in fata mea se aflau doua fete absolut sublime, imbracate in robe albe, aproape scanteietoare. Inainte de a merge mai departe, trebuie sa precizez ca nu erau infirmiere de spital. Infirmierele dintr-un spital iugoslav, mai ales militar, nu seamana cu niste manechine, nici pe departe. Mai ales in 1956. Iar cele pe care le cunosteam erau niste matroane brune si grase, cu par pe picioare si  adesea "mustata", si care erau la fel de gratioase ca un termometru. Nimic in comun cu aceste superbe blonde care pareau sa aiba 19 spre 20 de ani si care imi zambeau. Erau intr-un fel de ceata, nu stiu cum sa explic asta. Dar in acelasi timp le distingeam foarte clar. Atunci am vrut sa le vad mai de aproape, va imaginati... Si in mod inexplicabil, am avut senzatia ca prind puteri, suficient pentru a ma ridica din pat si a incerca sa ma apropii de ele. Voiam sa le vad...Dar o data ce m-am ridicat, nu mai era nimeni in camera. Toate acestea n-au durat decat zece sau cincisprezece secunde. N-am inteles prea bine si, acum dupa treizecisisapte de ani, inca ma mai gandesc la ele.

Intre timp, starea mea de sanatate s-a ameliorat gradat si dupa o luna si jumatate am parasit spitalul. In ultimele zile petrecute acolo, imi amintesc ca i-am auzit intr-o dimineata pe doi medici susotind: "Ce pacat de acest baiat. Asa de tanar. Nu mai are mult de trait." Bineinteles, am mai avut de atunci cateva probleme cardiace datorita constitutiei mele slabe. Dar am supravietuit si imi spun ca daca pe ele le voi intalni dupa moarte, atunci nu mi-e teama deloc."


Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Poate ca un inger arata ca tot ceea ce noi am uitat: lucruri uitate, sentimente uitate, care nu par cunoscute atunci cand le reintalnim. Pierdute, dar care odinioara au fost ale noastre."
John Ashberry