Prima pagina arrowDionisie Areopagitul

Dionisie Areopagitul

Sfântul sfințitul mucenic Dionisie Areopagitul a fost botezat de Sfântul Pavel în Atena, și s-a numărat prin cei ªaptezeci de Apostoli. Dionisie provenea dintr-o familie bună din Atena, și a fost instruit în cele ale filosofiei vremii atât acasă, cât și în celebrele școli ateniene, devenind membru (sfetnic) al Areopagului. A fost căsătorit, și a avut mai mulți copii. După convertirea sa la creștinism, sfântul Pavel l-a făcut episcop. Mai apoi, Dionisie a plecat cu Pavel în călătorii misionare. Astfel, a mers la Ierusalim, unde a văzut-o pe Maica Domnului, și a scris despre această întâlnire în una din cărțile sale. De asemenea, a fost printre Apostolii și Episcopii prezenți la Adormirea Maicii Domnului.

Văzând pe apostolul Pavel primind mucenicia (la Roma, în anul 67), Sfântul Dionisie s-a umplut și el de dorința de a fi mucenic pentru Iisus Cristos. A mers deci și a predicat Evanghelia în Occident, și în special în Galia (Franța de azi), împreună cu ucenicii săi, Rustic preotul și Elefterie diaconul. Aici a convertit pe mulți barbari la creștinism, dar a și avut multe de îndurat.

În sfârșit, în anul 96, sub domnia împăratului Domițian, sfântul Dionisie a fost prins și chinuit pentru credință, împreună cu Rustic și Elefterie. Au murit toți trei la Paris, tăindu-li-se capetele. Trupurile lor au fost părăsite de păgâni ca să fie mâncate de fiarele sălbatice, dar creștinii din oraș le-au ascuns un timp, până ce Catula, o creștină înstărită, le-a îngropat pe toate cum se cuvine, într-un cavou zidit cu cheltuiala ei. Aceasta s-a făcut într-o zi de 3 octombrie, care a și rămas ziua pomenirii sfântului.

Cele mai cunoscute texte ale sfântului Dionisie sunt aceste patru tratate:

    * Despre numirile dumnezeiești sau Despre numele divine
    * Despre teologia mistică;
    * Despre ierarhia cerească;
    * Despre ierarhia bisericească.

Acesta, întrecând pe toti cu bogatia, cu slava, cu mintea si cu întelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat si a fost hirotonit episcop. Fiind învatat tainele cele de negrait si dumnezeiesti de înteleptul Ierotei, a lasat si carti minunate si foarte înalte. Însa acest sfânt Dionisie tâlcuind si Tipicul bisericestii orânduieli, dupa aceea s-a dus spre partile Apusului, pe vremea împaratiei lui Domitian si aratând multe minuni, i s-a taiat capul în cetatea Parisului. Si primindu-si capul în mâinile sale, a umblat doua mile de loc pe picioarele sale, facând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, si nu l-au lasat pâna nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Si oprindu-se din dumnezeiasca pronie, l-a pus în palmele ei ca un odor. Asijderea si ucenicii sai, Rustic si Elefterie, taindu-li-se capetele si aruncându-li-se trupurile împreuna cu mucenicescul trup al sfântului propovaduitor ca sa-l manânce fiarele cele salbatice si pasarile. Oarecare credinciosi le-au luat si le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigatori; si dupa ce s-au dus aceia, le-a asezat Fericita Catula într-o casa, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscativ, albenet, cam galben, putinel cam scobit la nari, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciti si cu urechile mari, carunt paros, cu barba cam lunga si rara putinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Si se savârseste soborul lui în preasfânta marea Biserica.

"Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevăzute, o oglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată, nici cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spun așa) toată frumusețea absolutei bunătăți dumnezeiești și aprinzând în ea însăși, ca o iradiere nestricăcioasă, bunătatea tăcerii tainice"

 


Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Poate ca un inger arata ca tot ceea ce noi am uitat: lucruri uitate, sentimente uitate, care nu par cunoscute atunci cand le reintalnim. Pierdute, dar care odinioara au fost ale noastre."
John Ashberry