• Narrow screen resolution
  • Wide screen resolution
  • Auto width resolution
  • Increase font size
  • Decrease font size
  • Default font size
  • default color
  • red color
  • green color

angelinspir

angelinspir

Steven Greer si entitatile angelice (1)
Prima pagina arrow Despre ingeri arrow Steven Greer si entitatile angelice (1)

Steven Greer si entitatile angelice (1)

 Imprimare E-mail

Despre Steven Greer

steven-greer.jpgL-am cunoscut pe Steven Greer cu aproape douăzeci de ani în urmă, cu ocazia unei cuvântări pe care am ținut-o la biserica Unity din Arden, în Carolina de Nord. După ce renunțasem la cariera mea de astronom implicat în știința-etalon de la Universitatea Princeton și de la Science Applications International Corporation1, începeam să mă eliberez gradat de limitările și așteptările științei occidentale. Studiam, de asemenea, intens fenomenul farfuriilor zburătoare/extratereștrilor, respins de majoritatea colegilor mei care sunt oameni de știință. Acum mă simțeam liber să explorez și să exprim realitatea noastră transcendentă.

Eu și doctorul Greer, medic de urgență strălucit, având multă experiență în acest domeniu, am stat de vorbă până noaptea târziu prima dată când ne-am întâlnit. Am început să facem conexiuni pe care abia atunci începeam să le înțelegem: că vizitele extratereștrilor nu erau numai reale, ci că ele ne puteau ajuta să depășim criza globală cauzată de factorul uman. De atunci înainte, Steven m-a călăuzit în mod exemplar, ajutându-mă să pătrund misterele nu numai ale fenomenului însuși, ci și ale „zonelor subterane” ale guvernului Statelor Unite și ale mușamalizărilor efectuate de marile corporații. Ca urmare, doctorul Greer a dovedit cu perseverență că e un luptător neînfricat și energic, aflat în vârful schimbării planetare.

Mai întâi, el a fondat The Center for the Study of Extraterrestrial Intelligence2 (CSETI), în care a introdus conceptul de ambasador al oamenilor pe lângă culturile de pe planete îndepărtate – dar de această dată nu doar o simplă ficțiune a genului SF. Prin realizarea de expediții nocturne în zonele „fierbinți” de aterizare a OZN-urilor de pe tot globul, grupurile lui pătrund în nave prin utilizarea luminilor, sunetelor și vizualizării, pe care le-a denumit întâlniri directe de gradul cinci sau CE-53. Aceste reuniuni continuă să fie oferite celor interesați să învețe.

Apoi, Steve s-a înhămat la dificila sarcină de a localiza sursele adecvate și de a primi de la acestea mărturii video, pe DVD, deținute de guvernul S.U.A. de la peste o sută de martori ai unor experiențe OZN/ET în cadrul Proiectului Desecretizarea, efort deosebit care a culminat cu o conferință de presă majoră în Washington, în mai 2001. Aceste revelații suferiseră un lung și sordid proces de secretizare din partea guvernului și a presei, la fel ca dobândirea unor tehnologii precum microelectronica, propulsia antigravitațională și punctul zero sau energia „gratuită” de la vizitatorii noștri. Această mușamalizare de neconceput a avut loc timp de aproape șase decade, de la prăbușirea OZN-ului lângă Roswell, New Mexico, în iulie 1947, eveniment crucial care nu a fost cu siguranță cauzat de baloane, așa cum au susținut forțele armate aeriene din S.U.A. Asemenea mituri sunt acceptate numai de cei ignoranți sau de cei puternici și de supușii lor.

Activitatea de pionierat a doctorului Greer, cu privire la dezvăluirea adevărului, a condus la o înțelegere mai profundă a credibilității rapoartelor despre contactele realizate cu ET, ca și a mușamalizării acestora; de exemplu, s-a aflat despre cercetarea „top secret maxim” care are loc lângă infamul Groom Lake din Nevada și în alte părți.

Steven Greer este un războinic spiritual cu o înaltă chemare, care se opune acelor forțe ce se identifică drept „Statele Unite”. Aceste forțe sunt de fapt criminalii ce trebuie să fie aduși în fața justiției pentru nenumărate motive care sunt clare celor mai mulți dintre noi, martori la prăbușirea imperiului american. Doctorul Greer, mai mult decât oricine altcineva, a adus dovezile cele mai clare ale ascunderii fenomenului OZN/ET și acum depinde de noi, adică de restul, să le înțelegem și să le admitem. „Adevărul ascuns - Cunoașterea interzisă”  (lucrare apărută și în românește la editura Daksha) ne oferă cea mai actualizată relatare a vastei acumulări de dovezi, considerate dintr-o perspectivă autobiografică. Este o povestire prin care sunt dezvăluite cele mai mari mistere ale timpului nostru de către un suflet curajos, nesupus tiranilor care ne stăpânesc în ceea ce se spune a fi cea mai puternică națiune din lume.

La fel de important e faptul că el redă natura culturilor de pe alte planete și vorbește despre faptul că suntem vizitați de cei care sunt empatici față de condiția umană, fără însă ca ei să intervină direct (așa-numita Primă Directivă, devenită faimoasă ca urmare a serialului „Star Trek”). Ne trezește la realitate faptul că, numai din momentul în care Statele Unite au lansat Era nucleară în 1945, cauzând cea mai înfricoșătoare devastare a Hiroshimei și Nagasaki-ului, au avut loc contactele, aparițiile și transferurile de tehnologie din epoca modernă. Bombardierele atomice cu arie extinsă au fost staționate la Roswell, bomba a fost creată la Los Alamos, prima a explodat la Alamagordo și rachetele care urmau să transporte bombele au fost testate la White Sands – toate în New Mexico, un centru militaro-industrial major. A fost doar o coincidență faptul că OZN-ul din 1947 de la Roswell s-a prăbușit tot acolo? E îndoielnic: ororile tehnologiei nucleare ar determina orice rasă extraterestră miloasă să se repeadă în acea zonă, așa cum au făcut de atunci la baze militare și nucleare din alte părți. Probabil ajută la împiedicarea ororilor pe care nici aceasta nu dorește să le vadă generate de oameni iresponsabili.

Noi, pământenii, avem nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obține, așa că de ce să nu acceptăm fenomenul așa cum este, să ne mirăm de această minune, lăsând deoparte preconcepțiile culturale? Numai extinzându-ne cunoașterea și luând măsuri politice corecte, putem face modificările necesare și la aceasta se pricepe foarte bine doctorul Greer.

Din mai multe perspective, fenomenul OZN ne spune mai multe despre noi înșine decât despre vizitatorii noștri misterioși, iar oglinda pe care ei o țin în fața noastră este înspăimântătoare – și totuși dătătoare de speranță, dacă ascultăm cuvintele doctorului Greer. De exemplu, descoperirea de către el a Sistemelor de acces energetic spațial (SEAS4) oferă suport inventatorilor pentru a descoperi noi tehnologii energetice revoluționare care ar putea da lumii o energie ieftină, curată și descentralizată, încheind astfel epoca petrolului, cărbunelui, epoca nucleară, precum și poluarea și modificările climaterice determinate de om. Noi, cei din New Energy Movement5, colaborăm îndeaproape cu conducătorii SEAS și alte organizații pentru a susține importanța tehnologiilor energetice noi, nepoluante, suprimate în prezent de interese puternice.

În seara în care m-am întâlnit pentru prima dată cu doctorul Greer, Chad O’Shea, cleric al bisericii unitare, mi-a oferit un slogan: „Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va îngrozi.” Dacă ne îngăduim să luăm aminte la condițiile noastre cumplite, nu să le negăm, și apoi să căutăm soluții, atunci am mai putea avea o șansă ca civilizație.

Această activitate curajoasă nu este pentru cei slabi. Mulți oameni de știință care s-au aventurat pe tărâmuri aflate la granița cunoașterii au fost amenințați, asasinați sau suprimați prin avalanșe de dezinformări și atacuri personale. Doctorul Greer a îndurat toate acestea, spre norocul nostru.

Această carte ar putea fi cea mai importantă pe care o citiți. Nu este numai plină de adevăruri transcendentale, ci este o chemare la acțiune pentru a trece de la paradigma tiraniei terestre la o comunitate pașnică, durabilă și pur și simplu cosmică.

Brian O’Leary, astronaut pe Apollo, om de știință, 14 septembrie 2005

Adevărul ascuns – cunoașterea interzisă

angel99.jpgA venit însă timpul să aflați: de ce un medic care a fost directorul unei secții de urgență foarte activă a renunțat la carieră pentru a transmite lumii informația că, de fapt, nu suntem singuri în univers? Prin ce experiențe personale am trecut – începând din copilărie –, care mi-au oferit cunoașterea culturilor cosmice, a conștiinței cosmice și care totodată mi-au permis să întrezăresc viitorul uimitor rezervat umanității? Care sunt noile tehnologii energetice și de propulsie care ne pot oferi o nouă lume, lipsită de poluare, sărăcie și conflicte? Care este punctul central unde mintea, spațiul, timpul și materia se întâlnesc – și cum ar putea fi acesta folosit tehnologic de o civilizație avansată? Cum arată tiparul următorilor cinci sute de mii de ani de civilizație umană pe Pământ și cum putem realiza tranziția până la acea perioadă? Ce am descoperit – și am trăit – când m-am întâlnit cu șefi de stat, reprezentanți ai CIA, miliardari și agenți sub acoperire care la rândul lor sunt disperați să mențină secretul și în același timp se roagă să fie eliberați din cutia neagră în care s-au întemnițat singuri? Cine a menținut acest adevăr ascuns și această cunoaștere interzisă secretă și mai ales de ce?

Această carte răspunde la toate aceste întrebări și nu doar la ele. Este dezvăluirea mea personală. După ce am fondat și condus Proiectul Desecretizarea, simt că a venit timpul ca milioanele de oameni care urmăresc activitatea noastră să afle adevărul despre cum am ajuns aici și ce am descoperit.

Nu mă aștept ca cititorul obișnuit să accepte toate aceste răspunsuri sau oricare dintre ele. De fapt, nu mă aștept la nimic. Este adevărul așa cum l-am descoperit și acesta este efortul meu sincer de a-l transmite. Sper că veți afla un sens în această mărturisire a mea oferită din inimă și cu toată sinceritatea.

Este timpul ca un capitol al istoriei umane să se închidă și un altul să se deschidă. Avem oare curajul să îmbrățișăm această lume nouă, ale cărei caracteristici sunt pacea universală, iluminarea și o civilizație a tehnologiei cu adevărat avansate pe Pământ, care să dureze timp de mii de ani? Forțele retrograde care încearcă să aducă umanitatea în vremuri de război în spațiu, de distrugere globală, care urmăresc să creeze un adevărat dezastru al mediului și o mare nebunie culturală trebuie înlocuite prin actele curajoase ale altor persoane, cu un mod de a fi complet nou.

A venit timpul ca voi să știți, iar noi toți să acționăm. Numai prin acțiunile colective ale celor care doresc cu ardoare un viitor fericit al umanității putem depăși abisul de distrugere care ne așteaptă și putem asigura protecția unei lumi pregătite să-și ocupe locul în rândul marilor civilizații ale cosmosului.

Doctor Steven M. Greer     1 februarie 2006

Într-o după-amiază însorită din 1965, mă agitam cu grupul obișnuit de spiriduși de joacă din vecini. Eram cu toții niște copii tipici din sud, care rătăceam pe străzi în căutarea oricărui gen de aventură – uneori pentru a clădi ceva, alteori doar pentru a vedea ceva sau a lua acasă. Nu eram deloc pregătiți pentru ceea ce a apărut brusc pe cerul dinspre sud-vest: o navă argintie, de formă ovală, strălucitoare, care în mod clar nu reprezenta un avion sau un elicopter. Era netedă, complet silențioasă și absolut diferită de orice văzusem vreodată. După ce a plutit pe cer o vreme, a dispărut brusc.

Din acea zi, legătura mea subtilă cu acea navă spațială nu a dispărut. Evenimentele din următoarele săptămâni au întărit această legătură: am avut mai multe vise lucide și întâlniri nocturne cu ființe nepământene. Pentru că eram doar un băiat, am putut să „accept” totul – mi s-a părut un rezultat natural al incidentului la care am luat parte cu cei trei prieteni ai mei. Cred că extratereștrii se concentrau să trezească în mine conștiința și acceptarea lucrurilor de dincolo de lumea vizibilă. Inocența mea mi-a permis să privesc aceasta fără nicio prejudecată, deși nu am vorbit public de experiența respectivă (din cauza riscului de a fi ridiculizat) decât cu câțiva ani în urmă.

Dar această conexiune timpurie mi-a schimbat viața. Era evident începutul unor căutări mai complexe ale adevărului, care s-au intensificat odată cu maturizarea mea.

Interesul și curiozitatea mea față de aceste chestiuni au devenit foarte puternice, deși nu am avut nicio altă întâlnire directă cu extratereștrii timp de ani de zile. Ideea de a cunoaște ființe de pe alte planete mă încânta și mă hrăneam cu sentimentul de uimire și bucurie pe care îl nutream atunci când mă uitam la cerul nocturn. Niciodată nu am simțit teamă, pentru că acest sentiment mi se părea la fel de confortabil și firesc ca și acela de a fi acasă. Prin urmare, felul în care vedeam eu ideea existenței extratereștrilor era că ea este logică, „de la sine înțeleasă” și că aceste ființe sunt conștiente de evoluția noastră pe Pământ. Acest sentiment, de a fi una cu întreaga creație,  mi-a produs întotdeauna o senzație de bucurie și de pace, încă de când eram preșcolar. În mijlocul naturii simțeam că există ceva viu și divin dincolo de existența cotidiană. Cred că a fost întotdeauna ceva, ca o mână pe umărul meu, ca o prezență ascunsă ce m-a ajutat și m-a ghidat către o percepție a conștientului; o prezență conștientă și în același timp misterioasă, care intra în contact cu mine atunci când mă uitam la cer sau mă jucam afară. Există un proverb persan: „Cel mai bun mod de a-L iubi pe Dumnezeu e acela de a iubi creația sa”. Am fost binecuvântat să simt această realitate într-un mod foarte inocent, chiar primitiv.

Aveam o viziune neconvențională asupra vieții, poate ca rezultat direct și natural al unei copilării la fel de neconvenționale. Totuși, viața în familia mea era foarte tulburată. Copiii proveniți din asemenea medii dificile urmează în mod obișnuit una din două căi în viață: fie cedează obiceiurilor și dependențelor autodistructive, uneori până la punctul sinuciderii, fie găsesc o forță interioară suficientă pentru a clădi o viață valoroasă și productivă. Am ales cel de-al doilea traseu, mulțumită Domnului și intervenției lumii văzute și nevăzute.

În realitate, poate că nu am cunoscut niciodată o situație familială mai traumatică, mai disfuncțională decât cea din familia mea. Din cauza alcoolismului părinților și a condițiilor de acasă afectate de acesta, noi, copiii, trăiam de asemenea într-o stare de semiabandon parental, de neglijare și abuz. Îmi amintesc, ca preșcolar, că mâncam scrum de țigară, nisip și pământ atunci când nu găseam altceva. Ca doctor, realizez acum că acestea îmi ofereau cel puțin câteva din suplimentele de minerale de care corpul meu avea nevoie: una din acele nevoi instinctive cerute de organism pentru a putea supraviețui. Eram adeseori foarte bolnav, mai ales iarna, de pneumonie și bronșită gravă. Plămânii mei  păstrează încă cicatrici din cauza acelor crize teribile.

Totuși, atunci când îți este foarte greu, înveți să apreciezi mai mult binele. Dificultățile m-au întărit. Orice amărăciune pe care am păstrat-o din copilărie a dispărut odată cu realizarea că acest lucru m-a întărit, m-a făcut un supraviețuitor. Când am ajuns la liceu, am jurat să preiau controlul vieții mele și să mi-o schimb și chiar așa am făcut.

Pe parcursul unora din acei ani, m-am întreținut singur, având propriul apartament. Aveam o slujbă într-un restaurant din zonă și munceam în fiecare seară până la unu noaptea, după care mă sculam la ora șase în fiecare zi ca să traversez orașul pe bicicletă până la școală. Am reușit să am numai note de zece, devenind un elev eminent, implicat în numeroase activități școlare.

Sentimentul meu de responsabilitate fraternă s-a extins asupra celor trei surori ale mele. Adeseori mă refeream la ele, fără să vreau,  ca la „fiicele mele”, atât de puternic era instinctul meu protector și de afecțiune pentru ele. Având părinți care erau modele negative, am învățat cum nu e bine să fac lucrurile. Dificultățile au condus la realizarea că noi, cu toții, ne creăm viitorul propriu, iar depășirea limitărilor impuse de naștere, sărăcie, abuz sau orice altă greutate este posibilă prin exercitarea voinței umane.

Am început să citesc Vedele (literatura veche, sacră a Indiei) și să studiez sanscrita. Am învățat singur meditația și conceptul transcendenței, care corespundeau modului meu de a gândi. Fusesem crescut în afara granițelor religiei formale. Părinții mei nu m-au dus la biserică în copilărie (de fapt, erau complet atei). Lipsa de atașament față de orice doctrină a vreunei instituții mi-a permis să rămân deschis ideilor care puteau fi în afara zonei de acceptare a cuiva crescut într-o tradiție religioasă convențională. Rezultatul este că eu am trecut în mod natural pe tărâmul experiențelor meditative și al conștiinței superioare, fără sprijin din exterior. Am învățat singur rugăciunea și meditația, de la lectură la experiența directă. Aceste preocupări, combinate cu implicarea mea școlară în chestiuni legate de mediu și de pace, a creat un nou strat de experiență și de dezvoltare a conștiinței mele. În acest punct a avut loc experiența pe care acum o numesc „nonlocalizarea conștiinței”. Când aveam puțin timp liber, adoram să mă plimb pe bicicletă în zonele de la țară, căutând această conexiune.

Stăteam întins pe o pajiște și exersam acele tehnici care se nășteau din ființa mea. Călătoream pentru a observa alte zone din Charlotte sau pentru a vedea alte locuri de pe Pământ; uneori chiar mă duceam în spațiul imens și negru. Aceste experiențe minunate au devenit un obicei pe care îl urmam adeseori. La vârsta de cincisprezece ani, o forță minunată și de neoprit s-a trezit în mine, fără legătură cu o tradiție anume. S-a manifestat complet din interior.

Apoi, în primăvara anului 1973, m-am rănit la coapsa stângă. Plănuisem să mă duc cu bicicleta din Charlotte până la insulele de pe coasta Carolinei de Nord, o călătorie de trei sute douăzeci de kilometri. Am ignorat rana și nu am renunțat la planurile mele, acoperind toată distanța până la coastă într-o zi și apoi întorcându-mă la apartamentul meu ieftin din Charlotte. Am făcut o infecție gravă la picior, care s-a împrăștiat în tot corpul.

În acea perioadă am fost foarte bolnav. Din cauza muncii grele și a programului școlar, eram deja foarte obosit înainte să se petreacă aceasta. Eram și sărac, așa că nu se punea problema să mă duc la doctor. Ca medic, acum știu ce mi s-a petrecut: am făcut septicemie, ceea ce înseamnă că sângele mi s-a infectat și am făcut febră foarte mare. Unii mușchi ai scheletului au cedat și ei, supraîncărcându-mi rinichii. Toate acestea sunt simptome potențial fatale și mă apropiam de punctul final: un băiat în vârstă de șaptesprezece ani, fără telefon, care încearcă să se trateze singur, neînțelegând complet gravitatea bolii. Am fost la un pas de moarte și m-am trezit brusc eliberat de corpul meu.

Atunci am fost purtat în adâncimile spațiului, unde mă simțeam deja ca acasă. Apoi am trăit ceea ce acum înțeleg că a fost conștiința divinității, unde individualitatea mea s-a estompat, devenind una cu mintea efervescentă, neîngrădită, pură, infinită. Nu exista nici o dualitate. A durat cât o eternitate, pentru că simțul normal al timpului dispare în acea stare. Am văzut toată creația și vastitatea cosmosului, care erau cu mult mai frumoase decât aș putea eu exprima în cuvinte. Nu simțeam nimic înfricoșător, doar conștiință infinită, bucurie și percepția unei creații perfecte, nesfârșite.

angel100.jpgÎn cele din urmă, două lumini strălucitoare s-au apropiat din stele. Acum știu că ele erau îngeri, întrupări, manifestări ale Domnului. Nu erau antropomorfice sau antropocentrice, ci arătau ca niște puncte de lumină strălucitoare – energie pură, conștientă. Când acele entități angelice s-au apropiat de mine, am devenit una cu ele. A fost incredibil de frumos. Apoi s-a produs convergența cunoașterii într-o formă preverbală, înainte și dincolo de cuvinte. Ca atunci când spui „măr” și în cuvânt se află imaginea propriu-zisă a mărului, care ar putea fi astrală (o formă de lumină). Și în această imagine conștientă există forma de idee pură a mărului însuși – esența sa. Astfel mi s-a transmis informația.

Nu știu cât a durat acea uniune cu Dumnezeu. Am fost influențat de frumusețea contactului și în același timp foarte copleșit.

În cele din urmă, s-a trecut la un mod de comunicare mai linear. Unul dintre îngeri a spus:
- Poți veni cu noi sau poți să te întorci pe Pământ.
Am avut prezența de spirit să întreb:
- Dar Voi ce doriți?

Iar acea ființă angelică a răspuns:
- Este dorința noastră să te întorci pe Pământ pentru a face alte lucruri.

La aceste cuvinte, m-am întristat, deoarece în acel moment nu voiam deloc să mă întorc pe Pământ. Aș fi fost foarte fericit să rămân în acea stare de inconștiență, în acel loc al celor fără loc. Dar știam într-un fel că cel mai bun răspuns al ființei umane este acceptarea voinței divine și am spus:

- Atunci așa să fie. Mă voi întoarce pe Pământ.

Am cunoscut atunci realitatea entităților angelice superioare, am simțit existența vie a Divinului și comuniunea creației cu divinitatea. Am simțit uniunea completă, perfectă cu mintea nemărginită și creația. Apoi, fără să-mi dau seama, mi-am pierdut cunoștința și m-am întors în corpul meu, ca și cum aș fi căzut.

Îmi amintesc limpede, ca și cum ar fi fost azi, că am văzut arțarul din fața micului meu apartament  cum se legăna în vânt sub lumina unui felinar. Dar nu mă puteam mișca.

Apoi am simțit o anumită forță în cameră, trimisă aici că să-mi încerce voința de a trăi. Era o experiență oarecum înspăimântătoare, dar poate necesară, care m-a silit să apelez la toată voința mea pentru a rămâne aici. Acea forță părea să mă tragă înapoi. Așa că părăseam corpul după care mă întorceam. A trebuit să depun un mare efort de voință pentru a rămâne în corpul fizic și a-mi menține corpul astral de lumină și corpul conștient integrate în acesta. După vreo șase încercări, am reușit să mă fixez și să rămân aici, în planul fizic. Apoi am devenit complet conștient și mi-am recăpătat aptitudinile motorii.

Această experiență de natură pur spirituală mi-a transformat viața mai mult ca orice altceva, a schimbat tot ceea ce fusesem învățat – că nu există nici o Ființă Divină sau existență conștientă după moartea corporală. Acum știu din experiență directă că acest lucru este fals. Dumnezeu există și la fel și Mesagerii săi, îngerii. Pentru mine, nimic nu avea să mai fie vreodată la fel ca înainte. Aflasem că nu trebuie să te temi de moarte și că, de fapt, nu există moarte, ci doar o transformare, o trecere de la o  stare de existență la alta.

Când m-am ridicat și m-am reintegrat în lume, am rămas în această stare de binecuvântare incredibilă, o stare foarte subtilă de conștiință superioară, în care sentimentul conștiinței cosmice era încă treaz în mine. Închis în cameră, puteam fi infinit de conștient în același timp. Misticii numesc aceasta conștiință cosmică – o stare pe care am continuat să o experimentez multă vreme după aceea.

Foarte interesant este că piciorul meu bolnav s-a vindecat atunci în mod spontan. Nu m-am dus la doctor și nu am primit niciun tratament cu antibiotice pe timpul bolii.
 
< Precedent   Urmator >
[ Inapoi ]


Vezi si...

Videoclipuri


Ingerul materializat salveaza un baiat din apa
Arhanghelul Gabriel - Dumnezeu este puterea mea
Darul Arhanghelilor - FlashMob la metrou, 2011
Arhanghelul Metatron
 

Video

video45.jpg

Angelinspir

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Newsletter




Recomandare

urmele_misterioase.jpg

Angelinspir.ro