Va prezentam in continuare o dezbatere extrem de interesanta despre existenta si rolul ingerilor, ai carei portagonisti sunt Matthew Fox, doctor in teologie, preot episcopal, editor sef al revistei Creation Spirituality, presedinte al University of Creation Spirituality, autor a 17 carti, si genialul biolog englez Rupert Sheldrake, creatorul faimoasei teorii morfogenetice, autor a peste 10 carti.

Matthew Fox: De ce se reintorc ingerii astazi? De curand, acestia au fost subiectul multor articole in presa si emisiuni Tv, cat si a multor carti incluzand cateva bestseller-uri. Este oare un capriciu? Sunt ingerii cel mai consumat obiect pentru sufletele infometate? Este acesta un zbor catre o alta lume, o evadare catre un taram de lumina eteric, o distragere de la problemele sociale si politice stringente?

Sau poate revenirea ingerilor este capabila sa inspire imaginatia noastra morala? Pot ei sa ne ofere curajul de a face fata mult mai eficient acestor probleme in timp ce ne indreptam spre mileniul trei?

De curand am realizat un studiu despre experiente cu ingeri. Intre 60 si 80% dintre persoanele intervievate au afirmat ca au avut astfel de experiente. Studiile pe esantioane selectate aleator din populatia americana au aratat ca o treime dintre oameni au simtit prezenta unui inger la un moment din viata lor. Acest lucru sugereaza ca ingerii nu sunt neaparat ceva greu de crezut. Cand experimentezi ceva nu mai trebuie sa crezi in acel lucru; nu este o chestiune de credinta, ci una de experienta. Misticismul presupune sa avem incredere in experienta noastra. Si astazi, poate ni se spune sa avem incredere in experienta noastra legata de ingeri.

In masina  cosmogoniei a ultimelor secole, nu a mai fost loc si pentru ingeri. Nu mai era loc pentru mistici. In timp ce ne deplasam dincolo de aceasta masina a cosmogoniei nu mai incape indoiala ca misticii vor reveni; si ingerii se intorc deoarece o cosmogonie vie revine. Sfantul Toma d’Aquino, teologul secolului treisprezece,  a spus "Universul nu ar fi complet fara ingeri... intreagul corp pamantesc este guvernat de Dumnezeu prin intermediul ingerilor de lumina". Vechea, traditionala invatatura spune ca atunci cand traiesti in univers, si nu intr-o masina creata de om, este loc pentru ingeri.
Ce este un inger? Si ce fac ei?
In primul rand ingerii sunt foarte puternici. Sa nu fiti indusi in eroare de imaginea heruvimului nud din era baroca care ne-a umplut imaginatia. Cand ingerul apare in Scripturi, primul cuvant care apare invariabil este "Nu te teme". Asadar, ar fi acestea primele lor cuvinte daca ar veni ca heruvimi dezgoliti? "Pune-ti-mi roba" mai degraba.

Ingerii sunt fiinte pline de intelepciune. Ei gandesc profund. Sunt experti in a intelege. Ingerii cunosc deja prin intuitie gandurile esentiale ce sustin toate celelalte ganduri, conform lui Toma d’Aquino si altor teologi. Ingerii nu trebuie sa merga la scoala ca sa invete esenta lucrurilor. Nu au nevoie de un rationament discursiv si experient pentru a invata. Ei stiu totul intuitiv, instantaneu.

Sunt experti in intuitie, si pot dinamiza intuitia si creativitatea noastra. Acesta este un motiv pentru care artistii si ingerii sunt prieteni atat de profunzi. Cand ne uitam la minunatele, uimitoarele imagini cu ingeri pe care artistii ni le-au oferit, ne confruntam nu numai cu un subiect bogat de pictura, ci cu o relatie dintre ingeri si artisti. Intuitia este autostrada pe care circula ingerii.

Ingerii sunt de asemenea buni prieteni cu profetii si noi avem nevoie de profeti astazi. "Ce fac profetii?" intreaba Rabinul Heschel. "Profetii interfereza." Daca suntem pe cale sa schimbam cursul umanitatii astazi, avem nevoie de profeti si, conform lui Toma d’Aquino, ingerii sunt foarte mult implicati in profetie.
In plus, ingerii au si o vointa foarte puternica, iar Toma d’Aquino spune: "Vointa este prin natura lor iubire." Ingerii nu sunt intelectuali abstracti; sunt iubitori, fiinte pline de compasiune. Iubirea invadeaza intelegerea lor. Cunoasterea lor este o cunoastere a inimii.

Asadar, observam ca in domeniile intelepciunii, cunoasterii, iubirii, compasiunii si profetiilor, ingerii au foarte clar o multime de lucruri sa ne invete despre spiritualitate. Si sarcinile lor nu sunt banale. Ei au serioase responsabilitati cosmice privind destinul si cunoasterea pe care o poarta. Una dintre aceste sarcini este de a venera. Oriunde se venereaza, se pare ca ingerii isi fac aparitia. Intr-adevar, cred ca absenta lor poate fi comparata cu ceea ce eu numesc o criza a veneratiei in civilizatia occidentala. Atunci cand vom invata sa ne rugam din nou, ingerii se vor intoarce.

Atat mistica Hildegard din Bingen cat si Toma d’Aquino au vorbit despre faptul ca diavolul nu venereaza, si asta-l diferentiaza de ingeri- refuzul de a venera. Cat din cultura noastra din ultimele secole a fost intr-adevar un refuz de veneratie? Ce este adorarea, daca nu sunetul pe care il produce bucuria, sunetul pe care inspiratia il face? Si daca suntem lipsiti de adoratie, este pentru ca am fost lipsiti de inspiratie si bucurie in masina, lumea in forma de cusca in care am trait. Noua cosmogonie ne trezeste din nou sa veneram si sa ne minunam, deci sa-l adoram pe Dumnezeu.

A studia ingerii  inseamna a raspandi lumina deasupra noastra, in special acele aspecte despre noi insine care au fost lasate la o parte in civilizatia noastra secularizata, sistemele noastre educationale secularizate si chiar sistemul nostru de adorare secularizat. Prin secularizare ma refer la orice scoate inspiratia din lucruri.

Ingerii sunt ajutoare si colegi de lucru pentru noi, fiintele umane. Cateodata ei ne calauzezc si ne apara; cateodata ei ne inspira si ne aduc revelatii – ne pun in miscare. Cateodata ne vindeca si cateodata ne conduc in diferite taramuri subtile, din care trebuie sa ne intoarcem cu mistere pentru acesta lume speciala. Toma d’Aquino spunea : "Facem lucrul lui Dumnezeu, alaturi cu sfintii ingeri". Dar chiar mai mult decat atat, el ne avertizeaza ca ingerii anunta intotdeauna linistea divina, linistea care precede propria noastra inspiratie, propriile noastre cuvinte, linistea pe care o aduc meditatia si contemplarea.

Ingerii ii fac pe oameni fericiti. Foarte rar sa intalnesti pe cineva care a vazut un inger si care sa nu aiba un zambet larg pe fata. Sa intalnesti un inger inseamna sa te reintorci la bucurie. Asa cum spunea Toma d’Aquino, fericirea consta in intelegerea a ceva mai bun decat noi insine. Ei ne cheama pentru a fi fiinte mai bune.
 
Rupert Sheldrake: As dori sa aduc in discutie legatura stransa dintre cosmogonie si ingeri. Asocierea ingerilor cu cerurile este ceea ce mi-a venit pentru prima data in minte. Eu am crescut in Newark-on-Trent, un oras comercial din Nottinghamshire, Anglia, unde exista o biserica medievala magnifica. Acoperisul acestei biserici, ca si al altora, este sustinut de sculpturile cu ingeri. Si in catedrala din Lincoln, la 15 km distanta de Newark, se afla o parte numita Corul Ingerilor. Cand te uiti in sus vezi acesti ingeri care canta la instrumente muzicale- corurile celeste. Ca sa le vezi trebuie sa te uiti in sus, aceasta este imaginea mea din copilarie, si anume, ca ingerii sunt asociati cu stelele. Si despre acest lucru as vrea sa vorbesc in primul rand, aspectul cosmogonic al ingerilor si asocierea lor cu cerurile, in special. In antichitate se credea ca cerurile sunt vii, ca intregul cosmos este viu. Cerurile erau populate cu numeroase fiinte constiente asociate cu stelele, planetele  si poate si cu spatiul dintre ele. Cand oamenii s-au raportat la Dumnezeul din cer nu se gandeau la termeni metaforici sau la stari psihologice; se gandeau la cer. In zilele noastre, multi crestini presupun ca afirmatia "Tatal nostru care ne esti in ceruri" este una metaforica, neavand de-a face cu cerul. Cerurile au fost predate stiintei; taramul celest este domeniul astronomiei, iar astronomia nu are de-a face cu Dumnezeu, spirite sau ingeri; se preocupa cu galaxiile, geometria campului gravitational, spectrul emisiv al atomilor de hidrogen, ciclurile de viata al stelelor, gaurile negre s.a.m.d.

Dar acesta nu este modul in care oamenii obisnuiau sa gandeasca. Si intr-adevar daca te gandesti la Dumnezeu ca Omiprezent, divinitatea trebuie sa fie prezenta in tot Universul, din care pamantul este doar o parte infinitezimala.

Prin revolutia stiintifica din secolul al XVII-lea, universul a fost mecanicizat, si in acelasi timp, cerurile au fost secularizate. A fost creat din materie obisnuita, planand in jur in perfect acord cu legile newtoniene. Nu mai era loc in acestea pentru inteligenta angelica. Ingerii nu mai au loc  intr-o lume mecanicizata, cu exceptia poate a fenomenelor psihologice, ce exista doar in imaginatia noastra.

Dar aceasta imagine a lumii mecanice este acum depasita de catre stiinta insasi. Recente viziuni stiintifice ne conduc catre o noua conceptie asupra universului. Aceasta este tema principala a cartii mele Renasterea Naturii. Vechiul univers mecanic a fost o vasta masina care a ramas gradat fara carburant, in timp ce se indrepta catre o moarte termodinamica de incalzire. Dar din 1960 a fost inlocuit de un cosmos in evolutie. Universul a inceput cu o minge de foc, foarte mica care se tot mareste de atunci. In timp ce creste, se raceste si din ce in ce mai multe structuri, forme si modele se dezvolta in aceasta. La inceput nu existau atomi, galaxii, elemente ca fier si carbon, planete si nici viata biologica. In timp ce universul s-a marit, toate acestea s-au transformat in fiinta undeva pentru prima data, iar acest fenomen s-a tot repetat in timp si spatiu. Aceasta expansiune, un univers in evolutie, nu seamana  cu o masina, se aseamana mai degraba  cu un organism in dezvoltare.

In loc ca natura sa fie fie facuta din atomi inerti care dureaza pentru totdeauna, acum stim ca atomii sunt structuri complexe ale unei activitati. Problema este acum mai mult un proces decat un lucru.
Asa cum filozoful Karl Popper a pus problema, "prin fizica moderna, materialismul s-a transcens pe el insusi", aceasta nu mai este principiul fundamental explicativ, ci este el insusi explicat in termeni de mai multe principii fundamentale, numite campuri si energie.

In loc sa traim pe o planeta neanimata, o minge misterioasa de piatra in jurul soarelui conform teoriei lui Newton, putem acum sa ne gandim la noi ca traind pe pamantul Mama. Ipoteza Gaia pun intr-o forma stiintifica intuitia straveche pe care o avem in lumea vie.

In loc ca Universul sa fie determinat, functionand in totalitate in acord cu cauzalitatea mecanica, avem o lume in care libertatea, deschiderea si spontaneitatea au revenit. Indeterminismul a patruns in teoria cuantica in 1920. Mai recent, teoria haosului a confirmat ca vechiul ideal, determinismul newtonian era o iluzie. Stiinta s-a eliberat de ideea ca noi traim intr-un univers predictiv in totalitate si rigid determinat.
In locul unei naturi umane necreative, acum vedem ca este creativa. Charles Darwin si Alfred Russel au formulat stiintific ideea ca plantele si animalele sunt aduse pe lume de catre insasi Mama Natura. Insa, multa vreme fizicienii au negat ca evolutia a avut vreun rol in cosmos, ca intreg. Au considerat ca acesta era o masina necreativa pana in 1960. Acum insa, am ajuns sa vedem ca evolutia nu este separata de viata biologica; dezvoltarea intregului cosmos este un proces vast.

In locul ideii ca intreaga natura ar fi curand inteleasa in totalitate in termenii fizicii matematice, a reiesit ca 90%, pana la 99%, din materia din cosmos este "materie neagra", cu totul necunoscuta noua. Este ca si cum fizica a descoperit inconstienta cosmica. Nu stim ce este aceasta materie neagra sau ce face aceasta sau cum influenteaza lucrurile care se petrec. Mai des, cosmogonia evolutiva inlatura vechea idee a eternei <legi a naturii> inlocuind-o cu legi dinamice. Daca natura evolueaza, de ce nu ar trebui ca legile naturii sa evolueze de asemenea? Cum putem oare sti "legile" ce ne guverneaza pe noi, cum are loc cristalizarea zaharului, vremea, etc ; au existat toate acestea la momentul Big-Bang-ului? Intr-un univers in evolutie, are sens sa ne gandim la evolutia legilor naturii, de asemenea. Cred ca acest lucru da sens regularitatii naturii, mai mult ca si obisnuinte. Iar obisnuintele naturii ce evolueaza in locul unui univers guvernat  de o eterna minte matematica ar putea depinde si de o memorie inerenta. Aceasta este baza ipotezelor despre rezonanta morfica, a memoriei in natura. In cele din urma, in loc ca totul sa fie explicat in termeni de biti si molecule ultime, acum putem sa ne gandim la univers in mod holistic, organizat intr-o multime de ierarhii. La fiecare nivel, lucrurile sunt un intreg si parti. Atomii sunt un tot constituit din parti subatomice, acestea fiind la randul lor un tot, dar la un nivel mai jos. Moleculele sunt un intreg constituit din parti,  atomii; cristalele sunt un intreg constituit din parti moleculare. Tot asa, celulele in tesuturi, tesuturile in organe, organele in organism, organismele in societati, societatile in ecosisteme, ecosistemele in Gaia, Gaia in Sistemul Solar, Sistemul Solar in Galaxie, s.a.m.d, peste tot nivele in interiorul altor nivele de organizare, fiecare sistem in acelasi timp un intreg alcatuit din parti si parte in interiorul unui intreg mai vast.
La fiecare nivel, intregul, este mai degraba o suma da parti. Precizez ca aceasta unitate depinde de ceea ce eu numesc un camp morfic, un camp organizat care sta la baza structurii unui sistem. Campurile morfice sunt structurate de rezonanta morfica. Acestea au o unitate inclusa. Intr-adevar acestea sunt purtatoare ale memoriei inerente in natura.

La fiecare nivel de organizare, campurile morfice anima organismele, dandu-le obisnuinte si capacitatea de a se organiza pe ele insele. In acest sens, moleculele, stelele si galaxiile sunt vii, nu doar microbii, plantele si animalele. Si daca ele sunt vii, sunt acestea constiente? Au ele minte sau inteligenta asociata?
Consider nivel de organizare Gaia sau sistemul solar sau galaxia. In cazul in care campurile care le organizeaza sunt asociate cu spiritul, inteligenta sau constiinta, atunci vorbim despre o constiinta supraumana. Daca Galaxia are constiinta, spirit sau minte, acea minte va fi neconceput mai mare decat a oricarui profesor de la Harvard sau intelectual din Paris. (va urma)