Interviu cu rabinul Richard M. Baroff

Richard M. Baroff este rabin la templul Beth David din Snellville, Georgia şi preşedinte al Asociaţiei Rabinice din Atlanta. A absolvit Universitatea George Washington şi colegiul Hebrew Union, institut de religie din Ierusalim. La ora actuală lucrează la o carte despre relaţia dintre iudaism şi creştinism.

ÎNTREBARE: Aţi putea să ne spuneţi ceva despre istoria îngerilor în religia iudaică?
RABIN RICHARD M. BAROFF: În apocrife, se vorbeşte mult despre rolul îngerilor. Îngerii controlează toate forţele naturii şi au acţionat de multe ori ca zeităţile păgâne. Îngerii sunt un fel de mesageri între noi şi Dumnezeu, care este perceput ca fiind foarte departe de noi, mai mult transcendent. Astfel că aveam nevoie de intermediari, o întreagă ierarhie de fiinţe de lumină între noi şi Dumnezeu.
Părerea mea este că e vorba de o influenţă grecească, ceea ce ar fi justificat oarecum, deoarece iudaismul timpuriu a fost profund influenţat de cultura greacă. O preocupare mare pentru îngeri apare în Cartea lui Enoh şi, ceva mai puţin, în Ezekiel, Daniel şi Zaharia. Sunt prezenţi şi în Talmud şi Midrash, dar sunt luaţi ca atare, ca pe ceva de la sine înţeles, ce face parte din structura realităţii.

Î: Ce rol joacă îngerii în diferitele tradiţii literare evreieşti?
RMB: În misticismul evreiesc, mai cu seamă în Zohar, se vorbeşte mult despre îngeri. Entităţile angelice par să reflecte o gamă largă de forţe cosmice, lumină şi întuneric, bun şi rău, masculin şi feminin. Ştim că fiecare individ are cu el tot timpul un înger gardian, astfel că îngerii sunt văzuţi ca făcând parte din marea ţesătură a universului. De asemenea, îngerii apar şi în filozofia evreiască, dar aici devin mult mai abstracţi. Filozofii medievali evrei care i-au urmat lui Aristotel au văzut îngerii ca fiind nişte logosuri divine creatoare distincte. În slujbele bisericeşti evreieşti şi în cărţile de rugăciuni se vorbeşte mult despre îngeri. În capitolul 6 din Isaia, apar serafimii cu şase aripi. Ei vin la Isaia şi spun: “Sfânt, sfânt, sfânt şi Atotputernic este Domnul Dumnezeu; întreg pământul este plin de Slava Sa”. Aceasta face parte din liturghia evreiască zilnică numită sfânta Kedusha. Avem un cântec care în mod normal este asociat cu sabatul, numit Shalom Aleichem – pace vouă – şi care spune că îngerii păzitori vin către noi. Deci îngerii apar şi în liturghia evreiască.

Î: Credeţi că îngerii şi viaţa de apoi au fost golite de semnificaţie în ziua de azi?
RMB: Devalorizarea îngerilor în timpurile moderne este, în opinia mea, opera Iluminismului. Iluminismul a ajuns în Anglia începând cu Locke şi Newton, apoi în Franţa cu Voltaire, Rousseau, Montesquieu. A fost un atac la adresa creştinismului, un atac asupra credinţei în transcendent şi supranatural. În Franţa, Germania, Anglia şi în mare parte din America s-a produs o schimbare dramatică în ceea ce priveşte credinţa în îngeri şi în viaţa de apoi. Credinţa în existenţa îngerilor, a lumilor subtile paralele (aşa numitele paradisuri şi infernuri), în supravieţuirea sufletului după moarte a diminuat simţitor, făcând loc ateismului şi materialismului. Însă aici merită să ne amintim cuvintele lui Goethe:”Nu e moartă lumea spiritelor şi a forţelor ascunse ale Naturii, ci sunt moarte inimile voastre”.
Această credinţă a luat sfârşit în timpul Iluminismului şi oamenii au început să privească lumea numai prin filtrul raţiunii. Acest lucru se va reflecta mai târziu în ştiinţă şi democraţie – noţiunea prin care am definit o lume mai bună aici pe pământ şi cam atât. Iudaismul a acceptat Iluminismul, deoarece conţinea idei pe care evreii le-au găsit foarte bune pentru ei. Pereţii ghetoului au fost dărâmaţi de către Napoleon, astfel că evreii s-au integrat foarte repede în curentul iluminist în Franţa, în Anglia şi în Germania.
Cu timpul, şi evreii au început să nu mai creadă în viaţa de apoi, în transcendenţă şi în îngeri şi acest lucru se reflectă în filozofiile mişcării conservatoare, mişcării reformiste şi chiar ale mişcării reconstrucţioniste, unde credinţa în transcendent şi supranatural este, dacă nu respinsă făţiş, atunci diminuată într-o mare măsură. De aceea nu veţi auzi mulţi evrei vorbind despre îngeri.

Î: Cum a influenţat această modificare de conştiinţă omenirea? Am devenit mai săraci sau mai bogaţi?
RMB: Cred că efectul asupra iudaismului a fost acela de a reduce semnificaţia ideii de transcendenţă, de spiritualitate, a reduce capacitatea acestei religii de a-i mai exalta pe evrei. Atât în iudaism cât şi în creştinism, se conturează două categorii: cei care cred că îngerii şi viaţa de apoi sunt reale şi că sunt manifestări ale lui Dumnezeu şi cei care cred că aceste manifestări sunt simbolice. Cred că am putea să descriem acest aspect ca diferenţa între poziţia teologică conservatoare şi poziţia teologică liberală. În cadrul iudaismului, aş zice că, din punct de vedere teologic, cei mai mulţi înclină către partea liberală, în ideea că ei cred că aceste entităţi sau aceste idei sunt cumva dezvoltate istoric şi nu reprezintă fiinţe reale create de Dumnezeu. Dar eu cred că ar trebui să reactivăm ideea de transcendenţă şi de viaţă de apoi, să restabilim rolul lui Dumnezeu în viaţa noastră, precum şi locul îngerilor. Ar trebui să ne retrezim la această realitate, astfel ca iudaismul să-şi recâştige puterea spirituală.

Î: Ce ar putea aduce acest lucru?
RMB: În iudaism, există credinţa că putem eleva vibraţia sufletului, de la un nivel spiritual scăzut la unul foarte înalt – la exaltare – şi că această creştere spirituală se hrăneşte tocmai cu această credinţă. Iudaismul înseamnă să creşti de la un nivel scăzut la un nivel înalt şi pentru ca această realitate să se manifeste în viaţa fiecărui evreu si de asemenea în viaţa colectivităţii evreieşti, trebuie să avem viziunea lui Dumnezeu care este mai sus decât noi, ca fiind un ţel către care tindem. Îngerii ar putea constitui o parte a acestei lumi a lui Dumnezeu.

Î: Când vorbiţi despre nivel spiritual scăzut sau înalt, la ce vă referiţi exact? Ce aspect din noi se elevează de jos către în sus?
RMB: Această elevare este de fapt reacţia noastră la chemarea divină, dar pentru ca ea să se producă, trebuie să crezi în lumea divină, o lume care este dincolo de spaţiul şi timpul pe care le măsoară ştiinţa.
În opinia mea, este un sentiment, un răspuns psihologic, emoţional la ceea ce este sfânt. Încerc să dezvolt această idee în prefaţa unei cărţi pe care sper să o scriu despre viaţa de apoi – să precizez că acesta este spiritul esenţial al iudaismului.

Î: Ce puteţi spune despre ideea că poţi construi un telescop suficient de puternic ca să-l poţi vedea pe Dumnezeu?
RMB: Există psihologi şi alţi oameni la hotarele ştiinţei care cred că unele evenimente paranormale sau fiinţe spirituale chiar pot fi măsurate şi ei sunt de părere că: a) nu ştim unde să ne uităm sau cum să ne uităm şi b) nu avem echipament suficient de sofisticat. Dar se străduiesc. Poate că aceste fenomene paranormale, inclusiv îngerii, sunt reale şi pot fi înţelese în termeni ştiinţifici. Poate că sunt un fel de radiaţii sau vreun fenomen electric. Aceste fiinţe pot sau nu să reprezinte un tărâm dincolo de al nostru, sau poate că fac parte din lumea pe care o ştim, dar care este prea efemeră pentru noi ca să o măsurăm. Toate acestea sunt posibile dar nu sunt dovedite.

Î: Ar avea vreo importanţă dacă le-am măsura?
RMB: Da. Cred că ar fi foarte important să putem demonstra că există fenomene paranormale şi că ele ne conduc către tărâmuri subtile ce se află dincolo de lumea fizică. Ar fi extrem de important, pentru că noi oricum căutăm să descoperim ce este viaţa şi ce ar trebui să facem. Sunt întrebări esenţiale care îşi aşteaptă răspunsul şi nu ştiu dacă nu cumva încrederea în Dumnezeu, în îngeri, în viaţa de apoi nu ne-ar putea ajuta enorm în această direcţie. Eu cred că merită cercetat. Nu avem nimic de pierdut – poate ceva bani pentru echipamentul necesar – dacă vom căuta fantome, îngeri sau aure. Nici unul dintre aceste aspecte nu au fost până acum acceptate de comunitatea ştiinţifică, din câte ştiu eu, dar trebuie să ne păstrăm minţile deschise – sceptice, dar deschise – către ideea că este posibil.

Î: În educaţia pe care am primit-o, tot timpul mi s-a spus că a crede în Dumnezeu este un aspect de încredere pur şi simplu. Cu alte cuvinte, nu trebuie să cauţi să demonstrezi nimic.
RMB: Nu sunt de acord cu punctul de vedere că încrederea înseamnă totul. Eu cred că dacă ai şti cu siguranţă că există Dumnezeu, că există viaţa de apoi, dacă acestea ar putea fi demonstrate, atunci ne-am putea îmbunătăţi vieţile, ne-am putea transforma şi am deveni oameni integri pentru că am avea mai multă cunoaştere despre univers şi despre rolul nostru în el. Cred că ar fi bine şi ne-ar extinde şi ne-ar înnobila cunoaşterea. Cu alte cuvinte, nu sunt absolut convins că ştiinţa nu ar putea fi o poartă spre spiritualitate. Este posibil. Deci, dacă unii oameni de ştiinţă stau la hotarul între ştiinţă şi credinţă şi studiază paranormalul, eu zic că merită efortul.

Î: În zilele noastre, sunt o mulţime de oameni care au experienţe legate de îngeri, citesc cărţi despre îngeri, merg la cursuri de angelologie. Ce credeţi despre aceasta? Ce caută ei de fapt?
RMB: Caută o legătură cu Dumnezeu. Este posibil ca pentru mulţi oameni, Dumnezeu să fie prea minunat, prea puternic, prea copleşitor ca să poată lua contact cu El direct. Dumnezeu, desigur, i-a zis lui Moise: “Omul nu poate să Mă vadă şi să mai trăiască”. Cred că îngerii reprezintă de fapt o nevoie psihologică de a avea un fel de tampon între noi şi Dumnezeu. Şi acest lucru era foarte evident în perioada apocrifă şi în misticismul iudaic şi creştin. Dar această nevoie de un tampon este foarte reală şi azi. Vă aduceţi aminte de filmul “Nevasta pastorului”? Nu Dumnezeu a venit la David Niven; Cary Grant a venit sub forma unui înger, deoarece era mult mai uman. Îngerii sunt mult mai umani decât Dumnezeu. Cred că asta se petrece de fapt, psihologic vorbind. Acum, dacă e adevărat că există îngeri care-l reprezintă pe Dumnezeu şi se manifestă mai degrabă decât Dumnezeu însuşi, asta nu ştiu. Dar ar fi interesant de aflat.

Î: Deci, este dificil de răspuns la întrebarea dacă îngerii sunt o proiecţie a minţii sau o realitate, dar Dumnezeu totuşi există. La concluzia asta se poate ajunge?
RMB: Cred că da. Evident, sunt oameni care aparţin aripii stângi a teologiei creştine şi iudaice care cred că Dumnezeu este un fel de proces sau o categorie a minţii. Dar în tradiţia iudaică şi în toate marile religii există credinţa că Dumnezeu este viu, este Creatorul Universului şi că putem ajunge la El prin iubire şi prin rugăciune.
Credinţa mea personală este că Dumnezeu există Dar concepţiile teoretice despre Dumnezeu sunt nepotrivite, în sensul că sunt incapabile să-l descrie sau să-l definească complet, astfel că trebuie să urmărim să experimentăm direct în fiinţa noastră comuniunea cu El. Realitatea lui Dumnezeu este mult dincolo de tot ce putem spune sau gândi, deoarece fiinţele umane sunt finite, în timp ce Dumnezeu este infinit; prin urmare, Dumnezeu este dincolo de orice fiinţă. Imanent sau transcendent, toate aceste categorii teologice sunt folosite pentru a descrie pe Dumnezeu ca fiind limitat, dar Dumnezeu este infinit. Aşa că tot ce putem face este să aspirăm în căutarea înţelepciunii divine şi aceasta este o călătorie permanentă şi constantă, până când ajungem faţă în faţă cu Dumnezeu.

Î: Care este definiţia dvs despre suflet?
RMB: Marea întrebare este dacă sufletul este un epifenomen al creierului, al minţii, ceva care provine din complexitatea neurologică a fiinţelor umane sau corpul nu este altceva decât casa sufletului. În iudaism, în Biblie, pare destul de clar că sufletul şi trupul sunt întrepătrunse, astfel încât nu poţi face o diferenţiere clară între suflet şi trup. În literatura rabinică, sufletul se separă de trup după moarte şi se duce către un tărâm pe care-l numim Olum Habal, viaţa de după viaţă. După cum spun unii, sufletul se va întoarce în trup la un moment dat în timpul judecăţii de apoi, când va veni Messia şi când lumea va fi judecată. Definiţia sufletului este o întrebare importantă şi nu prea am un răspuns la ea. Dar intuiţia mea cea mai profundă îmi spune că, dacă există viaţă de apoi, atunci în mod clar o parte din noi va trebui să se separe de partea care merge în pământ, pentru a călători într-acolo. Deci eu aş zice că există un suflet în noi, o scânteie care ne va părăsi în momentul morţii şi îşi va continua existenţa.

Î: Aţi putea să ne explicaţi conceptul evreiesc de Shekinah?
RMB: Shekinah este prezenţa lui Dumnezeu în lume printre drept-credincioşi. Este ceva care este considerat aspectul feminin al lui Dumnezeu. Probabil că de aici au luat creştinii ideea de Sfântul Duh care sălăşluieşte printre noi. Shekinah este acea parte imanentă din noi.

Î: Shekinah pare a fi mai intensă în timpul Sabatului? Este acesta un moment al recunoaşterii ei sau al întâmpinării?
RMB: Sabatul este considerat ca o mireasă care vine către noi şi aceasta este de fapt întreaga semnificaţie a lui Shekinah. Viaţa spirituală este amplificată în timpul Sabatului – aşa precum am întâmpina o mireasă. Este momentul când comunicăm cu Dumnezeu la un nivel mult mai intim decât în restul săptămânii.

Î: Aţi putea să traduceţi “Shalom Aleichem”? Ce legătură are cu îngerii?
RMB: Înseamnă “Pace vouă” (ceea ce se referă la îngerii păcii). Este un cântec pe care-l intonăm în seara Sabatului. Cred că are legătură cu îngerii păzitori. Este un aspect al acestei înălţări spirituale care se petrece în timpul Sabatului.

Î: Îngerii vor ceva de la noi? Le datorăm ceva?
RMB: În iudaism, îngerii reprezintă o forţă supranaturală care este mult superioară fiinţelor umane, dar care este gata să ne ajute în orice moment, dacă o apelăm cu puritate şi cu aspiraţie. În iudaism, ei chiar nu au minţi proprii, ci ei reprezintă doar voinţa lui Dumnezeu, astfel încât ei pot intermedia pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Putem ajunge la Dumnezeu prin mesagerii lui. Cred că pentru acest motiv le datorăm îngerilor iubire şi recunoştinţă pentru sprijinul şi veghea lor permanentă asupra noastră. Îi datorăm totodată credinţă lui Dumnezeu şi să urmărim, chiar apelând la ajutorul îngerilor, să facem lumea acesta mai caldă, mai bună decât este ea acum.

< Precedent		Urmator >

[ Inapoi ]

Videoclipuri

Aparitiile Fecioarei Maria in Mexic (1531)

Povestea vietii lui Padre Pio

Ortodoxie: Cine sunt ingerii?

Vox Angeli

Video

Rugaciune

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale

Recomandare

Angelinspir.ro

Cartea lui Enoh

Enoh este dus de Ingeri in Primul Cer

Enoh este dus in cel de-al Doilea Cer

Enoh este dus in cel de-al Treilea Cer

Enoh este dus în cel de-al Patrulea Cer

Enoh este dus in cel de-al saselea Cer

Enoh este dus in cel de-al Cincilea Cer

Enoh este dus in cel de-al saptelea Cer

Enoh ramane singur in cel de-al saptelea Cer

In cel de-al Zecelea Cer, Mihail il aseaza pe Enoh in fata lui Dumnezeu

Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh

Dumnezeu a creat toate cerurile in ziua a treia

Dumnezeu ii da lui Adam Raiul si deschide Cerul pentru ca el sa poata vedea Ingerii

Enoh cere ca nimeni sa nu-si ascunda comorile

Despre pangarirea sufletului

Enoh le cere fiilor sai sa evite nedreptatea

Despre importanta daruirii din inima

Nu-l dispreţui pe cel sarac, ci imparte frateste cu el

Cum l-a chemat Dumnezeu pe Enoh

Invataturile lui Enoh catre fiii sai

Enoh explica cum trebuie sa ne purtam in fata lui Dumnezeu

Enoh este rapit in cer

Ganduri inspirate

"Dumnezeu le-a poruncit ingerilor Lui sa te protejeze pe toate drumurile tale, sa te tina in brate pentru ca tu sa nu-ti lovesti piciorul de vreo piatra."
Psalmi 90, 11-12

Interviu cu rabinul Richard M. Baroff

Videoclipuri

Video

Angelinspir

Misterul ingerilor (1)

Intoarcerea ingerilor si noua cosmogonie

Interviu cu Thomas Moore (1)

Interviu cu Eileen Elias (1)

Interviu cu K. Martin-Kuri (3)

Rugaciune

Impresii

Newsletter

Recomandare

Prezentare ingeri

Inspirati de ingeri

Cartea lui Enoh

Ganduri inspirate

Povestiri cu ingeri

Modalitati de contactare

Despre ingeri

Fii un inger pentru ceilalti

Creatii artistice