(continuare)

Î: Credeţi că trecem printr-o schimbare majoră la nivel de conştiinţă, în ideea de a atinge un nivel mai înalt de vibraţie?

JWA: Revenind la ce am precizat mai înainte despre posibile pedepse sau schimbări puternice în natură, sau lupta omului împotriva semenilor săi, după ce acestea au loc, se presupune că urmează o perioadă de mare pace, când oamenii trăiesc în armonie unii cu alţii. Aşa scrie în Scriptură, dar există şi alte profeţii în acest sens. Cred că nu contează ce denumire îi dai, această posibilitate este reală. Putem să ne uităm în urmă în istorie şi vom vedea că întotdeauna în momentele de mare criză se producea o avalanşă de apariţii angelice şi aceasta prefigura o perioadă mai bună. Aşa că eu sper că şi acum perioada mai bună va veni curând. Cred că ne aflăm acum în perioada de maximă decădere spirituală, epocă numită în orient Kali Yuga.

Î: Mulţi oameni cred că ne apropiem de sfârşitul timpurilor – că ultimele zile vor apărea curând, că se prevestesc numai războaie, foamete, cataclisme naturale şi epidemii cumplite.

JWA: Am auzit oameni zicând: "Una dintre profeţii spune că vor apărea noi tipuri de boli care vor ataca rasa umană în următorii ani şi că nu vom avea remediu pentru ele". Noi zicem ca SIDA este o boală grea, dar pot să fie mai multe. Nu spun aceasta ca o ameninţare, pentru că ni s-a promis că toate aceste rele vor exista ca să ne atragă atenţia. Şi eu cred cu fermitate că atunci când atenţia ne va fi captată cu totul de Dumnezeu, ele vor înceta.

Î: Ce rol credeţi că vor juca îngerii în aceste evenimente?

JWA: Cred că îngerii ne vor îndruma, ne vor proteja în multe moduri şi ne vor ajuta să depăşim toate dificultăţile cu care ne vom confrunta, dacă ne vom orienta cu toată fiinţa noastră către Dumnezeu.

Î: Există vreo modalitate prin care putem contacta îngerii?

JWA: Trebuie să înţelegeţi că, cel puţin din perspectiva mea, îngerii sunt servitorii lui Dumnezeu, nu ai noştri. Ei acţionează în momentele alese de El, la comanda Lui, nu a noastră. Deci, aşa cum văd eu lucrurile, putem întotdeauna să le cerem protecţia şi ajutorul, dar nu cred că-i putem contacta în sensul că le putem cere să facă ce vrem noi, în felul în care vrem noi. În tot ce fac ei sunt la unison cu Voinţa Divină, deci treaba noastră e să spunem: "Dacă eşti aici, şi eu sper că eşti, dă-mi cumva un semn cum trebuie să acţionez. Poţi să faci ceva ca să mă lămuresc în cutare problemă? Ai putea să-mi oferi o îmbrăţişare îngerească şi astfel să-mi dau seama?"

Răspunsul poate să vină printr-o scrisoare de la un prieten, de pildă. Alteori el poate fi complet neaşteptat. O bunică povestea recent că a pierdut un nepot şi se simţea distrusă. La funerarii, erau trandafiri roz peste tot. Trandafirii roz nu făcuseră parte din viaţa copilului, dar au servit ca un fel de rămas bun. Şi în următoarele două săptămâni toţi prietenii care veneau să-i consoleze duceau trandafiri roz cuplului îndoliat. Cam un an şi jumătate mai târziu, această bunică a avut o conversaţie cu îngerul ei şi ea spunea: "Încă mai sufăr un pic şi aş vrea să ştiu dacă totul este în ordine, dacă nepotul meu este bine." În seara aceea, ea şi soţul ei au ieşit să ia cina la un restaurant destul de aglomerat şi când au ieşit afară, pe capota maşinii lor era un trandafir roz. Unii oamenii ar putea zice că este o coincidenţă. Dar pentru mine este clar că ea s-a rugat, a cerut un semn, iar îngerul i-a dat un răspuns pe care ea să-l poată recunoaşte ca venind din ceruri.

Î: Care este cel mai important concept, cuvântul cheie pe care ni l-au transmis îngerii până în prezent?

JWA: Speranţa. Astăzi oamenii sunt foarte singuri şi caută în viaţă ceva de care să se agaţe. Şi speranţa este ceea ce le trebuie. Speranţa că lumea nu e doar atâta cât se vede, un univers mecanic, rece şi materialist. Speranţa că dacă ne străduim şi facem ce a cerut Dumnezeu de la noi, o să fie bine, speranţa că există un plan pe care El îl ştie şi noi nu. Îmi aduc aminte că o misionară olandeză pe nume Corrie ten Boom a spus odată că viaţa noastră aici este precum dosul unei tapiserii. Dacă v-aţi uitat vreodată pe spatele unei tapiserii, aţi văzut o încrengătură de aţe de toate culorile, capete de aţă, noduri care atârnă. Arată mizerabil, dar dacă întorci tapiseria, vezi dintr-o dată un model foarte frumos.

Modelul acesta frumos este viziunea cerească, dar aici pe pământ noi vedem spatele tapiseriei, într-o confuzie totală. Câteodată, putem percepe aşa, câte o mică viziune, dar este doar un crâmpei – precum trandafirul de pe capotă – şi nu durează mult. Dar dacă noi urmăm calea Lui, va veni cu siguranţă momentul când o să putem vedea şi noi tapiseria din faţă şi vom avea o înţelegere globală şi va fi extraordinar. Nu am nici o îndoială în această direcţie.

Î: Ce părere aveţi despre apariţia îngerilor în vise?

JWA: Primesc scrisori de la persoane care relatează experienţe cu îngeri, după care imediat adaugă: "Ştiu că nu este o experienţă reală deoarece s-a petrecut în vis". Întotdeauna le spun acestor oameni să se ducă să citească din Scripturi. Aduceţi-vă aminte de Sf. Iosif, tatăl adoptiv al lui Iisus. Nu scrie nicăieri că a văzut vreodată un înger în timpul stării de veghe, în schimb în trei rânduri i-a apărut câte un înger în vis şi i-a spus ce trebuie să facă: mai întâi, să se căsătorească cu Maria; apoi să plece cu Iisus şi cu Maria mai înainte ca Irod să-şi trimită trupele să omoare copiii; şi a treia oară să se întoarcă acasă, deoarece erau în siguranţă. Aceste experienţe au venit desigur din ceruri şi nu scrie nicăieri că i-au apărut îngerii în timp ce muncea în atelier. Deci, dacă Iosif i-a visat pe îngeri, de ce nu s-ar putea petrece la fel cu oricine altcineva?

Î: Cunoaşteţi vreun caz contemporan în care cuiva i-a apărut un înger în vis?

JWA: Mulţi oameni relatează că îngerii vin la ei în vis şi le spun anumite lucruri despre viaţa lor. De multe ori este vorba despre avertismente cu privire la anumite evenimente deosebite. O femeie mi-a povestit despre un vis pe care l-a avut chiar înainte ca familia ei să plece într-o călătorie. Şi-au petrecut mult timp aranjând şi plănuind totul. Şi totuşi a visat că vor avea un accident pe autostradă şi că maşina va exploda. S-a văzut întorcându-se şi desfăcând scaunul de siguranţă al copilului – a fost primul lucru pe care l-a făcut – apoi a scos copilul afară pe uşa din faţă a maşinii. Acest vis s-a repetat toată noaptea. Iar se trezea, iar ajungea înapoi în vis şi vedea un înger că stă lângă maşină.

Dimineaţa, când trebuiau să plece cu maşina, ea era extenuată. Se tot gândea la acesta în timp ce mergeau şi dintr-o dată, în partea din faţă a maşinii a avut loc o explozie. Erau pe autostradă, exact ca în vis, şi maşina a luat foc. Nu s-a gândit, nu s-a enervat, nu s-a emoţionat. Pur şi simplu s-a întors ca şi când ar fi fost programată, a desfăcut scaunul de siguranţă şi a scos copilul prin faţă. A spus ulterior că nu ar fi crezut niciodată că o să poată să acţioneze în acest fel. În mod normal, s-ar fi panicat, ar fi ţipat la soţul ei. Se cunoştea pe ea însăşi destul de bine ca să ştie că ar fi reacţionat astfel. Dar acel vis care s-a tot repetat cu o noapte în urmă, a pregătit-o şi în momentul respectiv a fost capabilă să acţioneze salvator.

Acesta este una dintre cele mai frumoase povestiri cu avertismente în vis. Cele mai multe sunt vise de consolare. Unii au avut asemenea vise în care apăreau persoane dragi care au murit. Veneau în vis şi spuneau: "Uite, totul este bine. Nu mă mai jeli." O femeie a avut un vis cu o rudă care îi spunea: "Am atâtea de făcut aici în ceruri şi nu mă pot descurca bine dacă tu încă mă mai reţii. Aşa că linişteşte-te." Este exact ce i-ar fi zis mătuşa ei. Dar femeia a precizat că ceea ce a fost cu adevărat interesant este că visul a părut foarte real şi că atunci când s-a trezit, suferinţa i-a dispărut. Ştim cu toţii că genul acesta de suferinţă nu dispare aşa de repede. Ne luptăm cu ea în timp, iar când considerăm că s-a terminat, ea revine şi mai intens. Aşa că faptul că a trecut peste acest moment dintr-o dată şi că de atunci încolo nu şi-a mai amintit de mătuşa ei decât într-un mod minunat, a fost pentru mine un indiciu sigur că în vis atunci apăruse un înger, chiar dacă mătuşa ei nu era un înger. A fost o manifestare spirituală, un vis trimis din ceruri.

Î: Multe dintre povestirile pe care le-am auzit vorbesc despre moarte sau evenimente majore. Dar îngerii pot ajuta oamenii şi aşa, mai pe neobservate, în tăcere?

JWA: Da. De multe ori ajutorul vine într-un mod obişnuit. Una dintre poveştile mele favorite vorbeşte despre o mamă care se afla la capătul unei scări rulante dintr-un mall mare şi se pregătea să coboare un etaj. Avea un copil de vreun an şi jumătate în braţe, poşeta şi plasa cu cumpărături, plus că purta tocuri înalte. O împingea din spate pe fetiţa sa de trei ani să intre pe scara rulantă. Dar copilului îi era teamă de scările rulante şi nu vroia să se mişte. Situaţia părea fără ieşire: dintr-un moment în altul, mama putea să-şi piardă echilibrul şi să cadă. Ea povesteşte: "Dintr-o dată, cum mă aflam eu în capul scărilor, am văzut o mână cum se lasă pe umărul fetiţei. Acea mână aparţinea unui domn cu părul alb, în jur de 70 de ani, îmbrăcat într-un costum negru. Era un bărbat foarte bine şi cu o aparenţă foarte calmă. L-am plăcut imediat, iar el s-a uitat la mine ca şi cum mi-ar fi zis: "Am eu grijă de fetiţă". Şi am dat din cap, ca pentru a-i mulţumi." Cei doi n-au schimbat nici un cuvânt. După ce au coborât scările, a fost un moment mai agitat până ce femeia a reuşit să părăsească scara rulantă, timp în care şi-a luat privirea de la bătrân. Când s-a uitat din nou, nu mai era nimeni acolo. Mall-ul era atât de gol în acel moment, încât nu mai erau alţi cumpărători prin zonă. Iar bătrânul, cu părul său alb si cu costumul negru, era o persoană uşor de remarcat. L-ar fi văzut când se îndepărta. Scara rulantă era transparentă, astfel că nu se putea ascunde în spatele ei. Apoi, dintr-o dată, şi-a dat seama că fetiţa ei nu reacţionase în nici un fel. Aşa că a întrebat-o: "Tammy, l-ai văzut pe domnul acela din spatele tău?"

Iar Tammy a zis: "Nu, mami".

"Omul acela care a pus mâna pe umărul tău. Nu l-ai văzut?"

Tammy a răspuns: "Nu, mami, n-a pus nimeni mâna pe umărul meu".

Şi atunci mama, care era o femeie destul de intuitivă, mi-a zis: "În momentul acela am realizat că l-am văzut pe îngerul păzitor al fetiţei mele. Mesajul pe care mi l-a transmis atunci din priviri a fost: "Aşa cum mă vezi acum, cu mâna pe copilul tău, să ştii că aşa sunt întotdeauna. Deci relaxează-te. Bucură-te de copiii tăi. Treaba ta este să-ţi iubeşti copiii. Nu poţi să mai adaugi o zi la viaţa lor şi nici nu poţi să iei vreuna. Cât timp îi ai în grijă, treaba ta este doar să-i iubeşti. Avem noi grijă de restul."

Acesta a fost un moment foarte important pentru ea, deoarece era genul de mamă foarte agitată. Ea spune că din acea zi viaţa i s-a transformat radical. Iată de ce îmi plac povestirile acestea, pentru că sunt aşa, mai obişnuite. Dumnezeu vine către noi în atât de multe momente simple din viaţa noastră. Îngerii nu vin întotdeauna cu trâmbiţe şi surle, ci şi pe neobservate.