Interviu cu Joan Borysenko (1)

Joan Borysenko, este cofondatoare şi preşedintă a Societăţii de ştiinţe pentru însănătoşirea trupului şi a minţii, Boulder, Colorado şi este de asemenea autoare a numeroase articole şi cărţi, dintre care menţionăm: “Ai grijă de trupul tău”, “Vindecarea minţii”, “Focul din suflet: o nouă psihologie a optimismului spiritual”, “Puterea de vindecare a minţii”. Şi-a luat doctoratul la Şcoala Medicală şi a contribuit la fondarea Clinicii pentru minte şi trup din cadrul Spitalului New England Deaconess. Unul dintre arhitecţii noii sinteze medicale denumită psihoneuroimunologie, Borysenko este expertă în biologie celulară, psiholog licenţiat şi instructor de yoga şi de meditaţie.

ÎNTREBARE: Într-una dintre cărţile dvs, relataţi o poveste minunată despre o femeie care s-a rugat pentru a fi vindecată. Aţi putea să aprofundaţi puţin această idee?

JOAN BORYSENKO: De-a lungul anilor am lucrat cu oameni care erau bolnavi şi cu oameni care erau pe moarte. Am auzit o multitudine de relatări impresionante. În multe dintre ele se vorbeşte despre lumină. Oameni întinşi în pat noaptea care văd o lumină venind spre ei – adesea o lumină de dincolo de uşă care cere permisiunea să intre în cameră – şi care se pare că aduce cu sine vindecarea fizică sau emoţională. Dr. Melvin Morse a relatat, într-una dintre cărţile sale1, o poveste despre o femeie care a fost diagnosticată cu carcinom bazocelular, o formă de cancer de piele. Leziunea canceroasă era pe nas, iar doctorii au insistat ca să o îndepărteze imediat. Iată ce povesteşte ea: "Eram în cea mai adâncă stare de depresie şi dispersare pe care am trăit-o vreodată.

      Cu două nopţi înaintea intervenţiei chirurgicale dormeam, când am fost trezită de o lumină strălucitoare ce cădea pe faţa mea. Am deschis ochii şi am văzut o sfera mare de lumină, plutind la aproximativ doi metri în faţa mea. În interiorul ei era o lumină care se rotea uşor, de la stânga la dreapta. Această sferă mi-a vorbit. 'Nu ţi-e frică, nu-i aşa?'

      Perceperea acestei lumini mi-a înlăturat orice teamă. De fapt am fost umplută cu cea mai incredibilă pace pe care am simţit-o vreodată. Cel care vorbea cu mine ştia care erau toate problemele şi temerile mele. M-am simţit uşurată de toate greutaţile.

      Dintr-odată, lumina a trecut direct prin mine. În acel moment, am fost cuprinsă de o iubire necondiţionată, care era atât de completă şi intensă, încât nu o pot descrie în cuvinte.

      Am cerut să fiu vindecată de cancer. De fapt, m-am rugat. Iar lumina a spus că ceea ce considerăm noi drept rugăciune este mai mult o plângere, iar noi cerşim frecvent să nu fim pedepsiţi, pentru ceva ce, oricum, vom face din nou în viitor.

      Mi-a cerut să mă gândesc la cel mai mare duşman al meu. Apoi mi-a spus să trimit toată lumina mea către el. Am făcut întocmai şi, dintr-odată, o explozie de lumină a ţâşnit din mine şi s-a reîntors ca şi cum s-ar fi reflectat într-o oglindă. Am devenit conştientă de fiecare celulă a corpului meu. Puteam chiar să-mi văd fiecare celulă a corpului. Sunetul şi viziunea luminii proveneau din fiinţa mea. Plângeam, râdeam, tremuram, încercam să rămân fermă şi să-mi ţin respiraţia. Când mi-am revenit în final, fiinţa de lumină a spus: 'Acum te-ai rugat, cu adevărat, pentru prima dată în viaţa ta'."

Când s-a trezit în dimineaţa următoare ca să se ducă la spital să se interneze pentru operaţie, a constatat că se petrecuse un miracol – cancerul dispăruse pur şi simplu!

Î: Ce înseamnă fenomenul de interconexiune?

JB: De-a lungul anilor, am ascultat sute de relatări despre EGVM2. Când oamenii revin din această experienţă a luminii, ei spun adesea că au sentimentul că totul este interconectat. Într-un fel, este destul de greu de explicat în cuvinte, dar în esenţă suntem cu toţii la fel.

Un bărbat a povestit că după ce a revenit dintr-un atac de cord, a realizat pentru prima dată ce înseamnă să fii fericit. El spunea că fericirea constă mai ales în a recunoaşte că totul este interconectat cu totul. Orice fiinţă, fenomen, aspect, energie din univers este legată cu tot ceea ce există, cu toate celelalte părţi ale Macrocosmosului. Şi dacă trimiţi iubire prin aceste conexiuni, atunci acea iubire pe care o trimiţi se va reflecta înlăuntrul tău şi o vei resimţi ca o stare de fericire imensă.

Î: Pregătirea ştiinţifică şi fondul educaţional se potrivesc cu ce spuneţi dvs despre interconexiune şi experienţe ale luminii?

JB: Pregătirea mea ca om de ştiinţă a fost un minunat prilej de formare pentru mine. Un lucru pe care l-am învăţat ca om de ştiinţă este că viaţa este extrem de frumoasă şi foarte bine organizată. Am trăit o stare de profund respect atunci când m-am uitat printr-un microscop electronic şi am văzut structura celulei, care seamănă cu un sistem solar în miniatură. Este aşa cum spune înţelepciunea: Tot ceea ce se află sus este precum tot ceea ce se afla jos pentru a înfăptui astfel miracolul Totului.

Pregătirea mea ca om de ştiinţă m-a învăţat să am mereu mintea deschisă, să mă uit în jur şi să spun: “Care sunt lucrurile inexplicabile cărora aş putea să le caut o explicaţie?” Un om de ştiinţă este o persoană care priveşte viaţa cu un sentiment de mister şi de uimire. Pentru mine, când am părăsit laboratorul şi am început să lucrez cu pacienţi, mai ales cu bolnavi în stare critică, erau multe întrebări fără răspuns. Întrebări, cum ar fi: de ce dacă avem două persoane cu aceeaşi boală, una moare imediat iar alta trăieşte 10 sau 15 ani peste perioada prognozată? Ce anume face diferenţa? Pentru mine, acesta era un mister.

Astfel am fost condusă către ideea că există o conexiune între minte şi trup, între spirit şi materie. Când lumea a început să-mi spună: “Grupul meu de rugăciune s-a rugat pentru mine; cred că acesta a influenţat în mod evident vindecarea mea”, sau când cineva s-a întors de la Lourdes şi a trăit un miracol, sentimentul meu a fost că răspunsul se află undeva dincolo de ştiinţa noastră. Este bineînţeles o mare şansă să vezi cu ce poate sprijini ştiinţa unele dintre cele mai vechi mistere care au intrigat umanitatea.

Puteţi studia rugăciunea în mod ştiinţific... s-au făcut asemenea studii. Unul dintre cele mai cunoscute a fost făcut de un specialist cardiovascular, Dr. Randolph Byrd de la Universitatea din San Francisco. El a studiat un grup de 400 de persoane care avuseseră atacuri de cord şi care au fost monitorizaţi în timp ce se realizau rugăciuni pentru ei. Ei nu ştiau de aceste rugăciuni şi nici personalul medical nu ştia, astfel că nu se poate vorbi despre efectul placebo. La sfârşitul studiului, oamenii respectivi se prezentau mult mai bine. Au existat mai puţine palpitaţii, mai puţine cazuri de colectare a fluidelor în plămâni şi mai puţine cazuri de deces. Iată deci un studiu care demonstrează că un aspect despre care unii ştiau intuitiv că este adevărat poate fi validat şi cu ajutorul ştiinţei.

Totuşi, sunt şi cazuri în care investigaţiile ştiinţifice par să fie mai dificil de realizat. Am avut mulţi pacienţi care au avut experienţa luminii şi care s-au vindecat fizic sau emoţional după această experienţă. Nu există nici o modalitate prin care ştiinţa să poată studia asemenea cazuri. Dar oare putem noi afirma că ele nu sunt autentice sau pur şi simplu că nu există, doar pentru că nu au fost explicate prin metode ştiinţifice? În mod categoric, NU. Cred că asemenea fenomene vorbesc de la sine, iar concluzia asupra importanţei şi valorii lor o putem trage la sfârşit, dacă vom constata că persoana a devenit mai iubitoare, mai integră şi nu avem nevoie de ştiinţă ca să constatăm aşa ceva.