În prologul dramei Îngerul lui Cain, de Luigi Santucci, un înger îmbrăcat în alb şi învăluit în lumină se adresează spectatorilor cu aceste cuvinte pline de inspiraţie:

"Oameni botezaţi, plecaţi-vă urechea. Eu sunt un înger. Ce sunt îngerii? Îşi aminteşte vreunul dîntre voi? Eu înţeleg gândurile voastre. Şi nu doar aceste gîndurile...
Tu te-ai gândit la mama ta. Şi tu la copilul tău mort. Voi la o piesă muzicală, tu la o fotografie pe care o ai la capul patului. Dar majoritatea nu suportaţi să ştiţi că altcineva ar putea să vă cunoască gândurile şi că există cineva, care este aproape de voi în permanenţă, oriunde va-ţi afla...
Dar trebuie să intelegeţi că noi suntem alături de voi, botezaţilor, de când a fost creată lumea de către Dumnezeu, în permanenţă. Fără să ne permitem o pauză pentru distracţie sau o vacanţă."

Toate tradiţiile religioase afirmă la unison că îngerii sunt permanent alături de noi, întotdeauna şi în orice situaţie, şi nu doar alături de fiinţele botezate, ci de toţi oamenii, indiferent cărei religii aparţin. Rolul lor de intermediari între cer şi pământ, de mesageri ai lui Dumnezeu şi de protectori ai oamenilor este menţionat de nenumărate ori în tradiţiile popoarelor.

Deşi, regăsim existenţa îngerilor aşa cum îi cunoaştem noi astăzi mai ales în cazul tradiţiilor monoteiste, prin intermediul descrierilor care au ajuns până la noi constatăm că şi alte religii şi mitologii vorbesc despre existenţa unor fiinţe supranaturale a căror rol este asemănător cu cel al îngerilor: de a ghida, proteja şi încuraja fiinţele umane spre desăvîrşire. În toate tradiţiile, îngerii sînt fiinţe de lumină (deci avînd un trup nematerial) care intermediază contactul dintre sacru şi profan, dintre cer şi pământ, dintre Dumnezeu şi om. Cei mai întîlniţi la vechile tradiţii sunt astfel îngerii protectori, îngeri vieţii şi ai morţii.

Studiind începuturile religioase ale popoarelor Pământului găsim deseori referinţe despre spiritele naturii, ale pământului, apei, focului şi aerului, despre spirite ce sunt stăpâni ai unor fenomene naturale, cât şi despre demoni care încarnează principiul răului. Aceasta deoarece, în cazul religiilor politeiste, linia de demarcaţie dintre creaturile supranaturale şi divinitate este neclară, în timp ce în cazul religiilor monoteiste ea este foarte netă şi evidentă.

Numeroasele mărturii literare şi religioase legate de lumea angelică ne conduc, pe cei care studiază acest domeniu fascinant, la informaţii care atestă influenţa reciprocă pe care au avut-o una asupra celeilalte diferitele religii şi tradiţii în legătură cu clarificarea ideii oamenilor despre îngeri.

Primele dovezi ale credinţei în existenţa îngerilor le avem chiar din timpurile asiro-babilonienilor, unde fiecare zeitate are un emisar al ei; acestea erau fiinţe înaripate care străbăteau cerul pentru a ajunge pe Pămănt, având deci rolul de mesageri ai zeităţilor. Exista şi credinţa că fiecare fiinţă umană are o divinitate protectoare, aceasta fiind o fiinţă subtilă (fără trup pământesc) cu puteri supranaturale care era un fel de ambasador al omului pe lângă zeităţi, dar care îl abandona dacă se comporta urât, iertându-l apoi dacă se îndrepta.
In Persia antică, găsim o lume spirituală divizată în două mari tabere (opuse una celeilalte), principiul binelui şi cel al răului. Principiul binelui este slujit de o ierarhie de fiinţe divine, numite 'Fravashi', care din multe puncte de vedere ne amintesc de îngeri. Fiecare om avea atribuită o astfel de fiinţă divină, care îl proteja şi care îl ajuta să triumfe împotriva influenţelor demoniace.

Şi în tradiţia Extremului Orient regăsim laolaltă existenţa fiinţelor angelice şi demoniace, care formează o vastă şi complexă cosmogonie. Cât priveşte India, de exemplu, încă şi în ziua de astăzi, după 30 de secole de la tradiţia Vedică, Universul este conceput ca o ierarhie de forţe divine de toate tipurile, permanent în acţiune, care încă sunt venerate de mulţi oameni credincioşi. Ca mărturie stă şi bogata iconografie care acoperă templele indiene. Alături de numeroşi zei şi zeiţe, găsim o multitudine indescriptibilă de zeităţi secundare, îngeri şi demoni, spirite ale naturii, divinităţi ale aerului, monştri ai pământului. În literatura populară hindusă găsim nenumărate povestiri despre continua luptă dintre îngeri şi demoni pentru supremaţia asupra unor părţi ale universului.

Tuturor acestor entităţi lipsite de trup material li se atribuie anumite atribute umane, care pot fi pozitive sau negative. Observăm că atât în tradiţia Extremului Orient cât şi în tradiţia occidentală, regăsim permanent prezenţa îngerului protector.

Cuvântul înger (angel în limba engleză, ange în limba franceză, angelo în limba italiană, etc.) derivă din termenul grec agelos (transcris deseori angelos), devenit angelus în limba latină şi care înseamnă "mesager". Aceeaşi semnificaţie o au şi termenii mai vechi, persanul angaros precum şi sanscritul angiras.

În toată mitologia greacă, aşa cum putem citi în celebrele poeme homerice, găsim zeităţi secundare care au funcţii foarte asemănătoare îngerilor din tradiţia noastră. De exemplu, Atena, în primul Cântec din Iliada, acţionează şi-l protejează pe Ahile intr-o manieră care se aseamănă foarte mult cu modul de a acţiona al îngerului din tradiţia creştină. Ea este vizibilă numai pentru Ahile şi îl sfătuieşte în timpul luptei sale cu Agamemnon. Şi în momentul trecerii lui Ulise prin Feaci, şi apoi prin ţara ciclopilor, Ulise este permanent conştient de ajutorul pe care-1 primeşte din partea unei zeităţi protectoare.

Iar dacă vom lua în discuţie filozofii Greciei Antice, în scrierile lui Platon găsim foarte multe referiri legate de existenţa unor fiinţe care intermediază dialogul dintre cer şi pământ. Printre acestea putem aminti de Eros, semizeul devenit mai apoi Cupidon în mitologia romană şi imortalizat în mii de picturi şi fresce. În Symposyon găsim referiri la diferitele aventuri ale lui Eros: "Misiunea sa constă în a traduce şi prezenta zeilor doleanţele oamenilor, iar oamenilor mesajele care vin de la zei; pe de o parte rugăminţile şi ofrandele unora şi pe de altă parte sarcinele şi acceptările celorlalţi." Deşi termenul înger nu apare în mod explicit încă, rolul intermediarilor între zei şi oameni al acestor creaturi este foarte bine definit.

La fel şi Socrate, dialoghează adeseori cu vocea interioară pe care o numeşte daimonion şi care-l acompaniază neîncetat, întreaga viaţă. "Această voce interioară m-a urmat permanent din fragedă pruncie şi s-a făcut auzită de fiecare dată când trebuia să iau o decizie importantă, iar mesajul ei este atât de clar şi putemic încât aceasta este suficient ca să mă convingă." (Apologia 31 d.)

Multe din elementele despre care am amintit, şi în special cele care au derivat din tradiţia asiro-babilonienilor şi a perşilor, se regăsesc şi în religia ebraică, care concepe existenţa unui unic Dumnezeu care există în ceruri înconjurat de către un cortegiu de îngeri ce reprezintă miniştrii şi mesagerii săi.

Un celebru pasaj chiar din prima carte a Pentateucului (Geneza, 16-17) care ne arată intervenţia angelică este cel al naşterii miraculoase a celor doi fii ai lui Avram (Abraham – "părintele mulţimilor"), Isaac şi Ismael. Întrucît, atât iudaismul cât şi creştinismul prezintă baza comună a Vechiului Testament, vom face referiri la acesta separat.

În Coran, adeseori este citată prezenţa îngerilor şi a arhanghelilor, în mod special a arhanghelilor Mihael şi Gabriel. De exemplu, în prima viziune a profetului Mohamed (610 d.C.) i-a apărut în vis îngerul Gabriel. Chiar moartea profetului este, după tradiţie, însoţită de prezenţa îngerilor. Când Mohamed era pe moarte, a avut o viziune: un cor de îngeri au umplut casa, iluminând-o cu o lumină divină. Atunci îngerul morţii s-a apropiat de Mohamed, cerându-i permisiunea să îi conducă sufletul în tărâmul de dincolo. Tradiţia spune că Mohamed a consimţit, rugându-1 pe înger să îşi îndeplinească cât mai repede misiunea.
Fiinţe înaripate, intermediari între cer si pămănt, îngerii acompaniază şi scrierile misticilor sufiţi, viziunile şamanilor şi legendele indienilor americani.

Astfel că, în concluzie, putem spune că nu există religie a Terrei care să nu fi vorbit despre prezenta şi rolul îngerilor.