Prima pagina arrowAjutor angelic pentru implinirea menirii

Ajutor angelic pentru implinirea menirii

Ingerii le reveleaza uneori protejatilor lor menirea sau rostul lor in viata, ca in cazul  extraordinar al lui Nicolas de Tolentino (1245- 1305), preot in Ordinul Sfantului Augustin. Nasterea lui a fost prezisa parintilor sai de un inger care i-a invitat la Bari unde urmau sa fie anuntati ca viitorul lor fiu va fi un sfant. Ajunsi in Bari ei au avut viziunea Sfantului Nicolas, al carui corp era conservat in acel oras si care le-a zis:

"Vin la voi la cererea mesagerului celest pe care l-ati vazut la San Angelo, pentru a va spune ca rugaciunile voastre frenetice au ajuns la Tronul lui Dumnezeu si ca ele au fost implinite. Veti avea un fiu care se va numi Nicolas, ca recunostinta pentru faptul ca ati primit gratie divina prin interventia mea. El va intra intr-un ordin religios si va duce o viata austera iar penitentele sale miraculoase ca si virtutile sale deosebite vor constitui pentru fratii lui un miracol permanent. Aveti incredere in cuvintele mele deorece tot ce va spun se va realiza in numele Domnului."

angel137.jpgConcluzia Gabriellei Bitterlich in urma unei viziuni pe care a avut-o cu fiul ei Hansjorg cand era copil este inca si mai tulburatoare:

"Hansjorg era asezat ca un copil aproape de prag si tinea o carte groasa in mana. Langa el se afla un inger mare care il invata si ii explica rabdator continutul cartii. Hansjorg nu ii mai acorda nici un fel de atentie mamei sale si isi petrecea timpul cu ingerul fara sa se mai ingrijoreze de altceva."

Ea comenteaza: "Acest lucru este obisnuit in cazul viitorilor preoti." Este adevarat ca baietelul a devenit preot mai tarziu. Dar daca citim superficial relatarea mamei,  asa cum putem face si in cazul vestirii nasterii lui Nicolas de Tolentino, ne imaginam ca destinul acestor doi oameni era fixat dinainte intr-o maniera irevocabila. Trebuie sa ne reamintim totusi ca o predictie supranaturala este intotdeauna conditionata, e o propunere la care omul este invitat sa raspunda.

Daca ingerii anunta oamenilor destinul, ei totusi le respecta mereu libertatea, prezentandu-le totul ca fiind vointa lui Dumnezeu care este de fapt binele suprem: evenimentele reveleaza uneori adevaratul sens al profetiilor lor cu mult mai tarziu, cand spre marea bucurie a celui care le-a receptionat ele se adeveresc.

Cazul tertiarului fransciscan Tommasuccio (1319-1377) este exemplar din acest punct de vedere. Cand mama lui era insarcinata, un inger a anuntat-o ca va da nastere unui profet, prieten de-al lui Dumnezeu. Parintii, care isi dorisera foarte mult acest copil, s-au bucurat foarte mult de aceasta veste si i-au oferit o educatie susceptibila sa favorizeze aceasta vocatie. Dupa o adolescenta pioasa si plina de munca, Tommasuccio a primit si el vizita unui spirit celest - ingerul lui pazitor - care i-a propus sa se duca la o scoala de pustnici din apropiere de Gualdo, in Umbria. Tanarul a acceptat si astfel de la varsta de 24 ani el a trait timp de trei ani in retragere, alaturi de maestrul sau spiritual. Viata lui exemplara, ca si elocventa sa, i-au adus un mare renume bazat si pe inzestrarile extraordinare pe care el le avea. Reputatia lui de taumaturg l-a precedat la Pisa, Siena, Foligno unde convertea multimile. El ii admonesteaza pe bogatii aroganti, face profetii, ii vindeca pe bolnavi si ii exorcizeaza pe posedati.

La Luque, un miracol senzational il desemneaza drept un prieten de-al lui Dumnezeu.  Un soldat foarte curajos a fost ucis intr-o altercatie cu un alt soldat, fara sa fie vina lui. In timp ce se ruga, lui Tommasuccio i-a aparut ingerul pazitor. Acesta i-a sugerat sa se puna in fata convoiului mortuar si sa-l invie pe soldat, ceea ce Tommasuccio a si facut.

Cand se afla la Peruggia, ingerul i-a aparut iar spunandu-i sa se intoarca la Foligno, unde peste 4 ani va parasi planul fizic. Dupa mai multi ani de la inmomantarea sa, corpul lui a fost regasit intact.

Un inger i-a sugerat tanarului Avertan (+1380), originar din Limoges, sa intre in ordinul carmelitilor deoarece Maica Domnului o dorea. Adolescentul a acceptat propunerea deindata si a continuat sa se supuna in acelasi mod sfaturilor ceresti ceea ce i-a atras numele de "fiul cel cuminte"( filius obedientiae). El a parasit planul fizic cu cativa ani mai tarziu la Luque, pe drumul de pelerinaj spre Sfantul Pamant.

Cateodata lucrurile nu se petrec atat de usor. Este cazul regelui Ierusalimului Jean de Brienne (1148-1237), care era si imparatul Constantinopolului. Intr-o noapte, ingerul lui pazitor a venit la el, aratandu-i obiectele specifice fransciscanilor: dimia si cordonul. "Jean, Vointa lui Dumnezeu este ca sa muriti in acest vesmant!" Suveranul ezita, se framanta si sfarseste prin a se confesa lui Benoit d'Arezzo, un provincial din noua provincie fransciscana a Greciei. Acesta il sfatuieste sa abdice si sa urmeze ordinele angelice fara intarziere, iar batranul imparat va recunoaste ulterior ca mereu isi dorise enorm de mult sa isi gaseasca bucuria si linistea inimii. Din momentul in care a renuntat la imparatie pentru pacea inimii, el a fost coplesit de ea si ulterior a murit ca fransciscan.

Ingerii intervin uneori foarte promt pentru a salva vocatiile amenintate. In astfel de cazuri protejatii lor primesc o gratie imensa desi se confrunta cu un test spiritual major. Junipero de Castanjal (+1603), un novice in lacasul sfant al lui Pietro d'Alcantara, era hotarat sa isi paraseasca uniforma fransciscana deoarece traversa o perioada foarte grea de tulburari interioare. Cand se indrepta spre poarta manastirii, a auzit o voce: "Nu te duce! Nu te duce!" Iar apoi, ca un vuiet de tunet: "Mai bine mori decat sa parasesti acest sfant lacas!" Deindata, toate tentatiile au disparut ca prin farmec si fratele Junipero a perseverat in vocatia lui, atribuind aceasta interventie salutara ingerului sau pazitor pe care il trata constant cu devotiune si incredere.

Pentru Pacifico Guiso (+1630), din ordinul Minorilor Observanti din Sacer, in Sardinia, actiunea ingerului s-a manifestat mult mai in forta. Cuprins de indoiala, el incepe sa se gandeasca ca ar fi fost mai bine sa devina capucin, decat observant. Dupa un timp, el se duce in gradina si se dezbraca de roba sa religioasa pregatit sa sara zidul pentru a trece in manastirea capucinilor. Atunci cand ajunsese deja pe buza zidului, un pumn l-a lovit drept in fata facandu-l sa cada inapoi si o voce severa a tunat: "Vei muri in roba pe care o porti astazi!" Ranit, el s-a intors la Capela si a inceput sa se roage cuprins de o pace profunda. Mai tarziu, Pacifico Guiso a fost dus de viitorul sfant Francesco de Borgia in Gandia, unde a parasit planul fizic cu o reputatie de sfant.

angel135.jpgCalugarita dominicana Agnes Galand, preafericita Agnes de Lageac, a trait o aventura asemanatoare. Dar in cazul ei, ingerul nu s-a multumit doar sa-i vorbeasca, el s-a si aratat ca sa dea mai multa greutate vorbelor sale, deoarece se stie ca femeile pot fi mai incapatanate decat barbatii. Avand multe intalniri cu ea, ingerul o cunostea foarte bine:

" Ea era uneori absorbita in Dumnezeu pentru doua sau trei saptamani, timp in care isi facea totusi serviciile ajutata de ingerul ei pazitor, si raspundea ca si cum totul ar fi fost normal. Dar daca in tot acest timp, i se puneau intrebari deosebite, ea raspundea cu foarte multa intelepciune, iar cand isi revenea din starile ei lungi de extaz nu isi mai amintea nimic din ce rostise."

Biograful sau Jacques Branche povesteste istoria urmatoare:

"Vazand aspiratiile admirabile ale servitoarei Sale si suferintele pe care aceasta le suporta evocand momentele sacrificiului de pe cruce, Dumnezeu i-a imprimat sfintei doua cruci facute din crini rosi pe maini, ceea ce a trezit in ea dorinta de a le ascunde surorilor ei religioase ceea ce i se petrecuse. Vazand ca nu reuseste sa ascunda aceste semne cu ajutorul manecilor sale lungi, ea s-a prosternat la pamant in cabana sa din gradina, rugandu-l pe Dumnezeu, plina de lacrimi: "Sotul meu divin, stiati ca eu nu vreau cruci pictate... ci suferinte adevarate, va rog sa mi le stergeti pe cele de pe maini... ca altfel ma duc in padure sa nu ma vada nimeni si parasesc zidurile pictate ale manastirii noastre." In mijlocul lacrimilor sale, un inger a aparut si a spus: "De ce, draga mea, nu il lasi pe Dumnezeu sa conduca?" Agnes a raspuns: "Domnul meu, eu nu vreau nici un punct din aceste semne... ele imi sunt suspecte, sunt multumita sa traiesc durerile lui Iisus de pe cruce si nu altele... de aceea va rog sa imi luati semnele de pe mana , caci daca nu se vor sterge o sa fug in desert." Ea l-a rugat pe inger atat de fierbinte incat semnele de pe maini i-au disparut."

Misiunea ingerilor consta deci in a ajuta sufletele care sunt consacrate anumitor cai spirituale sa isi urmeze drumul sfinteniei atunci cand ele sunt tentate sa se indeparteze. Dumnezeu acorda sprijinul sau celor care au credinta in el si ii cer gratia de a ramane credinciosi vocatiei lor spirituale. 

Metchild Thaller afirma, asemenea multor altor mistici dinaintea ei, ca Dumnezeu acorda unul sau doi ingeri suplimentari fiintelor care au misiuni spirituale.

< Am vazut in fata mea un inger imbracat extraordinar de frumos. Era invesmantat cu o mantie si isi tinea mainile incrucisate pe piept. El si-a intins apoi mainile spre mine cu o bunatate cereasca si mi-a zis: "Eu sunt ingerul pe care Dumnezeu il trimite celor care sufera.">

Ingerii sunt cu noi douazecisipatru  de ore din douazecisipatru, pentru a ne ajuta sa ne mentinem in permanenta pe calea cea buna si pentru a ne ajuta sa depasim obstacolele si dificultatile. Dar ei intervin rar atat de des si atat de sensibil ca in viata sfantului Guthlac (673-714). Discipol demn al sfantului Antoine, acest ermit pios din Crowland, Anglia, a fost supus la tentatii teribile si obsesive astfel incat ingerul lui venea mereu sa il ajute intr-un mod foarte concret. Sfantul Bartolomeu, fata de care calugarul Guthlac nutrea o mare devotiune, venea si el adeseori in ajutorul ermitului pios si incercat. Ingerul impreuna cu sfantul Bartolomeu il protejau pe ermit de numeroasele tentatii care il aduceau deseori in mare pericol. In urma mai multor ani de lupta acerba, ingerul si sfintul l-au anuntat pe ermit ca isi poate darui deja sufletul purificat lui Dumnezeu pentru ca a iesit victorios din marea batalie, iar acesta plin de liniste si-a daruit sufletul Celui Preainalt. Dupa mult timp de la moartea sa, corpul sfantului Guthlac a fost dezhumat  si descoperit intreg.

angel136.jpgIngerii nu se multumesc doar cu a ne arata calea cea dreapta, ei ne ajuta sa intram pe ea si nu pleaca pana cand nu suntem bine angajati pe drumul cel bun. Ei sunt asadar instrumentul convertirii uneori spectaculoase, cum a fost cazul sfantului Dirthelm (secolul al VII-lea). Acest om curajos, casatorit si tata, a cazut intr-o zi grav bolnav. El nu se simtea pregatit sa apara in fata lui Dumnezeu pentru ca isi amintea cateva greseli din viata lui pe care nu le reparase inca. El se simtea foarte rau, cand o fiinta misterioasa si stralucitoare a aparut la capul lui, invesmantata intr-o roba alba ca zapada: era desigur un trimis al Domnului venit sa ii ia saracul suflet! In realitate, ingerul, deoarece chiar era vorba de un inger, venise doar sa il ia intr-o calatorie in infern. Dirthelm a crezut ca va muri de spaima. Deci nu era inca mort? Apoi ingerul l-a dus sa vada Purgatoriul care i-a cauzat acestuia o teama ceva mai mica. In fine, ei au ajuns in Paradis, dar aici Dirthelm nu a avut acces. Apoi totul a disparut. Revenit in camera lui, Dirthelm s-a regasit perfect sanatos. Dirthelm a avut mult de gandit dupa calatoria initiata de inger. Intr-un final, el a decis sa se desparta de sotia lui si sa se calugareasca, intrand la manastirea Melrose, din Northumbria.  Inainte de a muri, spre anul 700, el a descris calatoria sa initiatica si a numit-o "Un Dante englez".

Franciscanul Felipe de Barcelona a cunoscut si el o convertire tot atat de violenta. Taran realist si prudent, el era inzestrat nativ cu un veritabil simt al sfaturilor pe care le oferea bucuros oricui avea nevoie. Intr-o zi, pe cand se lasa purtat de un gand de zadarnica glorie pentru ca superiorul lui ii ceruse un sfat, ingerul lui pazitor a aparut si i-a spus pe un ton sever:

"Mai instruieste-l si acum daca mai poti!"

Si, iata-l pe noul Zaharia lovit de mutenie pentru o zi. Apoi, ingerul lui pazitor l-a condus pana in infern, cu ochii legati pentru ca nu ar fi putut suporta ceea ce vedea, pentru a simti nivelul ororilor...Si apoi au vizitat impreuna Purgatoriul. In continuare, ingerul i-a aratat o persoana care murea, dupa ce infaptuise un pacat mortal,  si careia ingerul ei pazitor ii spunea:

"Ai comis toate aceste fapte rele din libera ta vointa, asadar meriti suferintele pe masura."

In cele din urma, ingerul pazitor l-a lasat pe Felipe langa confesional, mai mult mort decat viu in urma acestei experiente teribile. Felipe a inteles lectia: ulterior, el s-a spovedit, si-a regretat amarnic greselile si s-a angajat hotarat pe calea spirituala in modul cel mai exigent si auster. Cand a parasit planul fizic, in 1591, toate sfintele personaje ale Spaniei, care nu erau putine la acea vreme, au salutat in el unul dintre cele mai remarcabile suflete ale epocii sale.

Convertirea Michelinei da Pesaro a fost chiar si mai radicala. Vaduva tanara a unui senior din familia Malatesta, ea nu ducea o viata mondena potrivita cu situatia ei. Dar, dupa cum afirma ea, rangul si conditia sociala ii impuneau totusi o viata mondena, mai ales daca isi dorea sa se recasatoreasca. Acesta a fost probabil cel mai important pretext pe care Michelina il gasise pentru a se supune placerilor sociale si petrecerilor, neglijand astfel viata spirituala, desi in realitate ea nu avea intentia sa realizeze o a doua nunta. Dar, nedorind totusi sa isi piarda tineretea in doliu, ea se supunea astfel fara prea mult entuziasm conventiilor sociale. In acest fel, s-au scurs cativa ani. Intr-o zi, unicul ei fiu pe care il iubea foarte mult s-a imbolnavit foarte grav. Michelina s-a redresat: viata este scurta, placerile efemere, ce sunt acestea in raport cu viata divina eterna? Impreuna cu servitoarea ei, pe nume Syra,o femeie foarte pioasa, ele se rugau la capataiul copilului bolnav: "Doamne Dumnezeul meu, ca sa fiu sigura ca imi voi regasi copilul alaturi de tine, renunt acum la placerile acestei lumi!" Sperand fierbinte intr-un miracol, Michelina viziteaza o biserica alaturi de Syra, pentru a o implora pe Maica Domnului sa o ajute. De indata ce a ajuns la picioarele altarului, ea a auzit-o pe Maica Domnului vorbind:

"Fiul tau va fi la dreapta mea, il voi numi fratele meu, iar tu vei primi numele de mama."

Cateva zile mai tarziu, copilul a murit. In momentul in care Michelina a depus pe fruntea lui ultimul sarut, ea a avut o tresarire de revolta. Dar, exact in acel moment, camera s-a umplut de lumina si ea a putut vedea doi ingeri imbracati in robe alb stralucitoare care si-au deschis aripile deasupra copilului, pentru a-l conduce la Tronul lui Dumnezeu. Aceasta viziune a operat in ea o schimbare radicala: Michelina si-a vandut bunurile, pe care le-a dat saracilor, si a devenit tertiara fransciscana. Familia a trata-o ca pe o nebuna si au vrut sa o inchida la nebuni..dar in final nu au avut ce-i face. Sustinuta de ingerul ei pazitor, Michelina a perseverat in vocatia ei si in final, eliberata, ea si-a urmat drumul spre Pamantul Sfant de unde a revenit cu stigmatele pe trup. Ea a parasit planul fizic in 1356, la varsta de 51 de ani, iar cultul ei a fost confirmat in 1737.

Printre convertirile datorate contributiilor angelice, cea a lui Juan Ciudad, viitorul Ioan al lui Dumnezeu, este una dintre cele mai cunoscute. Acest tanar atras de aventuri, s-a inrolat in armata la varsta de 25 ani si in 1521 se afla in orasul Fontarabie. Ranit si lasat sa moara pe campul de lupta, el a fost reinvigorat si salvat de o aparitie a Fecioarei Maria. Abandonand viata obisnuita pe care o dusese pana atunci, el a ajuns apoi la Grenada in urma mai multor peripetii si acolo a fost foarte tulburat auzind un psalm cantat de Ioan d'Avila. Parcurgand strazile orasului in timp ce se gandea la viitorul lui, un copil i-a aparut in fata si i-a spus sa daruiasca totul lui Dumnezeu. El a avut atunci impresia ca a fost interpelat de un  trimis al Domnului. Mai tarziu, cand devenise familiar cu arhanghelul Rafael, el a aflat ca acest copil nu era nimeni altul decat ingerul lui pazitor care il interpelase in acest fel, determinand convertirea lui definitiva. El isi amintea si faptul ca in momentul nasterii lui clopotele din oras batusera puternic si oamenii atribuiau acest fapt interventiei miraculoase a  ingerilor. Cand a parasit planul fizic, era singur in camera sa, dar cei din casa au fost convinsi ca a Ioan a fost condus de ingeri in Cer. In acel moment, toate clopotele din Grenada au inceput iar sa bata in mod miraculos, fara sa le traga nimeni. Dupa moarte, corpul lui Ioan a emanat un miros foarte suav care a durat 9 zile si care s-a simtit apoi timp de un secol invaluind mormantul sau.


Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Ingerii pot zbura deoarece ei insisi nu se considera a fi grei."
Cugetare scotiana