Prima pagina arrow14 octombrie - Sfanta Cuvioasa Parascheva

14 octombrie - Sfanta Cuvioasa Parascheva

parascheva.jpgCuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia, din părinți creștini, cunoscuți prin faptele lor bune și bucurându-se de mare cinste în acel loc. Ei au dat copilei o educație potrivită rangului lor și au sădit în inima ei dragostea de Dumnezeu. Odată, mergând la biserică, Parascheva a auzit cuvintele Evangheliei: „Cel ce vorbește să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze mie!“.

Pătrunsă de puterea lor a căutat să le pună în practică și, furișându-se de mama sa, și-a schimbat hainele bogate cu ale unei copile sărace. Văzând aceasta părinții au mustrat-o, dar Sfânta se bucura în sufletul ei că poate astfel să împlinească cuvântul Evangheliei. Făcând aceasta de mai multe ori, a ajuns să fie urâtă, disprețuită și chiar bătută de părinții săi. Sosise vremea să lase totul și să urmeze cuvântul Mântuitorului. Ducându-se la Constantinopol și ajutându-se de învățătura părinților, a plecat în Calcedon și apoi în Heracleea Pontului, unde a rămas cinci ani pe lângă biserica Maicii Domnului, practicând tot felul de fapte bune.

Părinții săi, obosiți de a o căuta, au pierdut speranța de a o mai găsi și, mâhniți  în sufletul lor, s-au întors acasă. Sfânta, după ce s-a nevoit cu postul, cu privegherea și rugăciunea, aducând necontenit laudă lui Dumnezeu că a învrednicit-o să-i slujească cu credință, a plecat la Ierusalim.

Ajungând cu ajutorul lui Dumnezeu la ținta călătoriei sale, a văzut cu mare mulțumire sufletească  acele Sfinte locuri călcate de picioarele Mântuitorului. Zburând ca o pasăre prin pustiul Iordanului, a nimerit la o mănăstire de călugărițe; a intrat acolo și atâta s-a nevoit încât a stins cu totul puterea vrăjmașului nevăzut care necontenit o ataca. Despre Sfântă se spune că bea doar foarte puțină apă de izvor, dormea pe o rogojină, iar îmbrăcămintea sa era o haină zdrențăroasă. Însă sufletul ei era foarte împodobit - cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi. Peste toate acestea o stăpânea dragostea nesfârșită pentru Mirele Cristos și smerita cugetare, care este vârful bunătăților pustnicești.

După mulți ani a venit la Iope, în vârstă fiind de douăzeci și cinci de ani și, suindu-se pe o corabie, a plecat spre patria sa. Sosind la Constantinopol și cercetând Sfintele lăcașuri, s-a dus apoi în satul Calicratia și s-a stabilit acolo la biserica Sfinților și întru tot lăudaților Apostoli, unde, după încă doi ani, s-a mutat la „veșnicele lăcașuri”.

Sfânta Parascheva a părăsit trupul fizic când avea 27 de ani, pe la jumătatea secolului al Xl-lea. Cu puțin înainte de acest moment, a îngenunchiat înaintea icoanei Mântuitorului și cu lacrimi a rostit această sfântă rugăciune: „Doamne Iisuse Cristoase, caută din sfânt lăcașul Tău și nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate și după Tine am călătorit toată viața mea. ªi, acum, îndură-Te, Doamne, și spune îngerului Tău cel blând să ia cu pace sufletul meu!"

În timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva și-a dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de creștini într-un mormânt aproape de malul mării. După mulți ani, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite, cu voia lui Dumnezeu, întregi în mormânt și scoase la lumină. Murind, un corăbier a fost aruncat pe mal de valurile mării. Atunci, un creștin milostiv cu numele Gheorghe a săpat un mormânt aproape și a dat de trupul neputred și plin de mireasmă al Sfintei. Dar, neștiind cine este, a îngropat alături trupul rău mirositor al corăbierului. Noaptea însă, a văzut în vis o împărăteasă șezând pe un scaun luminat, înconjurată de îngeri. Unul dintre ei îi zise: „Gheorghe, pentru ce n-ați luat în seamă trupul Sfintei Parascheva și l-ați uitat așa? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a voit s-o preamărească pe pământ?” Apoi acea împărăteasă sfântă a zis: „Degrabă să luați trupul meu din mormânt și să-l puneți la loc de cinste, în biserica satului meu, Epivat!”

Apoi, dezgropându-se Sfintele Moaște, s-au așezat în biserica Sfinților Apostoli, revărsând tămăduiri și binefaceri asupra tuturor celor ce veneau la ele cu credință. După ce au fost luate de împăratul româno-bulgar și așezate în Târnovo, au fost strămutate în Belgrad și, în sfârșit, la Contantinopol, de unde, prin stăruința și cheltuiala Domnului Moldovei, Vasile Lupu, s-au strămutat în Iași și s-au așezat în biserica Sfinților Trei Ierarhi în 1641.

În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888 în paraclisul mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi a izbucnit un incendiu. Catafalcul s-a aprins de la un sfeșnic, argintul care îmbrăca racla s-a topit, dar lemnul și Sfintele ei Moaște, deși erau învăluite în jăratec, au rămas întregi și nevătămate, spre întărirea credincioșilor și minunea celor îndoielnici.

În fiecare an se face serbarea Sfintei cu mare cuviință în 14 octombrie.
Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol, fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii drepturilor de autor.

Video

video47.jpg

Rugaciune

angel06.gif

Impresii

Daca doriti sa ne trimiteti impresii personale
11.gif

Ganduri inspirate

"Crede-ma: in tot ceea ce inseamna o incercare, o suferinta sau o datorie, este prezent un inger care te sustine."
Fra Giovanni